Actualii activişti romi încearcă să compare robia medievală a ţiganilor din România cu sclavia negrilor din Statele Unite. Din punctul de vedere al activismului îi înţeleg până la un punct, primesc şi ei nişte fonduri şi know-how; nu sunt de acord cu ignoranţa şi cu deformarea adevărului istoric.
Una din temele cu impact emoţional este povestea cu ţigăncile roabe aflate la dispoziţia capriciilor sexuale ale boierului proprietar (temă introdusă în circuitul public românesc încă de pe vremea paşoptiştilor, nu vă mai spun despre filmele americane despre sclavie în care conţin obligatoriu clişeul exploatării sexuale a sclavelor). Andrei Oişteanu a publicat în revista 22 două articole în care abordează chestiunea exploatării sexuale a ţigăncilor sclave prin insinuări aduse dibaci din condei (vorbeşte de un ius primae noctis în evul mediu românesc!) bazându-se pe surse literare şi din polemicile pro-aboliţioniste ale secolului al XIX-lea (aici şi aici). Nici urmă de referinţă în scrierile lui Andrei Oişteanu la normele legale ale vremii referitoare la robi şi statutul lor.
Legea-i lege
Am întâlnit absolvenţi de istorie de dată recentă care sunt ferm convinşi că în evul mediu românesc nu existau legi, era o societate care trăia aşa, oarecum. Nu ştiu ce se predă în facultăţile de drept referitor la istoria dreptului românesc, dar înclin să cred că nu intră foarte mult în detalii despre corpusurile de legi păstrate şi nici nu am auzit de foarte multe cercetări recente în domeniu. Vă voi plictisi puţin cu fascinanta istorie a dreptului românesc.
Dreptul medieval românesc a fost clădit pe dreptul bizantin ajuns la nord de Dunăre prin filiera slavă sârbo-bulgară. Cel mai răspândit corp de legi bizantin printre români a fost Nomocanonul alcătuit de Matei Vlastares în anul 1335 la Salonic. (Precizări: 1. mulţi consideră în mod greşit corpusurile legislative bizantine drept exclusiv bisericeşti; ele acoperă probleme de drept penal ca furtul, omuciderea, înşelăciunea etc. sau drept civil căsătoria, moştenirea; 2. există destule dovezi care atestă că prevederile din aceste canoane erau folosite în judecăţile civile ale domnitorilor români, pedepsele aplicate erau seculare şi nu bisericeşti precum în canoane; 3. Nomocanonul lui Vlastares este o colecţie de probleme juridice aranjate alfabetic, pentru fiecare problemă sunt invocate toate prevederile legale bizantine de până în acel moment, iar la sfârşit este formulată o concluzie).
Nomocanonul grecesc al lui Vlastares a fost tradus în slavonă la porunca regelui sârb Ştefan Duşan în anul 1347 – însă incomplet şi a fost amestecat cu prevederi legale date de monarhul sârb. Cea mai veche copie românească atestată a acestui corpus de legi datează din anul 1452 şi a fost făcută la Târgovişte de grămăticul Dragomir pentru voievodul Vladislav (În 1954 se ştia că originalul se afla într-o colecţie particulară rusă! În plus este vorba de o copie integrală a operei lui Vlastares, nu fragmentară precum cea din Serbia, ceea ce înseamnă că traducerea din greacă nu a fost împrumutată de acolo).
Din anul 1474 s-a păstrat o altă copie integrală a traducerii slave a Nomocanonului, făcută din porunca lui Ştefan cel Mare de călugărul Ghervasie la Mănăstirea Neamţ. Şi aici ajungem la unul din punctele care ne interesează: acest corpus conţine un capitol intitulat „Despre slobozirea robilor şi felul cum se orânduieşte”. Mai pe înţelesul lui Alexandru Gheorghe de la ActiveWatch: robii ţigani puteau fi eliberaţi, nu era chiar aşa cum crede el, că ţiganii robi din principatele române o duceau mai rău decât sclavii (sic!).
Mai mult: ni s-a păstrat o copie identică a variantei slavone alcătuite de Ghervasie, realizată în anul 1636 din porunca doamnei Elena, soţia lui Matei Basarab, pentru mănăstirea Bistriţa din Râmnicu Vâlcea. Ceea ce înseamnă că eliberarea robilor ţigani era prevăzută juridic şi în Ţara Românească.
