Nicolae Manolescu şi Mihail Neamţu spun despre poetul Radu Gyr că a fost un oportunist. Mihail Neamţu a recitat în public poezia lui Radu Gyr „Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane” şi a fost acuzat de Centrul pentru Combaterea Antisemitismului că promovează „ideologi legionari care au fost și rămân responsabili pentru crimele comise împotriva cetățenilor români vinovați de a se fi născut evrei” (via Hotnews).
Replica lui Mihail Neamţu de aici îl compară pe Radu Gyr cu Mihail Sadoveanu – doi oportunişti ai literaturii române. Nicolae Manolescu spune şi el în Adevărul „Radu Gyr nu era un om curajos, mai degrabă oportunist” pe baza colaborării poetului cu revista comunistă „Glasul Patriei”, unde erau trimişi să scrie foştii intelectuali legionari re-educaţi în închisori.
Deci, Radu Gyr – oportunist. Oportunist, adică “om care îşi schimbă ideile după împrejurări, urmărind numai satisfacerea intereselor personale”, conform definiţiei de dicţionar.
Născut în 1905, Radu Gyr a fost un membru de frunte al Mişcării Legionare, el este autorul versurilor imnului legionar şi a scris pentru revistele Legiunii Arhanghelului Mihail. Pentru această opţiune a sa, Radu Gyr a stat închis vreo 3 ani în lagărul de la Miercurea Ciuc în anii ’30. A mai stat în puşcărie câteva luni în timpul dictaturii lui Ion Antonescu după care a ales să meargă pe front (legionarii erau trimişi în prima linie, ideea era să nu se mai întoarcă). După un an de front, Radu Gyr a revenit la Bucureşti pe jumătate orbit de o explozie. În 1945 a fost arestat, judecat pentru apartenenţa sa la Legiunea Arhanghelului Mihail şi condamnat. A ieşit din în chisoare în 1956 şi a intrat înapoi în 1958, fiind amnistiat în 1964. Aproape jumătate din viaţa sa matură şi-a petrecut-o pe front, prin lagăre şi puşcării. Deci, oportunist. După 20 de ani de puşcărie Radu Gyr a scris pentru o revistă comunistă. Şi asta îl califică pentru oportunism. „Rezistenţa prin cultură” a lui Nicolae Manolescu a săpat la temelia comunismului, iar Radu Gyr şi-a satisfăcut interesul personal de a sta cât mai mult la puşcărie.
toată lumea s-a supărat pe Adrian Marino când spune că în literatura română nu te poţi afirma decât dacă eşti discipol al cuiva cunoscut. dacă şi Radu Gyr este un oportunist ce mai e de zis. dl. Manolescu cum e? toată lumea se miră de ce suntem o literatură de mâna a doua, în ultimul timp am citit mai mulţi turci, da turci, aceşti turci care au reuşit să se impună pe piaţa internaţională pentru că nu s-au ciocnit de critici şi literaţi de genul domnului Manolescu. şi ce dacă a fost legionar. hai să nu ne mai fie chiar atât de ruşine cu asta dar ce te faci că românul nu prea ştie să fie naţionalist darămite să aibă o opinie fermă despre o ideoogie.
De prea multe ori au fost interziși pe motive ideologice autori valoroși din literatura română. Ar trebui să înceteze acest lucru. Literatura e parte a culturii noastre și trebuie să ne-o asumăm. Radu Gyr a fost un poet valoros și trebuie publicat și asumat ca autor național, chiar prin studierea în școală. Este suficientă precizarea rolului său în mișcarea legionară și atît; este o prostie să-i demonizăm opera din cauza orientării sale politice. Așa, ar trebui să-i interzicem pe Sadoveanu, pe Goga, pe Arghezi doar pentru că se vor fi situat cîndva de partea „greșită” a baricadei.
Legionarismul a început ca mișcare patriotică, naționalistă într-o epocă dominată de corupție la nivel înalt și a eșuat ca mișcare fascistă. Este înspăimîntător faptul că în prezent trăim o epocă foarte asemănătoare celei în care legionarismul a „prins” la tineret și la intelectuali, înainte de a se transforma într-o ideologie a crimei.
