”România este o colonie a Uniunii Europene” – cam așa sună una din tezele propagandei ruse recente în spațiul românesc. Și aparent există destule argumente întru susținerea acestei teze, doar că se pornește de la o premisă istoricistă falsă.
Dacă acum suntem colonie, înseamnă că la un moment dat, în trecut, nu am fost. Cândva România era independentă – dar când? Și ce înseamnă ”independența” asta?
Ce zice DEX-ul?
Să începem cu definiția, școlărește. La DEX 2009 zice așa:
INDEPENDÉNȚĂ 1. Situație a unui stat sau a unui popor care se bucură de suveranitate națională; stare de neatârnare și drept de a rezolva liber (cu respectarea drepturilor altor state și a principiilor dreptului internațional) problemele sale interne și externe, fără amestec din afară.
Parcă e clar, nu? Să ne uităm și la definiția din DEX 1955, că este una frumoasă:
INDEPENDÉNȚĂ 1. Situația unui stat și a unui popor care se bucură de suveranitate națională; stare de neatîrnare în relațiile internaționale. ”Semnarea tratatului de prietenie cu Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste cît și încheierea de tratate de prietenie cu alte țări democratice și doritoare de pace din vecinătatea noastră sînt acte de întărire a păcii generale și a independenței noastre.” GHEORGHIU-DEJ
Deci prietenia cu URSS era o manifestare a independenței României în 1955, așa scria la dicționar. Doar că pe vremea aia ne beleau sovieticii de nu mai puteam de atâta independență, trebuia să menționăm prietenia cu URSS și în dicționarul limbii române.
Când a fost România ”independentă”?
Și istoricismul ăsta fals ne duce la concluzii false. Acum România este colonie a UE, dar ”înainte” nu era și ne era bine tuturor! Revin la întrebarea inițială: când anume eram cu adevărat independenți și ne era bine?
Cel mai facil răspuns este ”pe vremea lui Ceaușescu”. Atunci România era independentă și toată lumea avea serviciu și se trăia bine – și eram atât de independenți politic și economic că în decembrie 1989 era să ajungem la război civil de atâta prosperitate și stabilitate. Sărim peste perioada Gheorghiu-Dej, când economia României era dominată de SOVROM-uri (pentru cei mai tineri: societăți sovieto-române prin intermediul cărora erau trimise în URSS fără plată resursele românești: petrol, lemn, uraniu, carne, grâne etc.) și consilierii sovietici se distrau cu chestii de genul experimentul Pitești.
Dar poate România a fost independentă în vremea mareșalului Ion Antonescu? Mde, marele prieten Adolf Hitler al Germaniei naziste a avut o înțelegere cu Ungaria căreia i-a dat Ardealul de Nord, altă înțelegere cu șeful sovietic Stalin căruia i-a dat Basarabia și Bucovina de Nord, tratatele economice redirecționaseră absolut toate exporturile românești către Germania, iar Hitler avea o vorbă ”le voi da românilor triciclete și cărucioare de copii, nu tancuri”.
Și dacă România a fost independentă în glorioasa perioadă interbelică? N-aș zice. În perioada Marii Crize ne rugam de francezi și britanici să ne cumpere exporturile și ăia dădeau din umeri și nu aveam unde să ne vindem petrolul, grânele și lemnul, eram datori vânduți unui concern de bănci franco-britanico-olandeze. În perioada de glorie a diplomației românești conduse de Nicolae Titulescu a fost încheiată Convenția de la Montreux, valabilă și în ziua de azi, prin care Marea Neagră devine ”lac rusesc”, cum zicea Argetoianu: ”rușii ne-au prins degetele la ușă și noi trebuie să zâmbim, că nu putem zbiera”.
Cu siguranță am fost independenți în Primul Război Mondial și înainte de acesta! N-aș zice. Francezii ne-au dat un ultimatum în 1916 ca să intrăm în război; economia românească era orientată către principalul dușman, Imperiul Austro-Ungar, prin intermediul unei convenții economice de tip colonial care ne-a obligat la o alianță cu inamicul austro-ungar, căile ferate erau concesionate unor firme străine și tot așa.
Nu prea putem discuta despre independența românilor înainte de Războiul de Independență de la 1877, cel mult despre lipsa de independență, ca să zic așa. Între 1714 și 1877 România (sau Principatele Unite, Țara Românească și Moldova conform denumirilor din epică) practic nu era subiect de drept internațional, făcea parte din înțelegerile dintre imperiile învecinate (Imperiul Austro-Ungar, Imperiul Otoman și Imperiul Rus).