Şi din nou la exploatarea sexuală
Povestea corpusurilor legislative medievale româneşti este extrem de încurcată. De exemplu în 1921 au fost descoperite la biserica din Ieud 12 file cu o traducere în română a unor paragrafe din Nomocanonul lui Vlastares. Nu este un manuscris, filele au fost tipărite, iar după analiza hârtiei şi a literelor s-a ajuns la concluzia că au fost tipărite de diaconul Coresi la Braşov, undeva între anii 1570-1580. Tot din Ardeal ni s-a păstrat aşa numitul „Codex Neagoianus”, un manuscris alcătuit în jurul anului 1620 de popa Ioan din satul Sânpetru de lângă Braşov, în care sunt redate fragmente traduse în română din acelaşi Nomocanon. În paralel ni s-au mai păstrat din Moldova două manuscrise cu acelaşi conţinut (traduceri în română din slavonă ale operei lui Vlastares), una datată după caracteristicile lingvistice după 1550, a doua având o notă în care se spune că a fost realizată de retorul Lucaci în anul 1581.
Toate cele patru pravile amintite până aici (2 din Transilvania, 2 din Moldova) conţin multe asemănări până la a fi identice în anumite pasaje şi câteva deosebiri – ceea ce l-a făcut pe Petre P. Panaitescu să ajungă la concluzia că se bazează pe o sursă comună, anume o traducere anterioară anului 1550 a Nomocanonului lui Vlastares din limba slavonă în limba română, traducere folosită pe versanţii de vest şi de est ai Carpaţilor. (În vremea lui Matei Basarab este atestată această traducere şi la sud de Carpaţi, venind din Moldova).
Pentru subiectul articolului de faţă cel mai interesant este „Codex Neagoianus” care prevede pedepsirea „celui ce va face fecior cu roaba lui”. Adică sunt interzise relaţiile sexuale ale stăpânului cu ţigăncile roabe (doar ţiganii erau robi în ţările române). Prevederea este extrem de interesantă: ea apare într-un manuscris din Transilvania, unde ţiganii nu erau robi, ci iobagi. Ceea ce mă face să mă întreb ce prevedeau pravilele traduse în româneşte din Moldova referitor la această chestiune (care lipseşte din varianta lui Coresi, variantă incompletă). Din păcate nu am avut acces la textele originale ale pravilelor de care v-am vorbit, m-am bazat pe surse secundare (le găsiţi în bibliografia de la sfârşit).
Ce-i de făcut?
Ar fi nevoie de o cercetare serioasă a problemei robiei din punct de vedere legislativ în ţările române. Trebuie început cu originalul Nomocanonului lui Vlastares, verificate prevederile despre robie. Apoi verificată aceeaşi problemă în traducerile slavone din Serbia şi Bulgaria. După care trebuie văzut ce prevederi pentru robie există în varianta slavonă de la Târgovişte din 1452, în cea de la Neamţ din 1474 (şi continuat cu celelalte copii din anii ulteriori, care sunt din ce în ce mai numeroase). Şi tot aşa, trebuie luate toate corpusurile legislative româneşti până în secolul al XIX-lea, la momentul eliberării ţiganilor din robie. Abia aşa vom avea o imagine limpede a evoluţiei legislaţiei româneşti cu privire la robie şi la inovaţiile apărute în decursul timpului – pentru că din 1452 până în 1856, vreme de 400 de ani legile s-au tot modificat.
Ca să rezumăm: legea medievală interzicea relaţiile sexuale între stăpâni şi ţigăncile roabe.
Bibliografie:
Şt. Gr. Berechet, Istoria vechiului drept românesc. Izvoarele, Iaşi, 1933
Valentin Al. Georgescu, Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al XVIII-lea, Bucureşti, 1980
Petre P. Panaitescu (sub pseudonimul Al. Grecu), Începuturile dreptului scris în limba română, în Studii. Revistă de istorie şi filozofie, nr. 4/1954
Legea interzicea relatiile sexuale, sau doar relatiile sexuale din care rezulta nasterea unui copil? Pentru ca aceasta nuanta schimba radical problema. Daca a doua varianta este corecta, atunci fapta incriminata era diluarea sau amestecarea sangelui, urmata probabil si de faramitarea mostenirii. Probabil copilul (chiar ilegitim) ar fi avut drept de mostenire.
