Dacii au devenit o obsesie publică de la articolul lui Bogdan Petriceicu Hașdeu ”Perit-au dacii?” prin 1870 și ceva. Până la acest articol ideea dominantă în istoria românilor era că romanii i-au înghițit pe nemestecate pe daci și românii sunt exclusiv urmașii Romei. Hașdeu vine cu întrebarea din titlu și argumentează în baza surselor cunoscute de el că nu a fost chiar așa.
De fapt jocul ăsta de-a ”Dacii și Romanii” are substrat politic, încă de la lansarea lui: autohtoniștii țin cu dacii, cosmopoliții țin cu romanii. Și o dată intrați în domeniul politicii este loc pentru tot felul de bazaconii, de ambele părți. Asta e altă poveste, evoluția dezbaterii politice mascate în disputa daci contra romani. Articolul acesta este un exerciți: scriu aici tot ce știu despre daci din lecturile mele, fără notițe, fără verificarea bibliografiei. Doar ce îmi amintesc după ce am uitat tot. Deci dacii.
Cea mai mare problemă: nu știm ce limbă vorbeau dacii. Din câteva inscripții și izvoare latine se cunosc niște cuvinte și atât. Doar că din câteva cuvinte nu poți reconstitui o limbă, doar cel mult poți spune că dacii vorbeau o limbă indo-europeană, ceea ce nu este mare lucru. Ideea trăznită că dacii vorbeau latina e o aiureală fără sens.
Nu știm ce fel de religie aveau dacii. Știm cu certitudine că aveau una, însă nu cunoaștem teogonia dacilor, legendele și miturile lor. Cunoaștem câteva nume de zei și istoria cu Zamolxis, elevul lui Pitagora spusă de un grec. Dar asta nu înseamnă nimic, grecii își mascau propriile argumentări sub steag fals. Putem bănui că religia dacilor era una de sorginte indo-europeană, cu zei în ceruri și zei subpământeni. Cu certitudine exista un cult articulat, cu preoți, temple și ritualuri, cunoaștem chiar și unele din aceste ritualuri (cel cu aruncatul în sulițe, cel mai cunoscut).
Nu cunoaștem mai nimic despre sistemul legislativ al dacilor, despre organizarea socială. Doar că existau nobili, preoți și țărani – dar asta este o chestie specifică indo-europenilor. Una peste alta nu știm mai nimic despre cele mai importante chestiunii ce țin de o societate. Faptul că avem informații disparate din aceste domenii (transmise de străini, care puteau să nu priceapă mare lucru sau să denatureze informațiile în beneficiul auditoriului, etc.) face posibile tot felul de interpretări. Cu cât sunt mai puține informațiile cu atât mai imaginative sunt speculațiile.
Știm cu siguranță că dacii prelucrau metalele la scară ”industrială”. Cele mai frecvente desecoperiri arheologice de la Sarmisegetuza sunt uneltele și armele de fier alături de ateliere de fierărie. Dacii mai erau specializați în extragerea și prelucrarea aurului și argintului, tot în cantități mari.
Mai știm că dacii erau un popor războinic. Istoria confruntărilor cu romanii e cunoscută. Cetățile dacice erau zdravene, complexe de cetăți așezate în munți greu de cucerit, armamentul de fabricație proprie era de calitate, desfășurau acțiuni complexe cu zeci de mii de oameni pe distanțe mari, stăpâneau geografia și foloseau terenul în mod eficient.
Capacitatea militară și economică atestă existența unei organizări eficiente, existența unei administrații probabil de factură nobiliar-teocratică. Tezaurele monetare, acumulări de avere, cu monezi de prin toată Europa dovedesc schimburi economice de anvergură, la fel și faptul că dacii aveau monedă proprie.
Și nu în ultimul rând știm cam cum arătau dacii, cum se îmbrăcau și cum luptau – asta din statuile romane.
