În ediţia din luna februarie a revistei Istorie şi civilizaţie a apărut în ediţia tipărită un articol semnat de Adrian Cioroianu cu titlul „Un nedreptăţit: regele Carol al II lea al României”. Pe scurt, Adrian Cioroianu încearcă o reabilitare a celui mai nociv conducător al României. Chestiunea a beneficiat şi de o mică dezbatere organizată de Institutul Român pentru Istorie Recentă, unde Adrian Cioroianu şi-a re-citit practic articolul publicat în revista amintită.
Cioroianu porneşte de la ceea ce vede ca fiind cele cinci păcate capitale reproşate regelui Carol al II lea: 1) dispariţia României Mari, 2) instituirea dictaturii regale, 3) instaurarea cultului personalităţii, 4) reputaţia de afemeiat, 5) incapacitatea regelui Carol al II lea de a face o alianţă cu legionarii. Cioroianu mai zice că ar exista şi alte capete de acuzare, dar în viziunea lui acestea ar fi principalele şi se apucă apoi să le demonteze pe rând.
La punctul 1 este evident că nu Carol al II lea a fost singurul vinovat de prăbuşirea României din 1940. Eu aş spune că sistemul corupt patronat de acest rege a fost responsabil de dezastru. Doar că în timpul dezbaterii de la IRIR, Adrian Cioroianu a respins ideea că regele Carol al II lea a fost corupt sau că ar fi patronat un sistem al corupţiei răspândit în toată ţara. Cioroianu a zis ceva de genul: nu Carol al II lea a inventat corupţia în România. Asta aşa este, nu el a inventat-o, el a perfecţionat-o. Când am menţionat în cursul dezbaterii una din multele afaceri de corupţie (fratele Elenei Lupescu a fabricat batiste cu chipul regelui pe care le vindea obligatoriu ostaşilor şi ofiţerilor din toată armata) Adrian Cioroianu a zis că este nevoie de mai multe dovezi.
Dictatura regală: Adrian Cioroianu susţine că nu este vorba de o dictatură reală, ci una de paradă, că de multe ori Carol al II lea nu reuşea să îşi impună punctul de vedere. Nici Stalin, Hitler, Gheorghe Gheorghiu-Dej sau Ceauşescu nu reuşeau de fiecare dată să-şi impună punctul de vedere, dar asta nu îi face mai puţin dictatori.
Cultul personalităţii: aici nu trebuie decât să fie comparate imagini cu străjeri-pionieri dansând pe stadioane în Bucureşti în anii 1939, 1952, 1988 şi se clarifică imediat situaţia, fără să mai intrăm în detalii de genul ziarului de propagandă a lui Carol al II lea „România” sau în problema Societăţii de Radio.
Cât de afemeiat a fost Carol al II lea? Adrian Cioroianu îi numără legăturile oficiale şi semi-oficiale şi ajunge la cifra de doar şapte femei. Cât despre obiceiul regelui Carol al II lea de a racola prostituate de pe stradă Adrian Cioroianu spune că aşa ceva nu este documentat. Eu cred că obiceiul este cât se poate de bine documentat şi are martori de genul: Armand Călinescu (ministru de Interne şi prim-ministru), Eugen Cristescu (director al Poliţiei de Siguranţă şi al Serviciului Special de Informaţii), Gavrilă Marinescu (prefectul Poliţiei Capitalei şi şeful gărzi personale a lui Carol al II lea), Constantin Argetoianu (ministru în nenumărate cabinete), Pamfil Şeicaru (directorul ziarului Curentul) plus o mulţime de rapoarte ale Siguranţei din anii dinaintea urcării pe tron (într-unul dintre acestea se povesteşte cum Carol al II lea a câştigat la cazino în Monaco şi s-a dus în maşină unde a întreţinut relaţii sexuale cu Elena Lupescu). Adrian Cioroianu spune că este vorba de viaţa intimă a unui om. Problema mea este că omul acesta a decis soarta unei ţări întregi – astfel că viaţa lui intimă, în momentul în care devine incontrolabilă sau preia controlul asupra regelui devine o mare problemă. Mecanismul era simplu: Elena Lupescu îl controla sexual şi sentimental pe Carol al II lea şi astfel a devenit centrul unei gigantice reţele de corupţie (mai există şi bănuieli că de fapt Elena Lupescu a fost agent al URSS).
Şi în sfârşit punctul al cincilea din raţionamentul lui Adrian Cioroianu: chestiunea alianţei lui Carol al II lea cu legionarii. Carol al II lea s-a visat căpitanul Mişcării Legionare, a vrut ca Corneliu Zelea Codreanu să îi cedeze locul. Nu şi-a dorit nici un moment o alianţă cu legionarii, nu a dorit să-i aducă la guvernare. Carol al II lea vedea la legionari doar disciplina şi supunerea – şi îşi dorea să le aibă el la dispoziţie.