Câteva concepte medievale
Iar ca să putem vorbi despre independența românilor în îndelungata perioadă medievală (1330-1714) trebuie să vă explic puțin gândirea politică a vremii. Voievozii români se proclamau ”samodîrjeț”, ceea ce se traduce de obicei prin ”singur stăpânitor”, echivalat incorect cu termenul ”independent” din ziua de azi. Multă vreme termenii zemlia, oblasti, drjava, otcina, baştina din documentele medievale slavone româneşti au fost traduşi prin „ţară”, deşi erau evidente inconsecvenţele şi nepotrivirile acestei traduceri. Problema porneşte de la o neînţelegere simplă: traducătorii au echivalat aceste cuvinte diferite cu sensul modern al termenului „ţară”, fără să se străduiască să înţeleagă şi redea „programul politic şi administrativ” al epocii care se ascundea în spatele folosirii diferite a cuvintelor. Cancelaria voievozilor transmitea un mesaj destul de precis şi coerent prin alegerea unui anumit termen, care avea fiecare un sens diferit. Oblasti desemna întinderea teritorială a exercitării puterii voievodului. Drjava se referea la exercitarea puterii voievodului şi era folosit atunci când se adresa slujbaşilor domneşti sau când se referea la braşoveni sau secui – „subunităţi administrative” din Ardeal, care şi el era desemnat drept drjava (spre deosebire de Ungaria, care era zemlia; uneori în caz excepţional li se acorda Braşovului sau Sibiului titlul de zemlia, însă doar pentru a câştiga bunăvoinţa adresanţilor prin ridicarea rangului). Otcina şibaştina aveau strânsă legătură cu moştenirea şi transferul domniei, însă erau folosiţi diferit:baştina sublinia legitimitatea pretenţiilor faţă de o moştenire, iar otcina sublinia legitimitatea stăpânirii efective. Termenul „superior” care le „îngloba” pe toate cele anterioare era zemlia, care era ambivalent: întotdeauna era în legătură cu voievodul (ţara era „a lui”) şi se referea la comunitatea politică a celor guvernaţi de domnitor şi boierii săi.
Samodîrjeț era voievodul în exercitarea puterilor sale – legislativă, economică și militară – adică putea lua hotărâri și să le pună în practică. Nu era independent în înțelegerea de azi a cuvântului, ci avea dreptul de a-și exercita puterea. Iar conceptele gândirii medievale sunt mai vii decât vrem sau ne putem închipui în ziua de azi. Între a avea dreptul și a putea să îți exerciți puterea există o mare diferență. În epoca medievală lucrurile erau mai simple și mai clare, cum zicea marele gânditor medieval Iosif Visarionovici Stalin ”nu e omul, nu-i problema”, manifestarea supremă a puterii era dreptul de viață și moarte. Îți ucideai verișorul de pe tron și te suiai tu în locul lui, câtă vreme erai destul de abil să poți să-ți manifești puterea (și obligatoriu să rămâi viu) se chema că ești samodîrjeț, singur stăpânitor. Voievod și domn erau funcții (comandantul general al oștirii și proprietar de drept al tuturor pământurilor unde îți manifestai capacitățile de samodîrjeț).
Și există ideea că voievodul făcea ce îi trecea lui prin cap și nimeni nu i se putea opune – când situația era exact invers. Teoretic voievodul putea să decapiteze orice boier pentru trădare (viclenie în termenii epocii), însă trădarea trebuia dovedită în fața celorlalți boieri dincolo de orice îndoială. Pentru că după câteva decapitări abuzive boierii ajungeau foarte repede la concluzia ”decât să plângă mama, mai bine plânge mă-sa” și îl scurtau ei de căpățână pe voievod. Sau boierii cugetau că le-ar fi mai bine cu verișorul voievodal fugit în Ardeal sau Polonia, ori se convingeau că unchiul refugiat la turci le va da niște funcții mai mănoase. Ori brașovenii considerau că nu le place creșterea taxelor, regele Ungariei dorea niște glorie și pregătea o mică cruciadă, regele Poloniei dorea o lovitură în flanc. Nu sunt studiate încă foarte bine mecanismele economice care duceau la războaie în regiunea noastră în epoca medievală – dar cu siguranță au existat. Din punctul de vedere legal al ”dreptului internațional medieval” (în măsura în care se poate vorbi despre așa ceva) voievozii românilor au fost dintotdeauna vasalii unei puteri mai mari învecinate (regatul Ungariei, regatul Poloniei, Imperiul Bizantin/ Otoman). Dar și vasalitatea asta avea limite: în momentul în care devenea contra-productivă era abandonată.
Independență versus inter-dependență. Și putere, mai ales putere
Ce vreau să spun: independența este și a fost o pretenție, inter-dependența este și a fost realitatea. De la 1330 (de când cunoaștem îndestule date certe de istorie politică) până în ziua de azi românii s-au găsit într-o permanentă inter-dependență cu vecinii, mai apropiați sau mai îndepărtați. Și până acum v-am vorbit doar de inter-dependențele politice, dacă am intra în mecanismele economice ale fiecărei epoci ar ieși de-o lucrare de doctorat neplagiată.
