O țeapă medievală, între români. Ca să-și plătească mercenarii, Iancu de Hunedoara a devalorizat la maxim dinarul unguresc de argint – strângea din taxe 1000 de monezi echivalent a 2 kg de argint, le topea și scotea 2000 de monezi cu mai puțin argint în ele.
Soldele erau calculate în florini de aur, însă erau plătite în dinari de argint la un curs fix stabilit de Iancu de Hunedoara. Vladislav al II-lea bătea ducați valahi cu greutatea corectă de argint, că trebuia să-i folosească în relațiile cu turcii, unde nu încăpeau șmecherii. Doar că ducații valahi erau schimbați la Brașov la aceeași paritate cu dinarii ungurești cu mai puțin argint. Și nici brașovenii nu erau tâmpiți – tezaurizau ducații valahi și îi dublau ca număr în monetăria de la Sighișoara.
Practic tot argintul strîns în Valahia prin comerțul cu turcii se scurgea în Transilvania și finanța oștile de mercenari ale lui Iancu de Hunedoara. Iar când valahii începeau să zbiere că li se scurge argintul din țară fără să li se întoarcă în mărfuri echivalente, venea Iancu de Hunedoara și îi pleznea peste fălci să accepte dinarul unguresc devalorizat.
Mă gândesc să scriu un roman istoric în jurul poveștii ăsteia. Că Țepeș nu-i belea pe brașoveni fără motiv. Legea lui Gresham la români: în sistemele monetare metaliste moneda proastă o alungă pe cea bună. Cine se apucă să facă inflație și are armată să impună inflația reușește un ceva profit. Fix ca în ziua de azi, nimic nou.
[av_sidebar widget_area=’PB’ av_uid=’av-25e3qp’]
Zdrang. 17500 bilioane de ducati datorie si ceva armată.
„Bilioane”?
Smecheria cu argintul din monezi este veche de tot; practic a început odata cu primele monede. Ciudat cum se leaga uneori niste informatii – nu de mult am citit o teza (economica) care lega caderea Imperiului Roman de Apus de continutul de argint din monede.
De altfel si o lege celebra a fizicii este legata de o astfel de teapa. Dar putea oare taranul român sa recunoasca lipsa unei câtimi din argintul monedei?
Turcii, în contact cu civilizatiile „orientale apropiate” unde se practica acest gen de smecherie, o cunosteau si prin urmare erau mai greu de fraierit.
Ce făceau?
Ce făceau, adică, turcii cum îşi dădeau seama dacă monedele erau devalorizate sau nu?
Rezolvarea problemei este veche, de la Arhimede, căruia i s-a cerut să afle cantitatea de aur și de cupru dintr-o coroană.
De la Arhimede, sau de la Brennus…
De exemplu taiau monedele si se vedea în taietura daca era cupru sau bronz sau tinichea 🙂 acoperit cu argint sau aur …
În cazurile mai delicate le verificau în apa…
Colportati zvonuri, Damian, pe care le prezentati ca certitudini. Nu este prima data când dati dovada de naivitate, ca sa fiu retinut. In asemenea situatii, se foloseste acel SE SPUNE CA, altfel doar daca ati primit ordinul personal de la Iancu de Hunedoara.
Turcii au fost cam întotdeauna corecti fata de valahi, chiar daca erau o stapanire. S-au comportat dupa cum era echilibrul de forte atunci, daca ii bateai te respectau si iti recunosteau meritele. Nu degeaba spunea Delavrancea ce spunea in ,,Apus de soare,, fiindca asta ar fi spus si Măritul Ștefan. Poarta nu ar fi avut nicio ezitare sa transforme Tările Românesti in pasalac daca nu ar fi fost convinsi ca românii nu se ridica impotriva lor cu mic cu mare. Apoi, românii din Balcani nu au fost prigoniti sub turci fiindca erau români, lucru unic, autoritatile turce le-au facut de multe ori dreptate in conflictele pe care le aveau mai ales cu grecii. Pana la urma, nu trebuie uitata iradeaua din 1905, act de maxima importanta, intr-o vreme când statul român nu-si uitase milioanele de români din Balcani.
Da, de unde si zicala „turcul plateste”.