Ce ne-au lăsat dacii? Nu mare lucru. Există o continuitate genetică cu românii din ziua de azi, avem o genă ”balcanică” comună cu celelalte teritorii pe unde au existat tracii din care se trăgeau dacii. (Și aici este o întreagă discuție speculativă traci – daci – geți, dar este mult prea specializată discuția). Gena asta ”traco-daco-getă” este undeva pe la 20 și ceva de procente printre români dacă îmi amintesc bine. Peste care vine moștenirea genetică a valurilor migratoare.
Din cultura dacilor nu ne-a rămas mare lucru. Cea mai importantă chestie mi se pare dispariția tehnologiei de prelucrare a metalelor: de la dacii fierari și aurari, în evul mediu românii pur și simplu nu prelucrează metale, abia în secolul al XIX-lea reînvață chestia asta. Gaura asta tehnologică de peste 1500 de ani spune foarte multe despre moștenirea culturală a dacilor. Nici despre legendele dacilor transmise românilor nu sunt foarte sigur; mi se pare dubioasă încercarea de reconstituire a religiei dacilor în baza unui folclor colectat la 1800 și ceva.
Una peste alta dacii au fost un popor bine închegat și cu ceva șanse de dezvoltare pe termen lung – doar că s-au întâlnit cu Imperiul Roman. Rezultatul a fost anihilarea clasei conducătoare și nimicirea poporului. O parte din daci și-au transmis mai departe genele, restul s-au amestecat în masele de migratori din afara Imperiului și au dispărut cu totul.
Adevărata moștenire a dacilor mi se pare instrumentarea lor în conflictul ”autohtoniști/ cosmopoliți”; ”protocroniști/ sincroniști”; ”naționaliști/ europeni” etc. Dar cum spuneam, asta e o altă discuție.
Superficiale cunoștințe. Dintr-un os într-o eră stabilești multe lucruri despre era dată- dinozauri,… Omul, cu dragoste de trecut, plus „școala”, plus o doză mare de imaginație ar putea ți ar trebui sș pună osul, să facă Istoria dacilor!
Si cine verifica originea acelui os?
Stim ca în decursul istoriei, mai multe dovezi au fost plantate, inclusiv o parte a tezaurului lui Priam.
Iar în alte cazuri, a fost o simpla întâmplare.
Daca de exemplu se gasesc niste oase, sa zicem la Vaslui, si acestea au ADN turcoid, ce concluzie pripita poate fi trasa de aici, de cineva care nu stie de 1475, ca au trait turcii pe acele meleaguri, sau cum vine treaba?
Doar o inscripție în limba dacilor, pe un inel găsit la sudul Dunării: ” Decebalus per Scorilo”! Poate limba dacilor semăna mult cu latină populară. Oare de ce războiul lui Caesar împotriva dacilor a fost numit de istoricii antici ca un „război fratricid”?! Și mai sînt încă multe semne de întrebare alături de cele peste 120 de cuvinte considerate ca fiind moștenite dincsubstratul autohton!!!
Razboiul dintre daci si romani n-a fost numit de niciun istoric antic drept „razboi fratricid”, asta e un citat inventat de Napoleon Savescu.
Decebalus per Scorilo e o inscriptie de pe un vas de la Sarmizegetusa. Sunt inscriptii in limba traca pe inele (de exemplu Ezerovo), si mai ai cateva cuvinte notate de greci sau romani. Nimic nu indica faptul ca dacii vorbeau o limba asemanatoare cu latina populara. Inscriptia de la Dionysopolis
spune ca Burebista a trimis un grec pe nume Acornion, din Tracia, pentru a negocia cu Pompei. Cam atat de bine stiau geto-dacii latina, incat era nevoie sa apeleze la greci pentru a discuta cu romanii.
Tristan, cred ca interpretarea ta e forțata in legătura cu necunoașterea limbii latine de daci. Eu cred ca Burebista a apelat la un diplomat de cariera pentru a fi convingător pentru Pompei. Burebista știa foarte bine ca e considerat barbar necredibil. Im epoca noastră România nu a fost mediator dintre arabi si evrei?
