Când eram puştan înghiţeam pe nemestecate volumele lui Sven Hassel. Apărea pe bandă rulantă, erau multe, abia aşteptam să cumpăr cea mai recentă apariţie. După ce mi-a trecut febra asta, când am recitit un astfel de volum peste ceva ani mi s-a părut de-a dreptul stupid. Multe din detaliile istorice nu prea coincideau cu realitatea cunoscută (crucea verde de pe căciulile comisarilor NKVD! o cruce pe o uniformă sovietică?!?!), batalioane disciplinare dotate cu tancuri Tiger (cea mai performantă armă a epocii dată pe mâna unor puşcăriaşi?!?!?). În sfârşit, după ceva documentare m-am lămurit care e treaba cu Sven Hassel şi am comis un articol pe care l-am pus pe Dosare Secrete.
Oarecum amuzant e ca unele au fost traduse si tiparite chiar si inainte de ’89 ! 🙂
N-am de comentat decat atat: http://www.dansmith.info/hassel/biography.asp
Domnule Damian, Sven Hassel a scris romane de razboi , nu documentare sau reportaje, deci nu e cazul sa ii cereti acuratete istorica A fost primul si reusit ca nimeni altul sa descrie starea de spirit a ostasului german si ororile celui de al II-lea razboiului mondial, ceea ce sugereaza ca totusi a participat la lupte . Astfel a devenit o victima a popularitatii si calitatii relatarilor lui , acestea devenind un fel de ”biblii” ale razboiului.
In perioada lui Ceausescu,s-au tradus doar doua din romanele lui , intre cele mai reusite, care cerau tratate ca si timbrele de colectie.
Va recomand sa retineti esenta razboiului si nu contabilitatea, pentru ca altfel somnul ratiunii zamisleste monstri.
esti foarte naiv si cam fraier dl damian nu deosebesti ciocolata de ambalaj banuiesc ca te duce mintea {ma indoiesc de asta} la ce ma refer. iti urez intelepciune grabnica