Goga chiar a fost interzis la un moment dat…
Dacă stau eu bine să-mi aduc aminte nici Eminescu nu se mora de dragul evreilor. Dar e poetul nostru naţional.
Dacă Gyr a fost oportunist sau nu, nu pot să spun. Uneori eşti forţat să faci nişte compromisuri pe care le regreţi amarnic după aceea. Însă a scris nişte poezii superbe care nu merită să fie interzise doar pentru că autorul a simpatizat cu legionarii sau comuniştii.
Va felicit pentru luciditate si curaj. Fara indoiala, sunteti constient ca o sa va atrageti oprobiul „intelighentiei” romanesti, care o sa va treaca rapid pe lista indezirabililor, cu eterna si fascinanta stampila de „fascist”.
Multumesc inca o data!
Puțină matematică și un dram de milostenie ar putea ajuta: când ieși din închisoare la aproape 60 de ani și te uiți că înaintea ta nu mai sunt decât câțiva ani și nu știi câți te mai îngăduie sănătatea șubrezită, când vezi că în jurul tău nimeni nu mai are altă cale decât cea a compromisului, că nimeni nu mai luptă pentru valori, probabil că rezistența ți se pare inutilă. După pușcărie în trei regimuri diferite, dacă încă mai crezi în valorile care te-au dus la condamnare, probabil că înțelegi că nu ești în acord cu vremurile pe care le trăiești și trebuie să cedezi ca să nu te frângi.
Nu cred că a fi legionar e mai rău decât a fi comunist – fiecare ideologie a împins prea departe anumite concepte. Deci Radu Gyr nu e mai rău decât Beniuc, de pildă, ca să aleg un poet militant comunist. Atunci când tragem linie la finele vieții unui om, ar trebui să conteze creația sa, dezbrăcată de slăbiciunile omenești care te pot aduce la compromisuri. Iar românii care îl condamnă pe Gyr ar trebui să-și cerceteze originile și să meargă la părinții lor, la bunicii lor și să-i întrebe: voi unde erați și ce făceați când comuniștii au distrus România?
bravo. excelent comentariu.
Nu sunt oare mucenicii oportuniştii lui Dumnezeu?
respect
Daca Gyr a fost oportunist, alde Paunescu si Vadim ce-au fost ? Aaa, stai putin, ca astia nici nu-s poeti, asa-i…
Sa nu cadem si noi in (oarecum) acelasi pacat. Paunescu a fost mare poet, printre altele.
Mare ? la stat? la kilograme ?
Radu Gyr nu a fost un oportunist. Nici măcar atunci când a fost condamnat la moarte pentru poezia respectiva, nu s-a dezis de crezul său legionar. Să nu uităm că scrie poezia la nici 2 ani după ieşirea din puşcăriile comuniste, după 12 ani de temniţă grea. Revista „Glasul patrie” era o fiţuică care se publica de către securitate doar în occident şi se difuza printre românii stabiliţi acolo. Toate articolele semnate: Radu Gyr, Nichifor Crainic etc erau scrie în realitate de politruci şi semnate în numele poeţilor. Ce putea face Radu Gyr, care nici măcar nu vedea revista?
Iată aici cele spuse (la procesul înscenat în 1945) în faţa judecătorilor:
„Domnule Președinte, domnilor judecători ai poporului, în inchizitoriul său de joi seara (31 mai), onorata acuzare a spus răspicat: «Dacă există credință adevărată, atunci să fie absolvită». Și a mai spus acuzarea: «Sunt prăbușiri de idealuri, de credințe, dar numai pentru curați». Într-adevăr, sunt naufragii sufletești. Eu am avut o credință. Și am iubit-o. Dacă aș spune altfel, dacă aș tăgădui-o, dumneavoastră toți ar trebui să mă scuipați în obraz. Indiferent dacă această credință a mea apare, astăzi, bună sau rea, întemeiată sau greșită, ea a fost pentru mine o credință adevărată. I-am dăruit sufletul meu, i-am închinat fruntea mea. Cu atât mai intens sufăr azi, când o văd însângerată de moarte”.
Pingback:Un blog cu şi despre istorie: bellum omnium | tudorvisanmiu