Febra farfuriilor zburătoare a început brusc la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, după ce mai multe informaţii privitoare la mai multe fenomene aeriene inexplicabile s-au strecurat către jurnalişti de la piloţii americani şi britanici. „Farfuriile zburătoare” au devenit un subiect de presă nemuritor.
Dincolo de speculaţii şi de ipoteza existenţei extratereştrilor, guvernele occidentale au fost cât se poate de preocupate de problema OZN-urilor. În Statele Unite ale Americii au funcţionate mai multe comisii care au încercat să determine natura „farfuriilor zburătoare” – la fel şi în Marea Britanie. Motivaţia din spatele acestor anchete extinse, în care erau implicaţi ofiţeri de informaţii şi oameni de ştiinţă era dată de Războiul Rece: occidentalii se temeau ca nu cumva sovieticii să dezvolte tehnologii militare de care să nu aibă cunoştinţă. Reentele declasificări ale arhivelor britanice scot la lumină interesul arătat de guvernul de la Londra fenomenului OZN-urilor.
Învingătorul britanic din al Doilea Război Mondial, Winston Churchill, pierdea alegerile din 1945 şi revenea la guvernare în anul 1951. Între timp problema „farfuriilor zburătoare” căpătase amploare în spaţiul public. Intrigat de relatările presei şi zvonurile care circulau, premierul Churchill trimitea pe 28 iulie 1952 ministerului Aerului şi consilierului său ştiinţific personal o adresă în care punea următoarele întrebări: „Până unde merge chestiunea aceasta cu farfuriile zburătoare? Ce poate însemna? Care este adevărul? Prezentaţi-mi un raport”. Consilierul ştiinţific al premierului britanic era lordul Cherwell, care ocupase acelaşi post şi în timpul războiului şi beneficia de întreaga încredere a lui Winston Churchill.
Răspunsul de la Ministerul Aerului a ajuns pe masa lui Churchill pe 9 august 1952 şi cuprindea un rezumat al unei investigaţii din anul 1951. Raportul şi concluziile amintite anterior au fost analizate şi de lordul Cherwell care i-a transmis în scris lui Churchill: „Am văzut adresa secretarului de stat către dumneavoastră şi sunt pe de-a-ntregul de acord cu concluziile sale”. Rezumatul prezentat lui Churchill în legătură cu OZN-urile avea următorul cuprins:
„Diferitele rapoarte despre obiecte zburătoare neidentificate, descrise de presă ca ‘farfurii zburătoare’ au constituit obiectul unui studiu informativ complet în anul 1951. Concluziile la care s-a ajuns (pe baza briciului lui William Occam) au fost că toate incidentele raportate pot fi explicate prin una sau alta din următoarele cauze:
a) fenomene meteorologice sau astronomice cunoscute;
b) identificări greşite ale aeronavelor convenţionale, baloanelor, păsărilor etc. ;
c) iluzii optice şi halucinaţii;
d) păcăleli deliberate.
Americanii, care au realizat investigaţii asemănătoare în 1948/1949 au ajuns la concluzii similare. Nimic nu s-a întâmplat din 1951 care să facă Statul Major al Aerului să-şi schimbe opinia şi judecând după recentele declaraţii de presă, aceeaşi situaţie este şi în America. Trimit o copie a acestui raport lordului Cherwell.”
Fotografii ale documentelor originale mai jos.
si totusi, se gasesc pana si in manualele de 1-4 povesti despre OZN-uri…
Scuze autorului. Corectati, va rog mica scapare:
„…premierul Churchill trimitea pe 28 august 1952 ministerului Aerului …”
si inainte de a trimite a si primit raspuns:
„Răspunsul de la Ministerul Aerului a ajuns pe masa lui Churchill pe 9 august 1952….”
Altminteri felicitari pentru blog si celelalte articole publicate!
Intr-un articol despre OZN’uri, o asemenea aranjare a datelor este normala.