Atunci când informatiile despre limba daca pot fi numarate pe degete, majoritatea provenind din surse externe, când nu exista dupa stirea mea nicio inscriptie originala în daca (eu stiu ca dacii aveau o alta scriere; ca sa fiu sigur de interpretari, spun nu, nu aia de pe tablitele de la Sinaia), afirmatiile de genul „daca si latina sunt limbi surori” si altele le consider pure inventii.
Însa cele doua limbi fac parte din marea familie indo-europeana, iar contactul cu vecinii latini timp de vreo 200 de ani permit într-o oarecare masura explicarea cunoasterii la nivel de individ izolat a latinei, apoi în caracter de masa si abandonarea dacei în favoarea latinei. Dupa parerea mea de nespecialist, daca a ramas la nivel structural în timp ce latina s-a impus mai ales la nivel de vocabular (o situatie similara o avem si în Transilvania si în Basarabia, unde cuvintele straine s-au integrat în gramatica extremn de neregulata a românilor).
În momentul în care romanii au cucerit Dacia, ei se aflau la apogeul militar si cultural (ambele începusera, de fapt, sa decada dar înca erau de vârf).
Cultura adusa de romani în Dacia era cu mult superioara celei pre-existente – fortez o comparatie cu industria IT de astazi: avem mausi, tastaturi, drivere, softwaruri, upgradeuri – pur si simplu cuvintele românesti nu aveau sens în noua cultura, râd si acum când ma gândesc la echivalentele frantuzesti (logiciel, pilote, tapis-souris) impuse de academia lor 🙂
În conditiile în care Roma se afla în raboi cu dacii, cunostintele de taraba („latina de balta”) nu ajungeau pentru a perfecta întelegeri durabile, deseori partile interpretau în felul lor prevederile tratatului si un nou razboi începea (vezi cucerirea Manhattanului, de ex) – o persoana de încredere (macar ale unei parti) care stapânea bine ambele limbi, fara a fi diplomat de profesie si eventual un „talmaci” inteligent era deci absolut necesara în acest context. Acornion, dupa nume grec, cunoscator al mai multor limbi, asa cum se întâmpla cu grecii, popor de navigatori, probabil ca a prins din zbor daco-geta fiind „pont” (grec din diaspora), devenind probabil de încredere lui Decebal, putea fi omul ideal pentru o astfel de misiune.
Istoricul Dan Oltean care a scos cărți pe banda rulantă despre daci, de la munți, la regi și religie cu siguranță nu este de acord cu tine.
Revenind la comentariu, unul la obiect, acesta puncteaza esența și anume că vorbim de o polemică. Numai că polemica ( nu o consider de natură politică) este una intelectuală, de frustrare și cu implicații mai degrabă religioase, decât politice. Dacă pentru cronicari lucrurile erau clare, de la Rim ne tragem, primii noștri ntelectuali, corifeii Scolii Ardelene (acuzați pe nedrept și azi supuși unui linșaj de dacopati) au mers pe interpretarea literara a textelor antice. Hasdeu care avea un Ego prea mare a găsit de cuvinta să combăta Școala Ardeleană la vreo 40 de ani distanță după dispariția ultimului corifeu, Petru Maior. Hasdeu recunoaște meritul corifeilor, dar nu vorbește că întreaga opera a Școlii Ardelene a fost o reacția la antiromanismul „părințiilor” lui Roesler. Școala Ardeleană combatand „iredentismul” „în timp real”. Hasdeu, care are meritele lui în Istorie, a încercat și lucruri mai puțin ortodoxe, respectiv falsuri grosolane care să-i susțina teoriile. Hasdeu avea să fie preluat de un grup ostil „ardelenilor” (greco)catolici și ignorând lupta acestora ideologică cu iredentismul aveau să contribuie la renasterea dacilor, la elaborarea de teorii care își vor găsi în timpul regimului comunist terenul propice pentru „apariția statului dac centralizat”, unicat în lumea antică.
