Americanii sunt preocupaţi de prin anii 50 de scenariile postapocaliptice, de pe vremea când toată lumea se temea de un război nuclear total care să şteargă de pe faţa pământului întreaga civilizaţie umană. Cea avea să se aleagă de oameni în acest caz? la această întrebare se străduie să răspundă toate cărţile şi filmele post-apocaliptice.
Mie unuia îmi place genul acesta, în cazul filmelor bune la ele lucrează de obicei sociologi sau scriitori de SF serioşi, iar problemele puse de ei sunt cât se poate de interesante. Ultimul film post-apocaliptic pe care l-am văzut, Book of Eli, intră la categoria filmelor bune. Denzel Washington omoară vreo 30 de oameni în cele aproape două ore de film în încercarea de a duce la loc sigur ultimul exemplar al Bibliei. Nu omorâtul oamenilor a fost captivant pentru mine, ci micile detalii despre supravieţuirea oamenilor: despotul unui mic orăşel îşi bazează puterea pe o sursă de apă pe care doar el o cunoaşte. Printre puţinele animale care au supravieţuit cataclismului nuclear se numără pisicile, iar grăsimea de pisică este folosită pentru a trata arsurile cauzate de soare. Şerveţelele umede de la KFC se numără printre valutele forte. Canibalismul este extrem de răspândit, iar cei care se dedulcesc la carnea de om suferă de boala kuru. Şi multe altele – una peste cealaltă mi-a plăcut The Book of Eli.