Cu alte cuvinte…se incrimina actul sexual in sine, sau doar situatia in care rezulta un copil? Este inutil sa mai spun ca abuzurile se puteau comite si daca e vorba de primul caz.
@Mihaly
Nu prea cred ca se foloseau metode de contraceptie pe atunci.Fara misto’.
Cred ca jus primae noctis a lui Oigenstein e ruda cu holocaustul in Romania
In legatura cu exprimarea: „pedepsirea „celui ce va face fecior cu roaba lui”” am trei intrebari:
1. Sanctionarea era conditionata de nasterea unui copil?
2. Daca sanctionarea era conditionata de nasterea unui copil avea importanta sexul copilului?
3. Care erau mecanismele prin care o roaba putea sa-si ceara dreptatea? (Presupun ca trebuia sa apeleze la preotul local). Avea posibilitatea de a discuta cu o autoritatea ecleziastica sau mireana?
Ca o paranteza, dintr-o lectura mai veche (Barbu Slatineanu – „Sub semnul palosului”) imi aduc o scena in care bulibasa unui grup de tigani prins in fapt de personajul principal se ofera pe sine si salasul sau ca si robi, printre avantajele mentionate fiind „fetele noastre bucuroase-si vor da floarea fecioriei”(citat aproximativ). Nu consider ca este o dovada (fictiune si o perioada diferita de cea discutata – sec XIII), dar cred ca trebuie mentionata.
Pentru subiectul articolului de faţă cel mai interesant este „Codex Neagoianus” care prevede pedepsirea „celui ce va face fecior cu roaba lui”
Pai daca tot vorbim de drept, exista si principiul: unde legea nu distinge, nici noi nu putem distinge, adica este interzis sa faci copil cu roaba, nu sa ai relatii sexuale, este vorba de 2 lucruri diferite
Pingback:Stiri 17 martie 2014 | paradigma.ro
Este vorba de legislaţie medievală (principiile de drept din ziua de azi nu prea se aplică), exprimată în limba română a anului 1620. Nu am mai intrat în detaliile dificultăţilor avute de traducătorii români în a transpune expresii şi concepte graceşti trecute prin slavonă. Însă „a avea fecior” se referă la relaţii sexuale, nu la concepţia propriu zisă sau la sexul eventualului copil.
Ar fi naiv sa credem ca „a avea fecior” se refera la relatii sexuale si nu la faptul de „a avea prunc, sau cocon”, care inseamna copil (indiferent sexul).Exprimarea arhaica bizantina referitoare la relatiile sexuale era cu totul alta si nicidecum nu era expresia „a avea fecior” . Nu vom intalni nicaieri o astfel de exprimare referitoare la relatia sexuala, despre care trebuie sa ingaduim ca poate fi si anormala, precum homosexualitatea care include toate deviatiile sexuale.Exprimarea bizantina referitoare la sex era una perfect pe intelesul nostru de azi, cand o folosim ca atare si anume „a se culca” cu cineva,iar in cazul casatoriei se folosea expresia „a cunoaste”.
Dar tocmai pentru faptul ca ar fi fost greu de controlat astfel de relatii, care oricum nu se petreceau in vazul lumii, ideea era ca reprezentantii rasei albe nu se puteau compromite sa aiba urmasi cu o rasa considerata inferioara,sau sa-si ia tiitoare dintre acestea, cu care sa aiba ulterior urmasi ,ca in cazul roabelor albe din vechime.
Si sanctiunile care erau? :))
Din articolele de pe acest blog imi dau bine seama de tusele nationaliste folosite, in stilul caracteristic revizionist (de ce ai impresia ca demnitatea romanilor din trecut trebuie recuperata cumva in prezent si de ce te simti responsabil pentru asta e o intrebara demna de introspectie), dar tu la exagerarea comunitatii rome de astazi vii cu tendinta de a exagera in sens invers: romii de fapt nu erau persecutati, romanasii nostri verzi ii tratau chiar bine. „Pai tiganii aveau statutul legal de <>”… Detalii, detalii…
Nu e foarte convingator dle… Lege era, dar sincer nu seamana a protectie pentru tiganci, ci mai degraba o chestie de puritatea neamului – cam cum aveau evreii in Vechiul Testament, ceea ce nu i-a impiedicat sa se amestece bine merci, cel putin pana dupa ce s-au intors din robia babiloniana. Oricum, lipsesc din descrierea ta pedeapsa in cazul inclacarii legii, precum si indicatii despre frecventa abuzurilor.