Revenind la articolul tău, există o falie intre arheologi și istorici. Astfel, „expertiza” dacilor în minerit o întâlnim la istorici, arheologii demonstrand, ceea ce știam din texte (romanii au adus mineri din Iliria), că dacii nu extrageau aurul din mine, ci din rauri ori îl luau „haiduceste” de la vecini iar „fierul de balta” nu are nicio treabă cu dacii. Arheologii mai vorbesc și de influenta celtilor în prelucrarea fierului. Există chiar un punct de vedere arheologic, e drept singular, că dacii s-ar inrudi mai degrabă cu celtii, decât cu tracii.
Arheologia a distrus „mitul” dacopatilor cu privire la limba românească a dacilor, la Budapesta se află inscripția unui translator, Interprex Dacorum lucru de care se stia din sec XIX în operele unor istorici germani și austrieci.
Cel mai trist este faptul că puțini istorici și arheologi români au cercetat la Viena impresionanta colecție romana provenita din Transilvania. Începand cu sec XVIII ofițerii austrieci au făcut o adevărată muncă arheologică în Transilvania și au dus numeroase artefacte la Viena, au scris studii și cărți.
Romanii și grecii erau egocentristi, astfel nu au lăsat informații despre limba populațiilor barbare. În Orientul Apropiat unde avem primul tratat de pace bilingv, dicționare asiriene privind limba populațiilor ocupate, s-a putut află mai multe lucruri despre Mitanni, Hitia, Urartu decât despre geți și daci.
Nu exista nicaieri în lume o comunitate de oameni de stinta care sa fie altfel decât a punctat Surena.
Hasdeu nu era legat deloc de Transilvania si prin urmare nu-l interesa o polemica în acest sens. La fel cum si scoala ardeleana nu s-a interesat deloc de parerea celorlalti masoni, din (viitorul) regat. Mai bine de 100 de ani, Transilvania, care renastea cultural româneste, nu se interesa de ceilalti români. O situatie oarecum reflectata si astazi, vezi grupul de la Cluj, dar si în trecut, vezi Maniu.
Dar spre cinstea lor, niciunii si nici ceilalti nu s-au lasat amagiti de textele târzii scoase „recent” la iveala, si astazi vehiculate poate mai mult decât oricând prin media online, pentru ca daca hârtia suporta orice tâmpenie, mediul online a mers si mai departe.
În orice caz, este pacat ca dintr-o disputa, presarata si ea cu ambitii si orgolii, prin manipulari mass-mediatice se ajunge sa se creeze falii, sa se creeze în mod artificial dihonii de tip biblic: cine nu-i cu mine este contra mea (Matei 12:30). Românul impartial ca tot românul trebuie sa stie sa acopere aceste falii, nu sa o ia ca turma de oi dupa asa-zisii formatori de opinie.
Despre daci știm că purtau haine mov (vezi poza).
Pe lângă prohibiția alcoolului (Burebista), dacii au fost din nou cu 2000 de ani înaintea Occidentului: hainele mov au ajuns la modă abia în mileniul III (sec. XXI).
Da, nu stim prea multe si nici nu ne-ar ajuta la ceva pe viitor, chiar de le-am descoperi limba, religia, etc. Eu as zice ca semanam cu ei, ca pe Burebista l-au casapit ai lui, Decebal a fost tradat de ai lui, erau destul de betivani (daca a trebuit interzisa vita de vie) si plagiau la greu (cosonii sunt replici dupa originale romane si grecesti). Cam ca acum….
Plagiatul nu exista daca nu exista copyright.
Iar copyrightul propriu-zis a aparut spre 1860, desi prima încalcare s-a soldat cu o batalie între doua sate irlandeze care s-au casapit pentru poemele a doi popi, câstigatorul devenind unul dintre sfintii Irlandei.
Era deci normal ca sa se plagieze.
