„Planul pentru victorie” avansat de Zelensky nu este altceva decât o cerere de intervenție a NATO în războiul din Ucraina, o solicitare mascată sub cuvinte multe – dar asta este esența planului.
Ieri Zelensky a prezentat în Parlamentul de la Kiev „Planul pentru victorie” cu care a fost (fără mare succes) și în SUA, istorie pe care încerc să o explic mai jos. Ce conține acest plan:
1. Invitarea Ucrainei să adere la NATO înainte de încheierea războiului.
2. Continuarea operațiunilor militare pe teritoriul Rusiei și ridicarea interdicției de folosire a rachetelor occidentale cu rază lungă de acțiune împotriva unor ținte de pe teritoriul Rusiei.
3. Doborârea avioanelor militare ruse în comun cu partenerii occidentali, acces nelimitat la informațiile militare ale occidentalilor.
4. Instalarea unui „pachet de descurajare non-nuclear al partenerilor occidentali” pe teritoriul Ucrainei (altfel spus: trupe și echipamente NATO în Ucraina).
5. Dezvoltarea potențialului economic și strategic al Ucrainei și înăsprirea sancțiunilor împotriva Federației Ruse. (Aici Zelensky a subliniat importanța resurselor naturale ucrainene, care încăpute pe mâna Rusiei nu vor face altceva decât să crească potențialul agresiv al Moscovei, oferta este ca resursele ucrainene să întărească potențialul occidentalilor).
6. După încheierea războiului cu o victorie ucraineană experiența și forța trupelor ucrainene să fie folosite pentru asigurarea securității europene, trupele americane se vor putea retrage din Europa.
Cum ziceam: Zelensky solicită o intervenție militară directă a NATO/occidentalilor în Ucraina (interdicție aeriană cu ajutorul NATO, trupe și echipamente NATO pe teritoriul Ucrainei pentru descurajarea rușilor). Probabil în spatele ușilor închise oferta sună ceva de genul: NATO să se ocupe de apărarea anti-aeriană și spatele frontului, operațiunile terestre să fie duse de armata ucraineană. Nu ar fi o intervenție NATO 100%, undeva la 50% să zicem. (Ucrainenii cer de la începutul războiului ca NATO să asigure un spațiu de interdicție aeriană deasupra Ucrainei, dar acum e mult mai direct formulată solicitarea). E o diferență enormă între „Planul pentru victorie” al lui Zelensky și documentul elaborat anul trecut în comun cu NATO.
Reacția NATO a fost una seacă: aderarea Ucrainei la NATO se va putea produce doar după ce vor fi demarcate și recunoscute internațional toate granițele țării.
Zelensky a scos în public „Planul pentru victorie” după ce a fost refuzat la Washington și prin capitalele europene, aici joacă la două capete: pe de-o parte încearcă să forțeze mâna NATO/occidentalilor, pe de alta încearcă să se acopere pe plan intern („dacă pierdem nu e vina noastră, NATO/occidentalii nu ne-au ajutat”). Asta e și o reacție a lui Zelensky la știrile din presa occidentală din ultimele săptămâni care vehiculează ideea unei păci cu cedare de teritorii în diverse formule (germană/ coreeană). Trebuie observată și diferența cu care sunt primite ideile lui Zelensky/ este primit Zelensky acum față de doi ani în urmă. (Poziția rusă este destul de simplă: vor o capitulare necondiționată a Ucrainei, dar tot așa, o zic cu multe cuvinte).