Cu tiganii, eu admir abordarea spanioleasca sau cea ungureasca: promovarea pozitiva a culturii tiganesti traditionale ca parte din mostenirea si „aroma” traditionala a regiunii. Astfel se impusca in acelasi timp mai multi iepuri:
– mandrie justificata a tiganilor pentru cultura lor = mai putine complexe si probleme sociale
– diferentiere intre tigani si majoritari
– perceptie de popor covilizat si tolerant pentru romani
ideologia comunistă ne-a obişnuit cu tipologii gen dinu păturică şi să nu-l uităm pe darie cu botniţa lui. 45 de ani nu se uită aşa uşor. măi ce exploatatori nenorociţi a mai avut neamul ăsta, din cele mai vechi timpuri. boierii ăştia …. păi poate de-aia sunt atât de mulţi conaţionali de-ai noştri de o anumită etnie. de rău ce le-a fost pe aceste meleaguri.
Daca citesti pe anumite site-uri comentariile „romanilor” referitoare la rromi, ti se face parul maciuca si ai impresia ca ai de-a face cu apartheid.Concluzia ta, liliana, este una personala, dar istoria tziganilor este legata de imaginea de sclavie in toata regula : lanturi la picioare, jug de fier la gat, mizerie crunta si desconsiderare pana la animalitate. De altfel, si in ziua de azi, romanii ii numesc pe tzigani „faraoni”, cu referire la egipteni, cu care erau asemuiti in vechime tziganii. Acestia nu erau considerati oameni, ci diavoli.
Observatia ta, cum ca sunt destui tzigani in Romania, ne sugereaza o anumita parere de rau, care nu prea are legatura cu mentalitatea comunista, ci mai degraba indica prezenta unor radacini xenofobe mult mai vechi de acest regim si actualizate de o mentalitate retrograda bazata pe aceeasi lipsa de ortodoxie, cultura si noblete sufleteasaca.
Mai citeste si despre exodul tziganilor din timpul dictaturii antonesciene si facand o asociere, vei vedea ca si romanii sunt tot oameni, capabili nu doar de sentimente umane, ci si de sentimente inumane , asemenea oricaror persoane ignorante, incapabile de compasiune pentru semenii sai.
„Un moldovan de va vrea să ia țigancă, sau țiganul să ia // moldovancă, precum pănă acum rău și fără cale să obicinuise a să lua, rămâind cu această pricină în robie partea cea slobodă, și fiind acesta lucru înpotriva a toată dreptatea și pravila, s-au socotit ca de astăzi înainte nicidecum moldovanul țigancă să nu ia, nici țiganul moldovancă, ci acest fealiu de însoțire și cununie să fie de istov cu hotărâre oprite. Iară de se vor cununa prin greșală și prin neștiință, îndată ce să vor afla să se despartă […]
„https://tiparituriromanesti.wordpress.com/2014/03/04/hrisov-domnesc-de-intaritura-iasi-1785/
@ Mahai: sancţiunea n-o cunosc, am spus că nu am avut acces la sursa primară; ideea pe care am vrut s-o subliniez este că relaţiile cu roabele nu constituiau ceva acceptat de societate – asta e tot ce demonstrează existenţa unei sancţiuni; frecvenţa faptei? habar nu am şi nu cred că poate fi evaluată în vreun fel, însă a te baza doar pe relatările provenite de la aboliţioniştii evident partizani mi se pare o eroare; rolul pedepsei? nu cred că se referea la „puritate genetică” (interdicţiile de căsătorie între români şi ţigani nu aveau asta în vedere, ci păstrarea numărului de robi şi evitarea încurcăturilor cu familiile mixte din punct de vedere social, robi cu oameni liberi); cam aşa
Nici nu contează cauza/motivul pentru care a fost introdusă o astfel de lege. Contează efectul! Boierii români se fereau de a avea relaţii sexuale cu roabele ţigănci. Cu siguranţă ar fi fost stigmatizaţi social şi evitaţi de lumea bună cei ce se dădeau la asemenea relaţii.
