Este ceva ciudat cu dezvăluirile WikiLeaks. Când au fost scoase la iveală documentele, în după masa zilei de 28 noiembrie am vizitat harta interactivă publicată de cotidianul britanic The Guardian, partener cu WikiLeaks în dezvăluirea telegramelor secrete americane. Pe hartă nu apăreau Bucureştiul şi Chişinăul. Referiri la România apăreau în câteva telegrame care priveau Iranul şi Turcia. Despre Republica Moldova se vorbea într-o telegramă referitoare la Mongolia. Baza de date gigantică publicată pe pagina wikileaks.org nu conţinea nici ea mai multe chestiuni.
Însă pe 2 decembrie, brusc şi de nicăieri, pe harta interactivă realizată de The Guardian apare Chişinăul şi telegrama din 8 septembrie referitoare la tentativa de mituire a lui Marian Lupu de către Vladimir Voronin. Între timp în presa românească au apărut mai multe informaţii cu privire la telegrame diplomatice americane plecate de la Bucureşti, fără însă să apară şi conţinutul acestora. Pe 2 decembrie a apărut pe wikileaks.org o telegramă de la Bucureşti cu referire la problema adopţiilor internaţionale, însă aceasta nu a apărut şi pe The Guardian. Telegrama care descrie negocierile Lupu-Voronin a apărut cu introducere, cuprins şi încheiere pe The Guardian şi Le Monde, după care a explodat la Chişinău.
Cui îi foloseşte această telegramă? Păi în primul rând lui Marian Lupu, zugrăvit ca incoruptibil – e drept că de către el însuşi în faţa ambasadorului american. În al doilea rând se pare că această telegramă a avut puterea de a „dezgheţa” tăcerea politicienilor şi au început să apară declaraţii şi trasări de poziţii, întâlniri şi discuţii – deşi mulţi resping autenticitatea telegramei şi cu siguranţă vor nega că negocierile au demarat după apariţia ei.
Chestiunea telegramelor diplomatice ale WikiLeaks rămâne cât se poate de neclară. Care este sursa acestora? Joi noapte, pagina wikileaks.org a dispărut de pe internet. Furnizorul numelui de domeniu a suspendat această pagină motivând că numeroasele atacuri împotriva wikileaks.org pun în pericol stabilitatea altor pagini. Drept urmare nimeni nu mai poate avea acces la acele documente – sursa iniţială a dispărut. Unul din riscurile internetului faţă de mass-media tipărită: informaţia poate să dispară pur şi simplu. Ambasada americană de la Chişinău refuză să comenteze telegrama Lupu-Voronin, aşa că s-ar putea să nu aflăm niciodată adevărul. Rămâne totuşi o întrebare: ce s-ar fi întâmplat dacă înainte de 28 noiembrie am fi avut „telegrama Lupu-Voronin” în locul „răpirii Resetnikov”?