Independența nu mai este independență atunci când este consfințită doar într-o lege internă sau într-un tratat internațional. Independența este o formă de manifestare practică a puterii. Dan al III-lea se intitula în scrisori voievod și domn al Țării Românești, însă i-au cântat popii prohodul în timp ce se uita cum îi este săpată groapa, după care a fost decapitat din porunca lui Vlad Țepeș.
Judecaţi şi voi: când omul sau domnitorul este capabil şi puternic, atunci poate încheia o pace aşa cum vrea, însă dacă este slab, cel puternic va veni asupra lui şi va face cu el tot ce doreşte. Vlad Țepeș către brașoveni, 10 septembrie 1456
Ești independent atunci când poți, când îndeplinești un set de condiții. Nimeni din lumea asta nu îți garantează independența și nu o poți cere de la nimeni, o afirmi – din nou, dacă îndeplinești condițiile, dacă poți. Ceaușescu a știut să speculeze o serie de împrejurări ale inter-dependențelor interne și externe și a reușit să își manifeste ”independența”, ”puterea”, a fost samodîrjeț și a făcut ce a dorit – însă în momentul în care nu s-a mai adaptat la condițiile inter-dependențelor a sfârșit împușcat ca un câine. Același algoritm îl putem aplica oricărui conducător al românilor din orice perioadă: Ștefan cel Mare, Vlad Țepeș, Mircea cel Bătrân, Constantin Brâncoveanu, Ion Antonescu etc. Independența este o pretenție și o formă de manifestare a puterii, atunci când există un set de condiții – sau când îți creezi respectivul set de condiții în cadrul unor inter-dependențe.
Perversitatea propagandei rusești
De fapt toată povestea asta este o introducere la o discuție mai lungă. Propaganda rusă de limbă română este extrem de perversă. ”Independența”, calitatea de samodîrjeț este bine fixată în mentalul românesc (românii nu se visează chiriași pe viață, ci proprietari de casă și terenuri). Și propaganda rusă exploatează în acest moment această dorință de independență: vedeți, voi românii nu mai sunteți independenți, sunteți colonie a Uniunii Europene. Perversă teză venită de la niște băieți care au pus în practică printre români experimentul Pitești, ca să nu vorbesc de altele. Și se găsesc destui prin România (ca să nu vobesc de Basarabia) care vibrează la teza asta. Doar că propagandiștii pro-ruși ne propun o viziune a independenței pe care nici Maica Rusie nu a avut-o vreodată: România, statul suveran care face ce vrea pe scena internațională. Cine nu ar vrea așa ceva? Vorba lui Cioran ”visez o Românie cu populația Chinei și destinul Franței”. Da, foarte frumos – și ce facem cu interdependențele și condițiile geopolitice și demografice?
P.S. Pentru cei cu vocabularul ofilit: nu pledez pentru renunțarea la independență, nu înjosesc istoria românilor. Am explicat aici cum văd eu conceptul de independență a României în decursul istoriei: o negociere continuă a afirmării puterii acestui stat – uneori la masa verde, alteori cu arma în mână, în funcție de condițiile de moment. Chiar este un mit ”independența” așa cum o promovează în acest moment propaganda rusă de limbă română care are ca țintă reală crearea unui curent anti-occidental printre români speculând mai multe concepte bine înrădăcinate în mentalul colectiv.
La fel de dăunătoare sunt și gălăgiile pro-occidentale care anulează conceptele de suveranitate și independență – cu cât sunt mai zgomotoși integraționiștii fără condiții, cu atât mai mult fac jocul propagandei ruse (ceea ce mă face să mă întreb dacă nu cumva sunt mână-n mână pe sub masă?)
Principalul mijloc de propagandă al Kremlinului, rețeaua Sputnik, a fost interzis recent în Letonia și Turcia. O măsură destul de brutală. Eu o să încerc să demontez pentru voi în unele articole viitoare tezele propagandistice ale Sputnik în limba română, am zis să pornim de la conceptul de bază al independenței.
[av_sidebar widget_area=’PB’ av_uid=’av-25e3qp’]
Maresalul Antonescu a cedat Transilvania de Nord si Basarabia, maestre? Ciudat, am avut mereu impresia ca astea erau bubele lui Carol al II-lea.
Nu zic asta nicăiri. Vorbeam de starea de independență, suveranitate și integritate a României în vremea lui Antonescu, aliat de nevoie cu călăul țării.
