Un filmuleţ difuzat la Londra în 1944 prezintă un caz clasic de propagandă. În acei ani lipsiţi de televiziune ştirile filmate erau difuzate în cinematografe, iar British Pathe a vârât în minţile englezilor propaganda sovietică. Filmuleţul de mai jos l-am găsit în arhiva British Pathe de pe youtube.com
De la bun început ni se spune limpede că râul Prut este graniţa dintre Rusia şi România. Apoi că imaginile au fost furnizate de Moscova – cel mai probabil şi textul citit de crainicul britanic tot în laboratoarele de la Moscova a fost scris. Dacă graniţa dintre Rusia şi România este pe râul Prut dispare orice fel de discuţie referitoare la Basarabia. Ieşirea României din alianţa cu Germania nazistă este redată în câteva vorbe, după care vedem imagini din oraşele Siret şi Botoşani – localităţi părăsite de civili. Iar mai apoi crainicul britanic ne mai spune că românii au început să se întoarcă la casele lor după ce au aflat că ruşii nu vor să le răpească pământurile. Doar că furăciunea fusese deja făcută!
Mesaje simple: graniţa dintre România şi Rusia pe râul Prut, armata sovietică este una puternică şi modernă, România a părăsit alianţa cu Germania, Uniunea Sovietică nu are intenţia să ocupe părţi din România. Şi publicul britanic s-a liniştit.
[av_sidebar widget_area=’PB’ av_uid=’av-25e3qp’]
Publicul britanic s-o fi liniștit, poate, dar sigur nu pentru multă vreme.
Asta până ce Churchill avea să declare, DACĂ a într-adevăr a spus-o, imediat după război, „It is clear to me now that we have slaughtered the wrong pig”.
Nu că s-ar fi amorezat brusc de fantoma lui Hitler, dar chiar și faptul că vorba a prins să circule e o dovadă că britanicii începuseră să se trezească la realitatea sovietică.
Și au fost atât de înfricoșați încât și astăzi principalele două subiecte predate în școlile secundare, la capitolul istorie – asta în afara epocii Tudorilor – sunt Germania nazistă și Rusia sovietică. Nu știu de ce am impresia că o să adauge în curând o anexă, numită Vladimir Putin…
Hehe! Ăsta-i un nimic şi încă făcut destul de prost din punct de vedere propagandistic (cum adică, românii nu-i întâmpină pe „eliberatorii” sovietici şi lasă străzile goale?), Dar să fi văzut dumneavoastră un film artistic făcut la Hollywood tot în timpul războiului în care procesele staliniste sunt înfăţişate drept luptă cu spionii trădători fascişti.
Problema Basarabiei (termen care cuprinde în conceptia mea si teritoriul R Moldove si Herta, adica ceea ce am cedat în iunie 40) nici nu a existat la Londra. Granita nu a fost disputata, ci parasita în mod „benevol”, prin urmare Carta altanticului nu o acoperea.
Mai mult, nici Londra si nici Washingtonul nu doreau sa cedeze nici Transilvania, decât eventual în urma unor tratative de pace. Pe când Rusia a declarat înca din aprilie 1944 cedarea neconditionata a Transilvaniei.
Pingback:Pe viteza
Intrresanta caracterizarea pe care ne-o fave: un satelit deziluzionat care dezerteaza de partea cealalta