Ce nu a spus Adrian Cioroianu despre Carol al II lea: că a inaugurat în România teroarea de stat. Execuţiile extrajudiciare (împuşcarea multor legionari în lipsa unei hotărâri judiciare) au fost evenimente care au şocat întreaga ţară. Din acel moment România nu a mai fost o democraţie, din momentul în care a dispărut supremaţia legii care a fost înlocuită cu ordinul direct al regelui. România a fost aruncată înapoi în evul mediu. Şi nu este vorba doar de legionari. O însemnare din carnetele premierului Armand Călinescu din anul 1938 ne arată adevăratele intenţii ale lui Carol al II lea: „13 noiembrie. Convorbire cu Urdăreanu. Codreanu şi Maniu. Eu nu la Maniu.” Pe 30 noiembrie Corneliu Zelea Codreanu avea să fie executat în pădurea de la Tâncăbeşti sub pretextul „fugii de sub excortă”. Ernest Urdăreanu era mareşalul Palatului şi omul de încredere al lui Carol al II lea în toate chestiunile murdare. Însemnarea lui Armand Călinescu trebuie pusă în legătură directă cu execuţia lui Codreanu şi dezvăluie faptul că regele Carol al II lea îl avea în vizor şi pe Iuliu Maniu (şi posibil şi alţi ţărănişti sau opozanţi ai Elenei Lupescu şi camarilei regale, ca profesorul Forţu sau doctorul Gerota).
Mai trebuie să spun că articolul lui Adrian Cioroianu din revista Istorie şi civilizaţie este contrabalansat de contribuţiile profesorilor Ioan Scurtu, Ion Bulei şi Andrei Pippidi. Cât despre teza „Carol al II lea a făcut foarte mult pentru cultura românească” şi ea trebuie reanalizată. Un prim exemplu: Dimitrie Gusti, unul dintre cei mai apropiaţi colaboratori culturali ai lui Carol al II lea, era căsătorit cu o verişoară a Elenei Lupescu. Tot la camarilă ajungem…
….avand in spate oculta de la ,,22,, ,,GDS,,si alte sus/ tineri,e normal ca individul, ce se vrea chiar istoric,sa incerce reactivarea cadavrului din debara adus recent de alt gunoi al politicii Dambovitene,poponel nastase,sufocat de chinezariile …matusii Tamara!Sfidand sentimentele ce natia romana le are pentru regele asasin,individul executa comanda celor ce l/au propulsat pana la postul de ministru de exterior…[si aci…prapad].Personajul nu are simtul ridicolului,escamoteaza adevarul ,si da la greu cu trafaletul sa il scoata cumva la culoare, pe cel mai sinistru dintre regii ce au stat pe tronul acestei tari, ce ia ingrasat cu sange si sudoare de romani.!!….si mai e si oltean…cioro/iasi..chhh!…Si il credeam numai prost,vad ca e si agresiv!
Bravo, George! Excelent! Ne -am saturat de jigodii gen Cioro sau Filitti – asta de ani de zile lauda fanariotii!
pentru ca are motive.ideea cum ca fanariotii au adus doar rau romaniei a luat nastere in mintea bolnavicioasa a „reformatorilor” din sec XIX, idee mostenita de regat si de comunisti, ca sa afli tu toate astea la scoala.in fapt, pana si nicolae iorga mentiona contributia regimului fanariot la dezv moldo-vlahiei(manastirea vacaresti[rip], primele legiuiri, primele „fabrici”, extinderea drumurilor etc.)
Pingback:Penisul regelui Carol al II lea. Pe surse istorice
>Pe scurt, Adrian Cioroianu încearcă o reabilitare a celui mai nociv conducător al României.
Ciudat – dar nu chiar aşa de neînţeles.
Hai să ignor restul posibilelor direcţii „de atac” şi să o iau pe o direcţie a argumentaţiei care nu ştiu cum i-ar pica d-lui Cioroianu ( ţinând cont de modul cum a ales să fie avocatul lui Antonescu la concursul „Mari români” ) : dar de promulgarea legislaţiei anti-semite, în premieră în România, ce părere are dânsul ? Este sau nu o formă de … revizionism pe-aici ? 😉
astfel ca carol al doilea in discutia despre basarabia
a vorbi de „executie” cand e vorba de asasinat e o mare gresala. Executia presupune sentinta de condamnare la moarte produsa de un Tribunal si ramasa definitiva si procedurile de dinainte de executia propriu-zisa. nu analizam daca sentinta a fost dreapta sau aranjata de putere. in cazul codreanu este un asasinat odios pus la cale de Carol si Calinescu. Codreanu era condamnat definitiv la 10 ani inchisoare, deci sub regim de condamnat definitv la o anume pedeapsa. nu la pedeapsa capitala. asasinarea lui la tancabesti este un asasinat de tip mafiot, caci mafiot era si carol si calinescu. citatul din jurnal (ce ciudat, ca acel jurnal tocmai despre cel mai important lucru din viata celui poreclit chiar de stapanul lui „chiorul” tace si pomeneste doar fraza citata de dumneata, dle Damian. Nu e suspect?)
Am sentimentul că un playboy rezonează cu un altul.
Nu o zic cu răutate, dar altă explicaţie nu văd uşurinţei cu care trece dl Cioroianu peste defectele lui Carol II – de pilda pretinsa viata personala.