Citeşte şi asta, poate înţelegi mai bine:
http://ioncoja.ro/16992-2/
D-le Damian, mi se pare gresit cand incercam sa ne clarificam intr-o problema de importanta majora pentru actualitatea romaneasca si o luam de la papura voda. Suntem „mari „specialisti in ale istoriei, mai prost cu realitatile curente, cu proiectiile asupra viitorului nostru comun. Trecutul nostru „glorios”ne striveste si il repetam la nesfarsit in forma sa de tragicomedie. Istoria este produsul vointei colective….interesele corpului colectiv armonizate si obiectivate in proiecte reale ale vietii. Romanii nu au avut si nu au o filosofie a vietii sociale….a vietii dimpreuna…Ura interna, conflictele permanente au consumat energia si nu au produs nimic….Aceast lucru e valabil si astazi… Avem nevoie de o filosofie a vietii noastre…. oriunde ne-am afla tot ce e romanesc trebuie recunoscut ca valoros pentru toti noi….si de aici….nu vor mai fi umiliti romanii din tara prin jafuri continuie ,cei dinafara prin respingeri…..nu pot vota….basarabenii sunt umiliti la cozi si taxe pentru redobandirea cetateniei romane de care au fost privati….etc. Sa ne ocupam serios de istoria recenta si proiectul de viitor romanesc….sa nu inchidem ochii la rolul nefast pe care il joaca biserica in calea modernizarii societatii romanesti, etc.
Cred că exagerezi şi vorbeşti cu tendinţă. Nu ştiu ce hram porţi matale. Dar iată cum văd eu lucrurile:
1. D-l George Damian a scris un eseu excelent pe tema independenţei. Nu vreau să-l flatez, dar aşa-l văd eu.
2. „Realităţile curente” care te deranjează pe d-ta, dar şi pe mine şi cred că pe oricine care are cît de cît dragoste de neam şi ţară, nu se pot rezolva cît ai bate din palme. Ele sunt fireşti şi am convingerea că se află la toate popoarele în funcţie de mulţi factori şi variază în timp în funcţie de starea naţiunii la un moment dat. În condiţii de flux economic aceste „realităţi curente” au o influenţă minimă asupra stării de nemulţumirea a populaţiei şi a coeziunii interne, pe cînd la reflux, toată lumea bănuieşte pe toată lumea de starea jalnică în care se află”naţiunea”.
3. Nu s-a vorbit în articolul d-lui Damian de „trecutul nostru glorios”, aceasă sintagmă aparţinînd unui arsenal propagandistic menit să însufleţească masele şi să creeze coeziune naţională necesară depăşirii unor momente dificile din viaţa unei naţiuni.
4. Conflictele din sînul unei naţiuni sunt rodul unor inechităţi sociale care stagnează dezvoltarea unei vieţi sociale normale la un moment dat. Ele apar nu numai la noi ci oriunde privilegiile create pentru unii sfidează starea jalnică a celorlalţi. Chiar şi în imperii relativ prospere au apărut astfel de conflicte. Revoluţiile de la 1848 n-or fi fost nişte manifestări ale bunăvoinţei.
5 Nu crearea unei filosofii a vieţii sociale ci crearea de legi drepte şi aplicarea lor riguroasă, fără părtinire, în societate cu menţionarea clară a rostului acelor măsuri dure ce trebuiesc luate de autorităţi pentru îndreptarea inechităţilor.
6. Redobîndirea cetăţeniei române, oriunde s-ar acorda trebuie făcută cu multă precauţie dacă vrei să nu te trezeşti mai tîrziu cu consecinţe neplăcute. Nu ştiu dacă în Basarabia 50% dintre cei ce au dobîndit cetăţenia simt cu adevărat româneşte. Mulţi au făcut-o din oportunism, să profite de pe urma ei.
7 Chiar că vorbeşti pe de lături – ca să nu folosesc un cuvînt mai dur – zicînd despre „rolul nefast al bisericii”. Eşti finanţat şi d-tale de ONG-urile lui Soros? Dacă există ceva în ţara asta care mişcă cît de cît ceva pentru păstrarea demnităţii de neam şi a intereselor ţării în lume, atunci acel ceva este B.O.R. în ansamblul ei. Nu lua excepţiile negative drept regulă. Urmăreşte fără idei preconcepute emisiunile radio-tv TRINITAS şi critică tot ce crezi de cuviinţă. Dar nu aiurea. Nu lua acele derapaje ale unor prelaţi ca o manifestare a metodelor bisericii! Biserica nu propovăduieşte proliferarea păcatului. Ura tuturor care atacă biserica are cauze întotdeauna antiromâneşti. Loveşte la ficat şi capul va cădea sigur!, este butada lor.