Mai mult, contrafacerea era în floare, nu la noi, ca aveam aur destul, ci tot cam pe unde se face si acum, Orientul mijlociu.
Ca sa mai temperam atitudinile negationiste, razboaiele romane care au pus capat celor doua triumvirate si a tetrarhiei, culminate fiecare cu moartea competitorilor, ce au fost oare? Asasinatele facute de pretorieni „la comanda” cât de etice erau?
Betiile, dintre care avem doua biblice (prima minune a lui Iisus a fost una bahica, nu-i asa?), s-au soldat cu incesturi, nu trebuie sa aplicam aceleasi referinte? De câte ori v-a predicat popa despre Lot si fiicele sale? Întelepciune…
Nu scoateti elementele din context si le interpretati conform uzantelor actuale!
Dom,le, unii nu se mai satură să mănânce rahat!! ”Betiile, dintre care avem doua biblice (prima minune a lui Iisus a fost una bahica, nu-i asa?), s-au soldat cu incesturi”
De unde să știm, că prima minune a Domnului Iisus s-a soldat cu o beție??? Care-i sursa informației?
Apoi, frizând absurdul și admițând că a fost o beție, care este sursa care ne arată, că acea beție a avut drept consecință un incest?
Și trei- ce legătură are modul de viață al dacilor cu transformarea apei în vin la nunta din Cana Galileii? MI se pare că aceasta este din categoria ”unde dai și unde crapă!?!”
Apăi din cele citite în articol, plus comentarii, mi se pare, că acum știu și mai puțin despre daci decât știam înainte. Iar de departe cea mai interesantă afirmație despre daci este aceea a lui K ref la hainele lor mov ….
Lăsând ironia mai deoparte, îmi pare destul de neacademic, ca dacii să fie tratați la grămadă, având în vedere, că unii dintre ei au fost ocupați de către romani, cu tot ceea ce înseamnă aceasta pe plan politic, militar, social, lingvistic, etc., iar alții au rămas liberi, trăind pe mai departe după cum știau ei!!!
To’arsu’ Cristian,
legatura e simpla – nu numai dacii plagiau, beau, duceau razboaie, îsi omorau conducatorii si mai altele care sunt vehiculate prin mass-media si care prind la semidocti. Altii îsi ridica în slavi conducatorii asasini, noi, mai catolici decât papa, le aruncam cele 99 de procente bune si le exageram procentul de rautate, ca de, suntem impartiali ca tot românul.
Vrem sau nu vrem, foarte putine popoare chiar s-au abatut de la mersul istoriei. Dacii nu puteau fi foarte diferiti nici de vecinii „civilizati”, romanii si grecii, si nici fata de vecinii „barbari”, triburile celtice si germane.
Informatiile despre daci, geti si getodaci sunt putine si ne provin numai din alte surse. „Fake news” nu este o inventie ruseasca si nici de alaltaieri. De fapt, cea mai mare parte a istoriei ne-am scris-o dupa surse straine. Încerc si o explicatie, pe neplacul crestinilor: daca biserica catolica a preluat aparatul adminsitrativ roman, ortodocsii s-au retras în chiliile lor si au perpetuat o traditie orala. Pe când exista sute de mii de documente, din fiecare an al erei noastre, noi, la 2-300 de ani de la „descalecari” tot citeam prin cele cronici lesesti (catolici) ca sa ne scriem letopisetele. Iar un proverb chinezesc spune ca hârtia, oricât de palida ar fi cerneala pe ea, tot e mai exacta decât memoria unui om. Iar noi avem un „telefon fara fir” pe zeci de generatii – numai vazând „memoriile” celor care zic ca l-au întâlnit pe Arsenie Boca putem trage niste concluzii (aia care vor si pot).
Ca sa raspund punctual – nu scrie nicaieri ca la nunta aceea din Cana Galileii s-ar fi îmbatat cineva, desi 6 vase de 2-3 vedre (10l) înseamna 120-180 litri, si vorbim de seria a doua. Nuntile moderne stabilesc 2 persoane pe sticla (de 0.75 nu de litru), deci cam 3 pe litru. Sa zicem 1 persoana pe litru si tot avem nevoie de sute de persoane pentru a ne asigura ca nu se îmbata nimeni.
