Face ceva furori jurământul „de sorginte masonică” al lui Ion Creangă descoperit la Muzeul Literaturii Române din Iaşi, aşa că m-am hotărât să scriu şi eu câteva rânduri pe marginea subiectului. Pe scurt: la Iaşi a fost descoprit un jurământ semnat de mai mulţi intelectuali ieşeni de la sfârşitul secolului al XIX-lea printre care şi Ion Creangă. (Detalii despre document şi o fotografie a lui aici). Iată cuprinsul jurământului:
[blockquote ]
Jur pe onoare şi conştiinţă/ Mă leg pe suflet şi pe Dumnezeu/ Să lucrez din toată inima pentru ridicarea neamului românesc/ Să respect şi să execut toate hotărârile luate de comitetul din care fac parte. Şi să păzesc secret absolut./ Aşa să-mi ajute Dumnezeu şi Sfânta Cruce
[/blockquote]
La o primă vedere documentul pare autentic: alfabetul, ortografia şi vocabularul corespund epocii, semnătura lui Creangă seamănă cu altele despre care se ştie că sunt sigur ale lui (ar trebui comparate şi iscăliturile restului cosemnatarilor, doar ca o verificare suplimentară). Ce lipseşte din articolul Adevărul: provenienţa documentului. Bun, provine din arhivele Muzeului Literaturii Iaşi, dar din ce fond? Nu poate fi o foaie volantă – face parte dintr-un dosar, dintr-un pachet de documente care a intrat în custodia muzeului printr-o donaţie, o moştenire. Identitatea proprietarului documentului dinaintea Muzeului Literaturii Iaşi ar putea spune multe despre originea lui şi chiar ar putea ajuta la datare, care în acest moment este apreciată între 1875 – 1883. Totodată, identitatea proprietarului anterior ar lămuri şi chestiunea „jurământului de sorginte masonică”.
Într-adevăr, despre trei dintre semnatarii documentului se ştie că au fost masoni (matematicianul Neculai Culianu, scriitorul şi politicianul Nicolae Gane, folcloristul Alexandru Lambrior). Însă formularea jurământului nu are nimic masonic în ea, mai ales referirea la „comitet” – pare mai degrabă să se refere la o asociaţie secretă naţionalistă. Eventualele alte documente de pe lângă acest jurământ ar fi fost de folos în lămurirea misterului. Ştim cu siguranţă că în aceeaşi perioadă Mihai Eminescu făcea parte dintr-o asociaţie secretă numită „Societatea Carpaţii” de la Bucureşti care se ocupa cu pregătirea studenţilor ardeleni ce făceau propagandă unionistă dincolo de munţi. Mi se pare mult mai probabilă apartenenţa lui Ion Creangă la o asociaţie de genul „Societatea Carpaţii”.
[av_sidebar widget_area=’PB’ av_uid=’av-25e3qp’]
Remarcam zilele trecute un articol la cei de la adam.genes.ro, o scrisorica in care un nene spunea niste chestii despre evreii care au facut parte din legiunile romane si ca e o mare asemanare intre olteni si evrei…. te crucesti nu alta.
On-topic: Juramintele masonice sunt putin diferite 🙂 . Cine a scornit tâmpenia asta n-are habar de nimic, nici de publicistica, dar ce sa ne miram, nu acolo se duc toti aia inapti sa lucreze la strung?
Off-topic: Cucerirea Daciei s-a facut la 30 de ani dupa rebeliunea Iudeii, culminata cu distrugerea templului. Care rebeliune a cuprins si Italia si care a fost practic motivul principal al persecutiei proto-crestinilor (nu crestinismul ca religie). La nici 20 de ani de la cucerire, Iudeea iar a pus-o de o razmerita. În fine, apele s-au linistit odata cu înabusirea si a rascoalei lui Bar-Kohba, .Hadrian denumind provincia Palestina (de la filisteni, dusmanii biblici ai evreilor). Parerea mea e ca prea multi evrei pur-sânge n-au fost prin acele legiuni, din aceste motive. Este însa foarte posibil ca soldati din acea zona sa fi fost în legiunile stabilite prin zona. Care, chiar daca nu erau evrei, traiau în contact cu acestia si împartaseau aceleasi meserii (crescatori de vite, comert) si deci si cunosteau si aceleasi trucuri (negotul a fost preluat de evrei de la armeni, de exemplu). Smecheria nu e genetica, ci se poate învata. Din pacate, „lecturi si discutii” nu sunt fundamentate istoric, si nu am auzit pe nimeni dintre cei care sustin acest lucru sa-mi dea o dovada ca romanii au fost evrei (chiar daca una din povestile lor nemuritoare spune ca Roma s-a înaltat din nisipul marii strâns în jurul unei trestii înfipte de îngerul Gabriel (dupa Sanhedrin) sau Mihail (dupa Talmudul babilonian) în mare cu ocazia nuntii lui Solomon cu fiica faraonului Necho).
Cel mai evident argument ca nu e masonic este -asa cum observa si dl Roncea in analiza dumisale – invocarea numelui lui Dumnezeu in juramantul lui Creanga, nu a Marelui Creator/ Aburitor 😉 sau a unei alte denumiri care exclude varianta crestina. ..
Juramintul nu are nimic masonic . Apoi , faptul ca la arhive au acces tot felul de ciripiri inseamna
– sustragerea de documente sau
– plantarea de „documente” utilizabile ulterior.
Cit despre comentariile relativ la legiuni romane ” evreiesti ” ma gindesc la faptul ca o asemenea „informatie ” e legata de probabile
” retrocedari ” ,
Dumneavoastră se pare că trăiţi într-o mitologie în care „masonii” există DOAR în forma pe care v-o imaginaţi, DOAR cu ideologia (inclusiv religioasă) cu care-i asociaţi şi DOAR cu interesele (oculte, evident) cu care-i asociaţi. Realitatea societăţilor secrete (inclusiv din secolul XIX) este cu totul alta. De exemplu celebra „Dreptate Frăţie”, cât de masonică ori ba este ea? Dar societăţile secrete care slujeau planurilor ruseşti de distrugere a naţiunii române erau ele masonice au ba. A! Evident, rusnacii au vrut numai şi numai binele românilor (pe care-i vroiau puţin rusificaţi) deci „masoneriile” ruseşti nu se pun la socolteală.
Başca faptul că, mai înainte de a exista materialul din „Adevărul”, au existat depeşele de la Agerpres şi Mediafax. Cel puţin una dntre ele făcea referire la sursă:
http://www.muzeulliteraturiiiasi.ro/evenimente/juramant-misterios-in-arhiva-muzeului-literaturii-romane-iasi-gg/
Pingback:Ion Creangă şi Masoneria | Blogosfera