@ Darius: eu exagerez? eşti simpatic
tu cresi ca nu violau boierii pe amaratele femei Rome? esti partinitor.esti kashtalo sau rom chacho?
Din comentarii se vede ce stramba e mintea noastra, a celor din timpurile prezente. Pt. noi, cuiva, care are o anumita pozitie, nu-i va pasa de lege. Nu era asa. Vremurile si oamenii erau mai normali, fara o excitabilitate exagerata. Nu-si riscau boierii pozitia pt. o tiganca. Voi ati face-o in zilele noastre? Cred ca nu. De ce credeti ca ar fi facut-o niste boieri?
Sa presupunem ca se nastea un copil. Cum ar fi putut dovedita paternitatea boierului? Pe cuvant? culoarea ochilor? Mi se pare cam dificil.
@Alin :Obsedati erau si acum 400 de ani si probabil fara diferenta de clasa sociala (vezi articolul despre Carol II)
mai mult decat cele – altminteri foarte frumos – deja expuse, inaintea codurilor, a pravilelor bisericesti si domnesti, primau legile dreptului bizantin si cel roman. in plus, era cu desavarsire interzisa orice fel de casatorie mixta-adica, intre romani si alte semintii, de alte credinte! pedepsele erau deosebit de aspre, iar exceptie nu facea nimeni-indiferent de scara sociala! cu atat mai mult, cand este vorba despre legaturi in afara casatoriei-chiar nefiind vorba despre amestecarea cu alte neamuri de alte credinte! prevederile canoanelor adoptate in cele dintai sfinte sinoade, prevedeau ca un crestin nu avea voie sa stea la masa si sa manance, ori sa doarma sub acelasi acoperis cu un pagan, cu un apostat, ori cu cineva de alta credinta, existand masuri foarte aspre contra celor care inclacau aceste canoane! exceptie faceau, desigur, ambasadorii tarilor crestine, domnitorii si celellalte oficialitati! insa nici acestia nu aveau voie a se casatori cu cineva de alta credinta-cat despre adulter, ori alte cele-se mergea pana la afurisenie de catre patriarul de constantinopol, ori de mitropolitul tarii!
acestea sunt insa, elemente pe care niciodata tiganii re-definiti in anume laboratoare drept „rromi” si/sau „romi” nu le vor aminti-chiar daca le cunosc! in privinta filelor de carte descoperite in 1921 in biserica de la ieud-cele ce presupune a fi din traducerea diaconului coresi, se poate consulta parintele care se ocupa de fondul de carte de la muzeul „anton pann” si biserica „sfantul nicolae” din scheii brasovului, deoarece, este foarte probabil ca acolo sa mai existe un exemplar!
Legea e una și ce se întâmpla în realitate e altceva. Dacă cineva, peste 400 de ani, ar judeca România sec. 21 numai după legislația anticorupție din România, după legislația privind ANI, DNA etc., ar putea crede că România e un paradis al transparenței și al integrității.
Mărturii interesante despre faptul că în sec. 19 roabele țigănci nu prea puteau rezista asalturilor fiilor de boieri dă Radu Rosetti în cartea lui recent apărută la Humanitas („Părintele Zosim şi alte povestiri”). Evident, un dosar cât de cât cuprinzător trebuie să aibă în vedere o bază largă de scrieri memorialistice.
Întâmplarea face să citesc acum cartea lui Neagu Djuvara, „Între Orient și Occident”. Capitolul 7 e exact despre situația țiganilor în secolele 18-19. Mi-e destul de greu să-mi dau seama exact din ce sursă a preluat ce idee, dar are o viziune diferită asupra problemei țiganilor.
Citez (mă tem că n-am numărul paginii, că mi-am luat cartea în format digital):
„Însă unul din aspectele cele mai dureroase, iar pentru noi cele mai surprinzătoare, ale acestei robii era dreptul pe care şi-l luau stăpânii de a abuza de tinerele roabe. Era o practică obişnuită, mai ales pentru fiii stăpânului, care, în felul acesta, „îşi făceau ucenicia“. Se spunea că ţigăncile sunt pline de foc, şi unele dintre ele — când erau tinere de tot — erau foarte frumoase. Să nu uităm că astfel de moravuri duseseră la crearea unei rase amestecate, aşa că deseori se întâlnea câte o ţigăncuşă cu ochi albaştri, cu părul blond, care doar prin pielea ei ceva mai închisă la culoare amintea că se trage din poporul nomad.”