Pana la aparitia armatelor moderne, bine inzestrate, cel mai mult a contat valoarea soldatilor, eroismul, barbatia, inteligenta si spiritul de sacrificiu. Nu va intelegeti prea bine istoria fiindca nu cunoasteti realitatea unor perioade de raspantie , strategia mostenita a unor forte mai mult sau mai putin oculte. Pentru asta ar trebui sa intelegeti cine i-a canalizat pe slavi in Balcani si a gasit motive sa nu li se opuna dupa ce marile armate ale neamului cel mai vechi si numeros din Europa – despre care vorbeste Herodot, cunoscut ca atare de Antichitate – se destramasera de la sine, fiindca dupa actele legislative ale lui Constantin, in principal, nu-si mai aveau sens. E vorba de armate de sute de mii de oameni, atat de o parte cat si de cealalta, in care majoritatea o formau soldatii recrutati sau ridicati din acelasi neam. Cam toti generalilor erau, si ei, din acelasi neam. Fara asa ceva am mari indoieli ca s-ar fi putut vorbi de o dinastie străromâneasca, la Constantinopol, dupa cum gasiti in analele Ortodoxiei sau in istoria oficiala a imperiului ramas roman ca titulatura. Apoi ar trebui sa va puneti intrebari in fata unor realitati seci, destule, de la Salonicul aromânesc la Moscopole, adica inca de la preluarea imperiului de eleni versus cei dintotdeauna care nu mai exista nicaieri oficial, desi le-au castigat independenta si le-au construit pana si Academie, fiindca banii englezilor si victoriile pe mare impotriva Portii nu puteau face nefacutul. Oare de ce nu au primit Domnii ,,valahi,, ajutor masiv in fata unui pericol atat de mare, pentru Europa, cum era semiluna, conjuncturi! Chiar asa sa fie? Ar fi o intrebare cam care erau sentimentele marilor puteri ale Europei, din ce in ce mai intins coloniale atunci, dar mai ales ale celor de-aproape, când vedeau cum oastea doar a uneia din Tarile Românesti invinge armatele reunite ale Portii. Iar asta s-a intamplat de vreo 16 ori. Oare care sa fi fost motivul real pentru indepartarea lui Cuza, cumva ceva pregatiri pentru alipirea Timocului, la Principate, ca pas intermediar pana la pasul cel mare statuat de Sofronie de la Cioara? Cum de seamana ca doua picaturi de apa scrisorile trimise de papa atat lui Stefan, cat si lui Skanderbeg (in mica oaste a acestuia, aproape toate numele capitanilor sunt aromanesti) Si multe altele pe care le-ati putea apropia de o viziune conspirationista, DACA nu ar avea suportul faptelor.
Atata timp cat nu o sa intelegem cat de mare, intins si puternic ne-a fost Neamul, indiferent in cate valahii, ,,tari,,, principate a fost spart de Istorie, nu o sa ajungem nicaieri. Fiindca alfabetul incepe cu litera A. Iar DOVEZILE se gasesc pretutindeni, numai sa ai ochi sa vezi. E adevarat ca multe nu sunt deranjate, stau cuminti si asteapta in arhivele si bibliotecile de la Athos, Viena, Roma, Budapesta, ba chiar si in cele de la Bucuresti, Cluj, Iasi etc. Fara un invatamant puternic si demn, scuturat de slugarnicie si inutilitati, nu se poate ajunge nicaieri. Iar acestea toate nu se pot desfasura decat in CADRUL statuat ortodox, intelegand departe de frivol, de anormalitate, departe de nimicuri care sunt pierdere de timp si nu duc nicaieri. Probabil ca in acele ore de religie ar fi trebui sa se predea, de fapt, istoria ortodoxiei de la noi, ca puii de oameni sa inteleaga altfel lucrurile, fiindca multi nu inteleg ce mai e si cu ortodoxia asta.
Pingback:România nu a fost niciodată independentă. Republica Moldova cu atât mai puțin
Este greu pentru o tara mica, între vecini mari, sa fie complet independenta. Uite, de exemplu, Mongolia (o tara mica doar în comparatie cu vecinele ei 🙂 ) n-a mai fost independenta de pe vremea lui Kublai Khan.
Problema este ca României (de fapt românilor) le lispeste o gândire strategica pe termen lung, si o anumita directie nationala. Cei care au încercat sa o „îndrepte° au sfârsit foarte tragic. Întelepciune! Sa luam aminte!” cum se zice prin biserica.
Nu gîndirea strategică lipseşte conducătorilor noştri ci imposibilitate aplicării unor strategii de îndreptare a lucrurilor în condiţii de democraţie. Democraţia lucrează ca o frînă. Vrei să faci o lege care să pedepsească drastic abaterea de la hoţii, inechităţi sociale în scopul abolirii metehnelor înstăpînite în rîndul unor categorii sociale, îţi sare în spate DEMOCRAŢIA cu Drepturile Omului.
În alte tari democratice, functioneaza si în prezenta democratiei.
