Războiul bloggerilor basarabeni cu Timpul

Constantin Tănase, directorul ziarului Timpul din Chişinău a scris un articol despre bloggerul comunist Igor Dodon şi a făcut câteva referiri mai aspre la adresa blogosferei. Atât i-a trebuit, că i-au sărit în cap majoritatea bloggerilor basarabeni (Dragoş Galbur, Vitalie Cojocari, Oleg Ciubotaru, Eugen Luchianuc, Vitalie Eşanu, Radu Lişiţa, Radu Burdujan, Dinu Castraveţ, Maxim Grossu, Artur Gurău, Nicu Calcea, Octavian Racu, Vitalie Branişte, Isidor, Vadim Zgherea, Alternativ, Maxim Culacov, demotivare, Ion Tcaci, Ion Surdu, Andrei Fornea, Lupul Sur, Vitalia Pavlicenco, ) iar al doilea articol al lui Tănase în care îşi explica poziţia nu a avut mare efect.

E de înţeles că bloggerii abia aşteaptă să ia în furci un ziarist, ce este interesant e că pârjolul s-a întins cu o viteză ameţitoare. Ce nu au luat în calcul bloggerii basarabeni porniţi să-l pedepsească pe Tănase: în vehemenţa lor au generat ceva linkuri şi trafic către pagina ziarului Timpul şi directorul ziarului a lăsat să se înţeleagă că este gata să intre şi el în lumea blogosferei. Unde dai şi unde crapă…

Cu vreo şapte sau opt ani în urmă mă întorceam de la Chişinău cu trenul şi îmi luasem de citit un vraf de ziare şi reviste basarabene. Cum drumul era lung, am început să mă amuz cu Moldova Suverană. În compartiment cu mine mai era o doamnă la vreo cincizeci de ani care mă privea lung. Când am scos din rucsac Fluxul parcă a început să se însenineze. Apoi am trecut la Săptămâna lui Viorel Mihail – femeia se uita iar chiorâş. Până la urmă a îndrăznit să mă întrebe: dar Timpul lui Tănase nu-l aveţi? Ba da, am răspuns şi am primit un zâmbet şi rugămintea să i-l dau să-l citească. După care am primit o lecţie rapidă: să nu mai citesc nimic altceva decât Timpul (care pe vremea aceea era săptămânal dacă nu mă înşel), pentru că restul ziarelor sunt pline de minciuni. Am încercat să-i explic că orice ziar este bun, că libertatea de exprimare trebuie este valabilă şi pentru ceilalţi. N-am prea avut succes în încercarea mea, dar doamna (care era profesoară de limba română) mi-a atras atenţia asupra revistei Timpul care avea puterea să genereze aşa un ataşament puternic. De atunci şi până acum Timpul s-a transformat în cotidian şi viaţa politică de la Chişinău nu prea poate fi imaginată fără acest ziar (în prezent am onoarea de a scrie şi eu în paginile sale, dar rândurile de faţă nu mi-au fost comandate de Tănase, le-am scris ca un fel de constatări proprii faţă de furtuna din paharul cu apă a blogosferei basarabene).

Ce nu au înţeles bloggerii basarabeni: jurnalismul este meserie de cursă lungă, mulţi se apucă de scris, puţini sunt în stare să o facă multă vreme (iar dintre aceştia şi mai puţini sunt cei care au ceva de spus şi ştiu şi cum să o facă). Cu opt ani în urmă când făcea valuri la Chişinău săptămânalul Timpul mulţi dintre tinerii furioşi din blogosfera de azi descifrau tainele rădăcinii pătrate. Şi aş paria că peste opt ani ziarul Timpul va exista în continuare – în vreme ce multe din blogurile atât de vehemente azi vor fi demult îngropate până şi în amintirea serverelor Google.

Parcă nu aş vrea să îmi atrag furia bloggerilor basarabeni: mulţi dintre ei chiar au ceva de spus, mulţi ştiu s-o facă – dar am mari îndoieli că peste un an voi mai găsi articole scrise de mulţi dintre ei. Dar nu-i nimic, se vor găsi alţii care să le ia locul.

Câteva observaţii:

1. Blogosfera basarabeană a luat foc la TREI ZILE de la publicarea articolului.

2. Majoritatea opiniilor exprimate sunt împotriva lui Tănase.

3. Majoritatea articolelor au apărut în aceeaşi zi.

Concluzia? Blogerii basarabeni au reacţii întârziate, dar se manifestă unitar şi în forţă. Sau îi îndeamnă cineva?

[ad#adsense300px]