Şeful Serviciului Secret de la Bucureşti din perioada interbelică Mihail Moruzov ţinea în biroul lui mai multe rafturi pline cu dosare scrise în limba rusă. Documentele din aceste dosare aveau antetul Tainik Otdiel – Serviciul Secret – documente ale Ohranei ţariste din România. Mărturia îi aparţine lui N. D. Stănescu, analist şi mai apoi (după 23 august 1944) director al Serviciului Secret de la Bucureşti.
Stănescu povesteşte că arhiva Ohrana din România a ajuns pe mâinile Serviciului Secret fiind predată de fostul ambasador rus la Bucureşti, Poklevski-Koziel, ambasador care a preferat să nu mai aibă de-a face cu sovieticii. Tot Stănescu spune că această arhivă era uneori folosită în anii ’30 de agenţi ai Serviciului Secret care cunoşteau limba rusă – deci era o arhivă care cuprindea informaţii interesante şi la aproape 20 de ani de la crearea ei. Din păcate nu avem de unde să ştim exact ce cuprindeau acest dosare. Stănescu spune că la un moment dat arhiva Ohranei din Bucureşti a dispărut, cu ocazia unei mutări a sediului Serviciului Secret. După ce Stănescu a ajuns director al SS nu a avut timp să verifice ce s-a întâmplat cu aceste dosare. Cel mai probabil au fost distruse împreună cu alte documente ale serviciului după ce România a fost ocupată de armata sovietică. Însă această arhivă ar fi fost extrem de folositoare pentru istoricii de azi în lămurirea evenimentelor dinaintea şi din timpul Primului Război Mondial.
Foarte interesant subiect! In lucrarea In Preajma Revolutiei, C Stere sustine ca Ionel Bratianu i-ar fi spus ca Austria si Rusia intretin politii pe teritoriul Romaniei, iar mai ales cea ruseasca nici macar secreta nu poate fi numita.
Banuiesc ca datele referitoare la actiunile Austro-Ungariei au fost scoase odata cu intrarea noastra in 1916…
Probabil a fost preluata de rusi. Doar am avut atatia frati sovietici in servicii