Fac furori ştirile că un picat la bacalaureatul din 2011 s-a împuşcat în cap şi un altul a sărit de la etaj de teamă că s-ar putea să pice examenul. Situaţii foarte triste. Dumnezeu să-l ierte pe primul şi să-l ajute pe cel de-al doilea.
Ştirile acestea mi-au amintit de o expoziţie de prin 1998 sau 1999 de la Muzeul de Istorie al Bucureştiului. Erau adunate acolo exponate din colecţia medicului legist Mina Minovici, din prima jumătate a secolului al XX lea. Cranii de tâlhari şi haiduci celebri, arme cu care s-au comis crime, tot felul de chestii. Şi multe, foarte multe ştreanguri de sinucigaşi însoţite de bilete de adio. Sinistră colecţie. Majoritatea bileţelelor de adio ale sinucigaşilor enunţau două motive: dezamăgirea în dragoste şi nepromovarea examenului de bacalaureat. Nimic nou în România…
Apoi mi-am amintit de bacalaureatul interbelic descris de Grigore Bejenaru în Cişmigiu & Co. De bacalaureatul interbelic descris de Jeni Acterian în Jurnalul unei fiinţe greu de mulţumit. Şi de multe alte descrieri de bacalaureate interbelice. De imagini cu câte 10-12 promovaţi ai unui liceu românesc interbelic. Nu toată lumea poate promova examenul de bacalaureat. Nu toţi pot ajunge medici.
Pingback:Țării cât mai multă minte! | Sareinochi's Blog
carte pentru ca au tras la droguri acesta este nivelul de pregatire al tinerilor .uni au luat si 10 pentru ca au tras de carte nu pe nas.asa ca nu ministrul e de vina.