Incestul se referea la Lot. Îmi dau seama ca am scris oarecum neclar, desi acolo se spune clar ca Lot era beat, sigur nu din vina lui se zice (barbatul nu este niciodata vinovat, considera biblia, în relatiile familiale). Referirea la nunta din vremurile lui Iisus a fost doar ca un arc peste timp. În orice caz, vinul bate apa în biblie privind importanta în alimentatie, si prin urmare a devenit chiar sfânt (cina cea de taina).
No, acu drege busuiocu, dacă poți, toarșu Marian, dar nu poți. Mai sănătos pt tine să nu mai scrii despre ce nu înțelegi, ca semidocții, adică lasă Biblia pe seama celor care o cunosc și o înțeleg. Nici calculele artimetice toarșe, nu te scot mai alb, căci nu prea știi, câte persoane au participat la acea nuntă din Cana!!!
Apoi, ”Incestul se referea la Lot” Aceasta am înțeles și eu; ce nu am înțeles, la ce se refereau ”incesturile”??? Sau te pomenești că ai generalizat??? O beție- un incest, două beții- două incesturi- și uite așa se umple Biblia de beții și incesturi!?!
Mă mir că nu ți-e rușine să mai și răspunzi!!!
În ceea ce-i privește pe daci și părerile tale- dă-i înainte, poate o ieși ceva adevărat și din ale tale, doar nu se zice degeaba, că gura toarșului/ pardon păcătosului adevăr grăiește; dar nu mai amesteca problematica dacilor cu Lot și Cana Galileii!!! NU se face, monșer …
Domnule Cristian.
Este foarte simplu sa critici, sa alegi, dupa cum am mai mentionat, fragmente si sa le rastalmacesti.
Au fost doua incesturi, pentru ca Lot avea doua fiice. Tot în biblie scrie.
Biblia trebuie înteleasa de toti. Daca îti trebuie doctorat în teologie ca sa pricepi actul sfânt al incestului sau ispravile cuvioase al regelui David, cel prea iubit de dumnezeu, atunci nu cred ca as mai avea ceva de adaugat.
De fapt îmi dau seama ca n-ai priceput nimic din ceea ce am zis eu acolo – se dorea o comparatie între moravurile poporului dacic/getic/getodacic si cel al poporului ales. Daca la data distrugerii Sodomei nu prea avem dovezi ca existau daci sau geti, la presupusa nunta îi aveam, chiar daca disparati si nu într-un stat unit. Cu alte cuvinte, nu vad de ce îi criticam pe ai nostri dar îi uitam pe altii–- probabil un alt motiv pentru care nu se face nimic în tara asta, tot strainii vin si dicteaza, iar noi ramânem tot ca prostii (C. Tanase), dar am avut tarie de caracter, am dat cu barda în elita noastra.
Numarul de „betivi” nu-l stim, dar biblia nu ne spune numele satului. Poate ca Ioan l-a uitat, poate ca era atât de mic încât nici nu se merita sa-l tina minte.
Daca era un oras important, sigur era spus, asa cum au fost mentionate alte satucuri si orasele.
Pe de alta parte, ma iau pe mine de exemplu, daca mi-as face nunta si as invita toti satenii (asa se face la tara, tot satul petrece), atunci problema cea mai mica ar fi bautura, cea mare ar fi mâncarea. Acest ultim parametru limiteaza drastic prezenta la petrecere, tinând cont de obiceiurile evreiesti. Sunt nevoit sa presupun ca fiecare nuntas a primit cel putin un pahar de vin în prima serie (înainte de minune), asa cere ritualul.
Sunt foarte putine informatii despre demografia regiunii în perioada lui Isus, si singurul „martor” este Iosif Flaviu care exagereaza mai toti evreii.
