Un alt pistol unic în istoria armelor de foc a fost Luger 08, poreclit ”Parabellum” după motto-ul firmei care l-a produs (si vis pace para bellum – dacă vrei pace, pregătește-te de război).
Pistolul Luger nu este un sistem 100% original, ci o rafinare a pistolului Borchardt C93. Hugo Borchardt a preluat ideea mecanismului de înzăvorâre de la mitraliera Maxim: un braț articulat care funcționează la fel ca un genunchi – câtă vreme este perfect întins suportă orice fel de presiune, cea mai ușoară articulare a încheieturii permite închiderea articulației. Pistolul lui Borchardt din 1893 avea un defect major: arcul recuperator lamelar din continuarea închizătorului, plasat în interiorul unei capsule voluminoase care îl făcea extrem de dificil de mânuit.
Chiar și așa, pistolul Borchardt C93 deținea atributele unei arme cu potențial militar: un mecanism de înzăvorâre care permitea folosirea unor cartușe de mare putere, ideea plasării unui încărcător pentru muniție în interiorul mânerului. Înzăvorârea era extrem de simplă: brațul articulat ține închizătorul lipit de camera cartușului, după darea focului, sub forța reculului țeava se deplasează împreună cu închizătorul spre înapoi, în momentul în care articulația lovește doi ”umeri” din rama armei se produce flexarea ei, țeava se oprește din deplasare în vreme ce închizătorul își continuă cursa, extrage tubul tras și sub presiunea arcului recuperator revine, culege un nou cartuș din încărcător pe care îl împinge în camera cartușului, brațul articulat se întinde și asigură înzăvorârea pentru o nouă lovitură.
Hugo Borchardt a refuzat să își modifice pistolul pe care îl considera perfect, în ciuda utilizatorilor care reclamau unghiul incomod de 90 de grade al mânerului față de țeavă și faptul că arma era dezechilibrată din cauza arcului recuperator voluminos. În 1898 pistolul Borchardt a fost modificat de armurierul Georg Luger: arcul recuperator (inițial lamelar, mai apoi elicoidal) a fost plasat în mânerul armei, în spatele încărcătorului – noul pistol a devenit brusc extrem de interesant. A fost adoptat în anul 1908 de armata germană cu un cartuș de calibrul 9 mm (în 1900 fusese preluat de armata elvețiană în calibrul 7,65 mm). Cartușul de 9 mm al pistolului Luger 08 a devenit într-un fel cartușul standard al pistoalelor militare până în ziua de azi, cu denumirea 9 mm Parabellum.
Pistolul Luger 08 a fost precum Mauser C96 o armă unică, fără moștenitori și continuare. Deși a fost arma simbol pentru armata germană în cele două războaie mondiale, în anul 1938 deja era considerat depășit și urma să fie înlocuit de pistolul P-38, însă nu s-a întâmplat asta în totalitate. Principala sa problemă a fost costul de producție ridicat, mecanismul acestei arme necesitând toleranțe extrem de mici la fabricare, majoritatea componentelor fiind prelucrate individual. Mai mult, la unele serii de pistoale Luger piesele erau potrivite manual, rezultând arme individuale între care nu puteau fi schimbate piesele.
Oricum, alături de Mauser C96, Luger 08 face parte din prima generație de pistoale semiautomate militare cu o viață operațională de aproape jumătate de secol. Aceste prime arme erau extrem de diferite tocmai din cauza faptului că nu existau precedente în acest domeniu, iar originalitatea era cuvântul de ordine pentru identificarea soluțiilor.
Alte articole din seria ”Istoria armelor de foc”
Nenea, ce tot îi daţi cu „mânerul” pistolului? PAT îi zice, patul pistolului. Se vede că nu sunteţi de la noi, de la miliţie.
Iarta-l, e tânar, n-a facut armata :