Mariane, d-ta spui numai prostii. In primul rand ca Romania este o tara mijlocie pentru Europa, in al doilea rand Romania nu este intre vecini mari, presupunând ca vecinii nostri nu s-au schimbat in ultimile ore. In ce o priveste pe maica rasie, stim ca se incapataneaza sa-si mentina si chiar extinda sfera de influenta. Insa Rusia nu mai e o mare putere de vreo 20 de ani, chiar daca ramane putere nucleara, cu o armata apreciabila si se comporta ca o mare putere. Federatia Rusa dispune de resurse inepuizabile, insa are o populatie de sub 140 000 000, dintre care rusi-rusi nu sunt mai mult de 90 000 000. Cei 20 000 000 de siberieni viseaza la independenta si nu sunt singurii. La ora actuala tara asta are mii de orase si comune aproape depopulate, o industrie care a intrat demult in declin si multe, foarte multe probleme. Rusia ar fi ramas o mare putere daca ar fi avut in prelungire Ucraina toata.
Nu romanilor le lipseste o gandire strategica, pentru simplul motiv ca dupa primele ore ale lui 22 dec 1989 Romania nu a mai fost niciodata libera. Vechile structuri si-au indeplinit rolul pervers si au delegat impostori, varf de lance grupari din fosta securitate, retelele r si s activate inca nu se stie de cine, asa-zisii teroristi din 1989. Nici daca voiau nu puteau sa iasa din coloana fiindca aveau dosarelul de turnatori sau statele de securisti, ba si tinicheaua cu ceea ce facusera in dec 1989. Insa fiind vorba de lacomie, nici nu s-au gandit sa iasa.
Cei care au incercat sa o indrepte, e vorba de situatia tarii, au sfarsit …foarte tragic?? Lasam la o parte faptul ca avem aici un pleonasm, nu putem spune decat ca ne aflam in fata unui alt cliseu. O parte din marii domnitorii au sfarsit bine-mersi in patul lor, daca ar fi sa-i amintim numai pe Stefan si Mircea. E adevarat ca democratia in cazul Romaniei e greu aplicabila si e cat se poate de real ca tara a fost puternica doar sub regimuri autoritare oneste.
Din comentariul acesta înteleg, prin antiteza, ca România ar fi fost libera înainte de 22 dec 1989 (pentru a pierde un lucru, trebuie mai întâi sa-l ai – asta e logica mea).
Nu prea tine teoria. RO facea parte din sistemul de aliante al Pactului military de la Varsovia, economic CAER si politico-ideologic al comunismului. În momentul discursului din 1968, s-ar fi observat cât de independenta era de fapt România, daca Rusul ar fi intrat în tara.
Apoi, a doua incoerenta – aia cu maica Rusie care se tot întinde. Fata de Rusia, pâna si China poate fi considerata mica. Nu poti avea relatii de egalitate cu Rusia. Nu poti avea relatii de egalitate cu SUA. Nu poti avea relatii de egalitate cu China. Poti încerca cu tarile aproximativ similar, de care te despart niste obstacole, sa zicem obstacole contra invaziei. Poti eventual spera la bunavointa acestora în a te trata ca pe un egal. Este un lucru elementar în politica la nivel global.
Bulgaria, o putere mica, le-a dat cu tifla intai rusilor, apoi americanilor când a fost vorba sa-si trimita trupe afara si le-a luat si francezilor banii când s-au declarat tara francofona, fiindca s-au folosit inteligent de legislatia internationala si de conjunctura. Deci, se poate. Se poate atunci când ai demnitate si nu stai cu mana intinsa la marginea drumului, fiindca daca schelalai ca un maidanez mai primesti si un sut undeva. Iar de schelalait au schelalait cei obisnuiti sa faca asta cândva…da, s-traiti! am inteles toarsu! Si cei crescuti si educati de ei.
Nu prea îmi dau seama ce avantaje are Bulgaria din toate aceste scheme de o siretenie deosebita.
Însa RO a fost sub un atac atât de concertat si de pervers din mai multe directii încât nici nu-mi sau seama cum am scapat întregi. Polonia a fost împartita de 3 ori în 200 de ani, si reconstruita la loc, pentru ca acest lucru convenea cuiva. Cui îi convine ca RO sa ramâna întreaga (atât cât se poate, desigur)?