Daca s-au îmbatat sau nu, nu putem decât banui. Dar în mod sigur putem spune ca n-au rabdat setea.
Betia dacilor? O avem preluata din alte surse si indirect: Deceneu nu a dispus arderea viilor pentru ca dacii se betivaneau, ci pentru a le taia cheful de petreceri si a-i aduce la supunere. Din exact acelasi motiv si Ioan Gura de Aur critica cursele de cai si baile publice. Sunt actiuni cu bataie indirecta.
Domnule Marian,
texte, texte ….
”Este foarte simplu sa critici,””nu vad de ce îi criticam pe ai nostri dar îi uitam pe altii”
Vezi bine, că am citat dintr-un clasic în viață! Păi de ce să critici pe unii și pe alții monșer??? Eu chiar aceasta zic- hai să nu-i mai critici nici pe daci, nici pe cei menționați în Biblie!!! Hai să le vedem cu toții părțile pozitive, că doar există!! De ce ”n-ai priceput nimic din ceea ce am zis eu acolo”? Citat din același clasic…
NU ESTE FRUMOS ca să-i tot critici pe alții, cel puțin nu înainte de a te analiza CRITIC pe tine însuți! Doar astfel poți deveni mai obiectiv (mai ales dacă te ții, că știi istorie), comparându-ți defectele tale cu ale celorlalți- atunci vezi că nici tu nu ești mai breaz decât cei pe care (vrei să) îi critici. Un creștin adevărat spunea, că nu prea există păcate mari și mici, ci păcatul cel mai mare este acela care te stăpânește pe tine!
Revenind la daci, este arhicunoscută acțiunea lui Deceneu și Burebista vizând vița de vie, și f bine au făcut, dar pe de o parte aceasta nu ne arată, că toți strămoșii noștri erau niște bețivi (generalizare!!!), pe de altă parte problema n-a fost rezolvată astfel, de bună seamă- rezolvarea nu este eliminarea sursei ispitei, ci schimbarea mentalității, în cazul de față promovarea virtuții contrare păcatului beției= abstinența de la alcool. În limite rezonabile desigur, nu ajută niciun extremism.
Iar comparația cu evreii din acel timp, din acest pdv. nu mi se pare folositoare nicicum. Părerea mea! Mult mai interesantă ar fi compararea dpdv al obiceiurilor religioase … dacă poate cineva face aceasta.
Un ultim comentariu la aceasta suita de raspunsuri oarecum off-topic:
comentariul meu a fost o reactie (si aceea la o alta postare, care nu-ti apartine,dle Cristian), nu o actiune.
Cu alte cuvinte, eu am atras atentia asupra bârnei din ochiul altuia respectiv asupra unui comentariu de tipul acela de care este plin mediul informational, în special internetul, astazi – acela ca noi sunntem cei mai hoti, cei mai betivi, cei mai violatori si tot asa – ca la noi la nimenea. Cred ca formatul este cunoscut si nu insist.
Asadar am indicat o sursa care: 1. arata ca si altii au fost la fel, ba mai mult si 2. este baza religiei care este promovata la noi cu disperare de tot felul de trepadusi, usor de recunoscut daca ne aducem aminte de ceata lui Pitigoi, dai într-unul tipa doi. Din nefericire, acesti pitigoi prefera sa peroreze idei citite de pe net si atribuite diversilor avva Pafnutie si ai lui, poate inventati poate nu, dar au o ignoranta crasa privind biblia. La urma urmei crestinismul nu a fost inventat de acesti sfinti si avve ci de Isus iar informatia primara se gaseste în biblie. Ce nu se gaseste acolo sunt doar pareri si impresii ale unora sau altora. Ca nu s-a mai nascut niciun profet în ultimii 2000 de ani.
Deci, dacii n-au fost nici mai rai nici mai buni decât mediul lor înconjurator.
La fel si noi, astazi, nu suntem nici mai buni si nici mai rai decât altii. Dar propaganda la care se adauga si defetismul criticat mai sus ne fac sa fim vazuti astfel în afara.