Povestește în același capitol câteva întâmplări cu țigănci, relațiile lor cu țiganii și despre copiii lor, și dă și câteva exemple de legislație. Nu prea pot să mă prind ce parte a bibliografiei lui corespunde cu care parte de text, ca să pot verifica relativ simplu ce și cum… Păreri despre discrepanțe?
@ Roxana – Nu am citit cartea lui Djuvara. Înclin să cred că nu a consultat integral legislaţia privitoare la ţigani pentru secolele 18-19. Problema bibliografiei, a notelor de subsol şi în general indicarea surselor la Djuvara este una mare de tot, este destul greu de refăcut traseul ideilor lui, ce e original şi ce e preluat de la alţii.
Cu siguranţă ţigăncile roabe erau abuzate de stăpâni, eu am vrut să subliniez că astfel de fapte (cel puţin în secolele 15-16-17, mai departe trebuie să caut prin legislaţiile care încep să se modifice din ce în ce mai des) erau pedepsite. E ca în ziua de azi: furturile se întâmplă, însă legea le pedepseşte. Cât şi cum e altă discuţie, ideea este că nu avem de-a face cu un comportament tolerat în societate.
Pe de altă parte, tema “sclavei violate de stăpân” este una promovată insistent în literatura aboliţionistă. “Coliba unchiului Tom” a fost una din primele cărţi tradusă în română, la scurtă vreme de la publicarea ei. Sunt câteva teme recurente în literature aboliţionistă: ruperea familiilor prin vânzarea către stăpâni diferiţi, abuzurile fizice (biciuire, omor nepedepsit etc.), exploatarea prin muncă unde stăpânul face profit şi scalvul mănâncă lături. Eu cred că realitatea era diferită, doar că e mai greu de distilat în comparaţie cu literature angajată politic care acum trece drept realitate.
Astfel de fapte erau pedepsite? Desigur, e de la sine inteles ca roabele tiganci practicau asiduu actionarea in instanta a violatorilor ! Iar restul societatii sarea in apararea lor!
Pana la urma ajungem de unde s-a plecat, si anume ca tigancile erau violate cu lege si fara lege, iar legile, daca existau, vor fi fost puse in practica, cam asa cum sunt puse in practica si in zilele noastre.
Deci, ceea ce a vrut sa demonstreze autorul articolului in discutie, doar prin faptul ca a mentionat niste legi, in realitate lucrurile stateau altfel, adica , ce mai, tigancile erau violate !
Atunci cititi si cartea autobiografica ” Doisprezece ani de sclavie”,mai inainte de a va lansa in afirmatii pur fanteziste, ca sa nu spun de-a dreptul mincinoase !Nu va cere nimeni sa va spovediti pacatele,dar macar nu strigati in gura mare ca sunteti lipsit de pacat !Mai bine taceti !
Djuvara nu este istoric, ci se vrea si scriitor, pentru ca are diplome de drept si arte.
Este considerat istoric, pentru ca scrie carti cu tematica istorica, iar acestora li se face o reclama foarte mare. Cartile lui sunt usor de citit în comparatie cu lucrarile unui istoric adevarat, care sunt de obicei extrem de seci, folosesc o terminologie specifica, si sunt obligate sa documenteze orice afirmatii.
Asta nu înseamna ca Djuvara este automat fals. Însa de multe ori concluziile lui sunt prezentate ca fapte de netagaduit iar succesiunea logica este à la Agatha Christie – pare logic, dar rezultatul e fals pentru ca lipseste undeva o informatie.
În orice caz, Djuvara trebuie citit. Dar numai sub rezerva ca trebuie cititi si altii. Altfel cititorul va ajunge sa stie despre istoria României ceea ce stie, daca îmi pot permite aceasta comparatie, cititorul lui Dan Brown despre templieri – un amestec de adevar si fictiune, placut de logic dar greu de separat în parti.
@George Damian, Marian
Mulțumesc mult pentru răspunsuri!