Si fiindca a venit vorba de Bulgaria, trebuie sa recunoastem ca omuletii acestia, desi destul de prapaditi, sunt mult mai ageri decat structurile sclerozate de aici pe care au inceput sa le mature serviciile si DNA. Cum a reusit Ceausescu sa adune atatia idioti la un loc, ca sa pazeasca avutia poporului, credea el, ramane o mare taina. Pe care batranul sau partea lui neghioaba a dus-o in mormant, fiindca idiotii astia s-au dovedit chiar mai periculosi pentru avutia poporului decat cei mai inversunati anticomunisti care oricum nu s-ar fi atins de bunurile acestui popor. In fine, sa revenim la bulgarii cei ageri, nu neaparat la turismul estival din care au castigat cativa ani buni bani seriosi, mai ales de la nemti. Bulgarii se declara de cativa ani buni urmasi ai tracilor si duc o politica cat se poate de eficienta castigand bani frumosi din turismul organizat in Valea Regilor de la Kazanlac. Au construit drumuri asfaltate pana la tumulii carora le-au acordat o atentie deosebita. Ironia soartei este ca ei, dupa cum stim, au ajuns in sudul Dunarii prin sec. al VI-lea, iar ca slavi nu au legatura cu tracii decat prin stramosii romanilor care pretind ca s-au romanizat. Iar ca ironia sa fie intreaga, cuvinte pe care linquistii nostri de faima le atribuie, in DEX, slavilor, sunt atribuite de bulgari tracilor. Macar de-ar fi ceva nou, si in dictionarele ungurilor sau celorlalti slavi întâlnim aceeasi situatie.
Au câstigat bani buni de la nemti pe turism doar pentru ca sunt ieftini.
Pe vremea lui Ceausescu si noi eram ieftini, si aveam mii de nemti „vest” pe litoral. Care se mai si scoteau cu banii, pentru ca nefiind limitati la benzina cumparau benzina official si o vindeau la negru localnicilor. Asta privitoare la corectitudinea germana.
În Neckerman si TUI, bulgarii au avut între jumatate de pagina si o pagina întreaga, cam 1-4 hoteluri. Pe internet ce era, dar asta mai nou, o prezenta mai puternica, ca acolo nu sunt selectate ofertele ci se baga cine poate – acest lucru, riscul, nu este luat în considerare decât în combinatie cu un pret scazut. Bun, noi nici nu eram în cataloagele acelea, sa nu-i criticam.
Însa cunosc nemti (autentici) care vin în România pe cont propriu si stau la pensiunile montane. Sigur, guvernul nu se preocupa de promovarea lor (avem parca un minister al Turismului, o fi turism electoral), nici de infrastructura care sa-l aduca pe neamt în 12 ore din Stuttgart sau Frankfurt la Carpati.
Dar noi avem ceea ce bulgarii nu au. O coumintate care adduce 4 mrd $ anual în tara.
Corect era: nicio tara nu a fost vreodata, independenta, asa cum scrie la carte. Nu doar Romania.
Starea aia de pe vremea lui Ceausescu, cand a reusit sa navigheze cu abilitate in sistemele de interdependenta ale vremii, este incomparabila cu ce este acum. Fata de ce este acum, aia chiar era independenta. Asa pun eu problema.
Ceausescu a navigat cum a navigat, oferind tarii un ragaz in care sa se construiasca ceva. Ce s-a construit din 2007 incoace, ca se fac 10 ani aproape? Ce s-a construit din 1997 incoace, ca sa vorbim de pregatirile de aderare, cu concedieri masive si privatizari cu 1 euro?
In concluzie, deci, intentia a fost buna, dar pacientul a iesit mort.
Romania a fost libera de când Ceausescu a plecat cu elicopterul pana a când structurile si-au revenit si au ocupat vidul de putere. Ca pana la fuga lui Ceausescu tara era independenta in raport cu alte tari, e altceva. De altfel, subscriu modului de abordare al lui George, numai ca nu se incepe cu ,,Romania nu a fost niciodata independenta. Imi pare rau, dar nu asa iti respecti Patria. Au murit prea multi pentru ea.
Daca fortele noastre de elita se ocupa de lichidarea coruptiei, Ordinele de lupta pentru Oastea cea Mare au fost deja date:
1. Reîntregirea Patriei prin aducerea Basarabiei Acasa.
2. Reîntregirea Bisericii strabune prin intoarcerea greco-catolicilor la matca.
3. Ridicarea Drapelului Sarmizegetusei Regia renascuta sub semnul Crucii.
Nu se admite nicio infrangere. De-acum vom intra victoriosi in toate cetatile. Prima in lupta a intrat ARMADA-DIASPORA si in frunte cu generalii decembristi a castigat o mare victorie. Iar victoria aceasta nu a fost pentru cineva, ci prinosul fratilor nostri ca mai putem spera. Apoi a intrat in lupta VALAHIA si a maturat credibilitatea starpiturilor elitiste, i-a aratat asa cum sunt. In curând va intra in lupta armata care poarta numele Măritului Ștefan. Apoi cele 12 Armate vor fi complete si vor avansa pe un front urias.
Romania are o istorie care ne face mindri. In ciuda ocupatiilor, domnii romani au repurtat victorii militare care ramin in istorie. Alte natii sint mult mai sarace in acest domeniu.
