Martirii uitaţi ai României

De câteva zile mă tot gândesc la cele întâmplate în judeţele Harghita şi Covasna în decembrie 1989. Mai ales de când am citit articolul acesta:  plutonierul de miliţie Liviu Cheuchişan a fost ucis în bătaie de etnicii maghiari din comuna Dealu. Pe lângă el au fost linşaţi alţi şase miliţieni. Alţi o sută au fost bătuţi dar au scăpat cu viaţă (unul dintre ei era să fie spânzurat, dar s-a rupt cu el creanga copacului).

De ce s-au apucat maghiarii din Harghita şi Covasna să omoare miliţienii? (Atenţie, au omorât şi miliţieni de etnie maghiară!) Pentru că forţele de ordine reprezintă primul simbol al statului. Vezi un poliţist în uniformă şi ştii că nu eşti în ţara nimănui. Putea exista o reacţie care să pună România în locul Iugoslaviei. Orice fel de represiune, un singur foc de armă ar fi adus în decembrie 1989 disoluţia României. Treaba era „coaptă”. Cei şapte miliţieni, deşi erau înarmaţi, au murit fără să tragă un foc de armă. Aceşti oameni sunt adevăraţi martiri. Nimeni nu vorbeşte de ei, iar cei care i-au ucis se află în libertate.