Pingback:George Damian: când fasciștii ne spun că robia țiganilor nu era chiar așa de rea | Vocea Cubei
Este incredibil ! In 2014 sa vb de caracterizări ale unor etnii. Caracteristicile popoarelor au dispărut atunci când sa trecut de la trib spre alte forme. Ce înseamnă sa fi roman ? Un test ADN poate arată ca sunt roman ? Văd maghiari cum susțin ca ei sunt din pdvdre al rasei total superiori romanilor , sârbilor etc când e posibil sa fie la origini mulți din ei exact romani sau sârbi. Moldoveni mei curajoși si plini de voi oare știți cam de la câte popoare ați înmagazinat material genetic ? Oameni sunt la fel, nu diferă decât mediul in care crești. Cât domnule Damian aveți exact limbajul tipic vremurilor noastre pentru a descrie un rasist
Lasa-ne cu oamenii sunt la fel! Si nu iti trebuie un test ADN, „testul” scrisului arata cat de „roman” esti.
O zi buna tuturor!Am ajuns la acest dite cautind biblia in limba tiganeasca.Mi se par interesante discutiile dvs.Acum traiesc in Spania si va pot spune ca spaniolii se lupta ca flamenco sa fie considerat patrimoniu al umanitatii.(Flamenco azi este considerat definitoriu pentru tiganii spanioli din Andalusia).Aici tiganii spanioli sunt parte a societatii nimeni nu ii exclude ba mai mult au parte de o discriminare pozitiva.(prioritati privind anumite ajutoare sociale,locuinte cu chirie mica,sint stapinii comertului prin tirguri etc,)Aici sitiganii romani care isi vad de treaba sunt apreciati.Sa nu credeti ca toti am venit aici la furat sau cersit.Sunt multi enorm de multi cel putin din ce cunosc eu in zona muncilor in agricultura ,echipe intregi de tigani si rudari din Romania care muncesc si sunt apreciati.Unde vreau sa ajung? Problema tiganeasca e una economica pentru Romania si pentru Europa.De 25 de ani guvernele care s-au succedat la conducere nu au rezolvat problemele economice ale romanilor si cu atit mai putin ale tiganilor .In rest tot ce clameaza anumite organizatii privind integrarea rromilor(iata nu mai spunem tigani) (dar intrebatii ce inseamna rrom si de unde se trag si nu vor stii sa spuna),deci arunca doar gaz pe foc care da ocazia unora sa fie inclusiv rasisti,Vor mai trece ani buni pina cind constiinta de sine faptul ca sunt purtatorii unor traditii tribale atit de vechi originare din orientul mediu ( mai precis nordul Israelului de azi)( tiganii sunt ramura a unor triburi inrudite cu samaritenii ramura a triburilor semitice)( singura legatura cu India este limba asemanatoare cu a unor triburi din nordul Indiei unde au fost deportati laolata cu triburile pierdute ale lui Israel si unde toti si-au pierdut limba si au invatat limba noilor stapini)(Nu-i asemanator cu limba romana care e cea mai apropiata de latina dar suntem romani nu latini, pe cind urmasii latinilor pe teritoriul Italiei Spaniei Potugaliei sau Frantei vorbesc limbi mult diferite de latina.)Revenind la tigani popor fara o limba scrisa dar cu traditii asemanatoare evreilor din Vechiul Testament(soborul la tigani- Judecata batrinilor la evrei;la tigani barbatul care se insoara plateste familiei fetei la fel ca in vechiul Israel(Detalii in Vechiul Testament) si multe altele care indica faptul ca au avut cunostiimta de aceste reguli doar prin viu grai si le-au pastrat pina in ziua de aziAsta inseamna ca sunt un vechi popor semitic care afost colonizat in India (Apropo nici un obicei tiganesc nu are corespondent la indieni si nimic din religia indienilor sau crezurile lor nu sunt comune la tigani)Contarar tuturor teoriilor defaimatoare sustin integrarea tiganilor in societate valorificarea acestui filon de care v-am vorbit: posibila origine semitica,studierea in profunzime a acestor idei.Sunt convins ca vor gasi motive de orgoliu.Nu vi se pae ca e de.a dreptul fascinant ca obiceiurile lor vin direct din Legea lui Moise ?