În momentul în care s-a debitat cu tunelurile, din momentul acela, am realizat că toată „dacologia” a devenit o mizerie.
Scurt manual de manipulare
Se ia una din teoriile/conceptele care trebuiesc demolate.
De obicei, astfel de teorii sunt oarecum la început, cercetatorii onesti sunt aplecati asupra studiului (pentru ca ei nu-si permit sa faca greseli), prin urmare spatiul este liber.
Unul, doi, trei trolli încep sa „zvoneasca” diverse articole care contin idei interesante si sunt bazate pe fapte mai mult sau mai putin adevarate, sau pe lucruri îndeobste cunoscute (pentru a nu mai fi reanalizate). Dar în acea teorie sau articol sau postare, trollii introduc „toxina”, bine ascunsa.
Raspândacii preiau articolele, fie din proprie initiativa, fie le sunt trimise prin facebook sau alte canale similare – de regula, acestia sunt persoane de buna credinta dar naive si cu o cultura suficienta pentru a întelege mesajul dar insuficienta pentru a reliza capcana sau exagerarile.
A doua faza survine mult mai târziu, si e posibil sa se suprapuna chiar cu aparitia lucrarilor autorizate si documentate. Oricum nu mai conteaza.
Aceiasi trolli, eventual sprijiniti de altii, încep a demola teoria/teoriile lansate de ei, indicând cu precizie „toxina” si defaimând pe toti ceilalti care sunt asociati cu acea teorie – românul e prost, din pacate, nu simte diferenta de nuanta, pentru el toti sunt o apa si-un pamânt. De aceea este irelevant daca profesorul X este serios sau nu, daca si-a publicat sau nu cartea sau articolul – va fi luat la misto, si nimic nu este mai daunator decât luatul al misto: „Ce faci, profesore, tot cu OZN-urile, tot cu OZN-urile?”, iar adevaratii savanti se lovesc adesea de aspectul public al problemei: „Domnule profesor, nu mai putem permite sa irosim banii universitatii pe teoriile dumitale fantastice! Avem un renume de protejat!”.
Si uite-asa este distrusa, concept cu concept, orice încercare de a „sparge” monopulul cultural al unora. Este foarte greu de eliminat din memoria colectiva un astfel de concept nociv – pentru ca se stie (tot de ei ca nu conteaza cine spune adevarul ci cine spune primul minciuna, putina lume citeste erata sau dreptul al replica). Retineti, o astfel de metoda se întinde pe ani buni, uneori dincolo de viata unui om, ceea ce indica în mod clar existenta unui sistem în spatele acestor actiuni. Iar existenta unui sistem în spatele unor astfel de propagande negative ar trebui sa ridice semne de întrebare si actiuni corective.
Cand vorbești despre daci sau alt popor nu poți sa sintetizezi in câteva rânduri folosind mai multe negații. După părerea mea un bloger trebuie sa- si aleagă o tema consultând sursele antice si sa comenteze eventual in comparație cu alte popoare trăitoare la vremea aceea. Exemplu: care era ocupația dacilor, cum trăiau, cu cine făceau comerț, dacă făceau comerț cunoșteau si alte limbi de circulație, sigur latina, dacă nu sunt documente se pot emite ipoteze pe baza unor similitudini cu alte epoci. Comerțul înseamnă si multă comunicare, de aici se pot trage multe concluzii. Dacii aveau nevoie de unelte, dacă nu le produceau, de unde le procurau? Si asa se pot pune alte întrebări. Nu poți vorbi pe scurt decât superficial.
Miceal Ledwith vorbeste prostii,cand zice ca dacii vorbeau latina ?
Consilierul Papei ,oare nu stie ce spune,el care avea acces la secretele Vaticanului ?
Nici macar nu a fost combatut de vreun istoric,care sa demonstreze ca nu e asa !
Au tacut cu totii ca niste nemernici incompetenti ce sunt !