Dezvăluirile cutremurătoare ale lui Eftimie despre masonerie mi-au amintit de câteva chestiuni legate de subiectul societăţilor secrete din Braşovul medieval.
Primul astfel de exemplu este cel al Heiligleichnams-Bruderschaft sau Confraternitate Corporis Christi, o confrerie apărută cândva în secolul al XIV-lea (la Sibiu este atestată o confrerie cu acelaşi nume în 1372). Această Heiligleichnams-Bruderschaft era o asociaţie alcătuită din laici de frunte ai oraşului, un fel de ambreiaj între biserică şi comunitate. Membrii acestei confrerii se ocupau de organizarea procesiunii Corpus Christi (la care participau direct, se implicau şi în alte procesiuni religioase), se îngrijeau de altarele din Biserica Neagră, aveau în grijă bolnavii şi săracii oraşului ca şi străinii ajunşi la Braşov. Confreria deţinea mai multe proprietăţi şi venituri pe care şi le administra singură.
De altfel majoritatea detaliilor pe care le ştim despre această confrerie provin din documentele de proprietate păstrate. Plebanul Thomas, cel care a început construirea Bisericii Negre în 1383, a donat în 1413 confreriei Heiligleichnam, împreună cu vărul său Anthonius, o parte din proprietatea sa asupra satelor Tohan şi Zărneşti. Cheltuielile pentru construirea Bisericii Negre au fost administrate de confrerie, care treptat a acumulat din donaţii aproape în întregime satele Tohan şi Zărneşti, ceea ce a dus la o mulţime de procese cu unii moştenitori nemulţumiţi (procese judecate de Iancu de Hunedoara şi Matei Corvin). Încă un detaliu: cartierul Braşovului vechi în care se găseşte Biserica Neagră purta numele de Corpus Christi. După ce saşii braşoveni au trecut de partea Reformei în 1542 confreria Heiligleichnam a dispărut ori s-a transformat în altceva, nu am reuşit să aflu mai multe (satele Tohan şi Zărneşti au devenit proprietăţi ale oraşului).
Masoneria se pare că a apărut la Braşov în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Judele primar al oraşului avea un registru scris în jurul anului 1740 în care erau trecute jurămintele tuturor funcţionarilor oraşului. Când îşi prelua omul funcţia trebuia să jure că va fi credincios Braşovului, după care urma o înşiruire a sarcinilor sale. Toate jurămintele sunt scrise de aceeaşi mână, însă ulterior a fost adăugată o frază, cu alt scris, prin care funcţionarii jurau că nu au făcut şi nu vor face parte din nici un fel de societate secretă. Cel mai probabil fraza a fost adăugată după 1740 şi se referea la masonerie, deci putem bănui că în această perioadă apăruse la Braşov o primă lojă masonică.
Şi nu în ultimul rând trebuie menţionaţi junii Braşovului. O confrerie iniţiatică şi militară, peste care s-au suprapus ritualurile bisericii ortodoxe. Documentele referitoare la junii Braşovului (din ce ştiu eu) încep să apară târziu, în secolul al XIX-lea, însă compoziţia ritualului, elementele militare şi iniţiatice îl plasează mult mai înainte de această epocă.
Ma gândesc daca n-ar fi bine sa începi cu teutonii, probabil cea mai veche „fratie” a Brasovului. Toate aceste ordine au fost în felul lor niste societati secrete.
Despre juni, aici: Alexandru Surdu, Șcheii Brașovului, Editura Științifică, București, 1992.
pt Marian: Cică teutonii n-au prea avut treabă cu Braşovul.
Mult mai tarziu, prin 1931 urmasele acestor organizatii au organizat in Brasov – ZIUA TEMPERANTEI -o zi de lupta impotriva consumului de bauturi spirtoase.Detalii pe:
http://deieri-deazi.blogspot.ro/2014/02/miscare-antialcoolica-in-brasovul.html
Dragă George, Junii Brașovului nu erau nicio confrerie secretă sau inițiatică, ci erau o armată. Scheiul era zonă liberă, adică în afara Brașovului, cum era Berlinul de Vest, iar acolo – la Poarta Schei și la Poarta Ecaterinei – erau două rânduri de grăniceri: de o parte Junii Scheiului (nu sunt ai Brașovului, de fapt), iar pe de alta grăniceri din Armata austro-ungară.
Faci o confuzie și când amesteci confreriile creștine cu masoneria. Masonii sunt sataniști, deci chiar opusul creștinilor.
Corect, junii braşoveni la origini sunt o armata, probabil a dacilor, au păstrat ritualurile de iniţiere ale tinerilor peste care au suprapus practici creştine. Masonii sunt masoni şi confreria Corpus Christi este o confrerie creştină, nu i-am amestecat.
Nu prea are legatura directa cu subiectul, dar pentru ca „s-au amestecat” crestinismul cu masoneria, trebuie sa spun ca un component al masoneriei (parerile sunt împartite daca apartine sau nu) au fost templierii care au fost un ordin crestin.
Nu tin partea masoneriei, dar ura bisericii contra masoneriei nu este una ideologica (la urma urmei, templul biblic al lui Solomon este creditat masoneriei, l fel si cel, reconstruit de Irod, în care s-a rugat Isus), ci este lupta pentru putere. Putere lumeasca. Caci pentru cea din ceruri, o stiu ambele parti, nu are sens sa te lupti, caci nu exista.