Ion Antonescu a cucerit Odessa in WW2. In afara de cei patru mari, nimeni nu se poate lauda cu o asemenea victorie. Cei patru mari sint Germania, Japonia, USA si Anglia. Franta nu are o asemenea victorie in palmares. Chestiile astea ramin in istorie, la fel ca victoria de la Calugareni, desi urmarile nu au fost dulci.
Romania este o tara de care rusilor le este frica. Rusii stiu bine de ce sint capabili romanii.
Ca avem o conducere in genunchi, accept. Ca nu stim sa planificam, accept. Ca lucram pe principiul „mai vedem noi”, accept.
Ca ne vindem si ne asasinam conducatorii, este dovedit. Stalin insusi a spus raspicat ” romanii nu vor putea fi invinsi pina nu gasim un tradator in rindurile lor”.
UE a gasit mai multi.
,,ca ne vindem si asasinam conducatorii, este dovedit !!
brava, altona, la fel au spus si americanii dupa ce a fost asasinat Lincoln, Garfield, J.F. Kennedy:)). La fel si francezii, englezii, nemtii, rusii etc!
Probabil ai un puternic retard.
Plecând tot de la definiția din DEX (aia fără URSS) trebuie sa vedem aceasta stare în raport cu ceva. Nu are sens sa vorbim de independenta în lipsa unui context în care statul, poporul, persoana, etc interacționează cu alte state, popoare, persoane, etc. Definiția vorbește de aceasta „relativitate” prin menționarea problemelor interne și externe precum și de raportul cu „alte state”
In contextul larg istoria vorbește de „Societatea Națiunilor” care practic arbitrează, sau dacă vreți, recunosc starea de independenta sau nu a unui stat sau a unui popor. (De exemplu Kosovo ca stat este recunoscut de unii, nerecunoscut de alții). Dar precum în „Ferma Animalelor”, unele state, națiuni, INTERESE, etc trec peste un cadru normal de „recunoaștere reciproca”. Acestea au fost numite de istorici la un moment dat „Mari Puteri”. In momentul în care marile puteri cu interesele sale sunt recunoscute și acceptate ca atare, am terminat cu conceptul independentei statelor.
Destinul României după WWII a depins de trei mari puteri, UK, URSS, SUA. Destinul prezent depinde de aceleași puteri, însa perversitatea marilor puteri au atins noi culmi. Dacă legea junglei e cam de cacat, adică nu e frumos sa spui „facem cum spun eu pentru ca am trei catralioane de bombe nucleare și dacă nu faci cum spun eu belești belingherul, acum vorbim de parteneriate strategice…..in care PROPAGANDA menținerii stării de parteneriat este cruciala. Nu s-a schimbat nimic, doar ca discursul este altul. Nu mai numim „al cincilea Reich” pentru ca aspectul național nu ne interesează, odată cu triumful neoliberalismului în occident (în mijlocul anilor 80′) deținătorul de capital devine putere legislativa….începem sa vorbim de Uniune Europeana și piața comuna ceea ce nu este același lucru cu „spațiul vital”. Daca RO este sau nu colonie a UE este o falsa problema. Avem documente semnate de Romania (condițiile de preaderare la UE, statutul UE, etc) din care rezulta clar ceea ce suntem formal si ce beneficii sau pierderi are Romania. Independenta ? NICI VORBA! Pierderea independentei benefica ? In raport cu ce ? Cu ce e in afara UE ? Cu ce e in Africa, SUA sau Rusia ? In raport cu ce ar fi putut fi RO dacă nu s-ar fi băgat într-o astfel de alianța ? Asta dacă vrem sa stam într-un cadru pur formal. Ca dacă începem sa vorbim de justiție, moralitate, vedem UE reprezentarea instituționalizata a corupției pure. In momentul în care reprezentanți ai României au semnat mizeriile pe care le-au semnat, în contradicție clara cu Constituția României (la acea vreme) și punând interesul UE deasupra interesului național vorbim deja de fapte penale…. Sa nu uitam cu UE nu a reușit sa treacă o constituție europeana prin focul referendarilor naționale. Aceasta practica a fost terminata, UE a mers mai departe….De aici senzația de „colonizare” a tarilor…RO nu face excepție. La baza UE dpdv legal nu sta NIMIC. Rusia are o problema cu asta… normal este încercuita de toți „iubitorii de democrație”. Ce ar trebui sa facă Rusia pentru a face o figura frumoasa? Sa permită GDF-Suez-ENGIE sa se infrupte lejereanu’ de la gazul rusesc ? Sa le factureze ENEL electricitatea în Moscova ? Cam cum vede Bruxelles soluția justa ?
Pingback:Cum se insinuează propaganda Moscovei în România, via Chișinău - KISHINIOV