La 3 octombrie 1558 în fața judelui Brașovului Johannes Benckner s-a prezentat Grozav din Târgu Trotuș care reclama o datorie de 50 de florini de la văduva brașoveanului Simon Dilgen, reprezentată de actualul soț Tong Weis.
Grozav a prezentat o poliță prin care Simon Dilgen se obliga să-i achite 50 de florini, Tong Weis s-a apărat spunând că nu este obligat să preia datoriile fostului soț. Polița a fost întărită cu doi martori care au atestat datoria și judele Brașovului a hotărât ca Weis să-i dea 50 de florini lui Grozav. Weis a făcut apel la judecata Țării Bârsei care a menținut prima decizie, iar apelul la judecata Universității Săsești de la Sibiu a fost respins astfel că Tong Weis a trebuit să-i achite lui Grozav datoria de 50 de florini a primului soț al nevestei sale.
În primul rând trebuie spus că 50 de florini era o sumă mare de bani: 40 de florini costa o casă în suburbiile Brașovului și cu 40 de florini Șterca din Făgăraș își răscumpăra soția luată roabă de turci și dusă la Nicopole. (Aici mai multe detalii despre prețurile din Brașovul medieval).
O poliță aparte
Însă cea mai interesantă chestie din povestea asta este faptul că polița era scrisă în română. ”Astfel că Grozav avea scrisă o scrisoare de datorie anume românește (…) Și Grozav a adus doi martori care au arătat că scrisoarea de datorie este pe bună dreptate” – se arată în protocolul de judecată al Brașovului.
Mecanismele unui împrumut substanțial de la 1500 ni se dezvăluie: polița e scrisă în română pentru Grozav din Târgul Trotuș (probabil chiar de unul din grămăticii români angajați ai primăriei Brașovului), de față sunt și martori care să întărească cuvântul scris în caz că se ajunge la judecată. Datoria trebuie să fi fost destul de veche, perioada de doliu de după moartea unui partener înainte de contractarea unei noi căsătorii era de minim un an. A așteptat Grozav ca văduva lui Simon Dilgen să se recăsătorească pentru a-și cere datoria? Posibil, nu este clar din sentința păstrată.
În cazul boierului Șterca din Făgăraș (detalii aici) avem practica unui cont escrow printre români în evul mediu, aici avem atestată practica poliței (bilet la ordin sau cambie în limbajul actual). Evul mediu românesc a fost mult mai sofisticat decât ne închipuim.
Sursa: Julia Derzsi, Das Gerichtsbuch des Kronstadter Rates, Aldus Verlag Kronstadt, 2016
De unde se vede înca o data ca femeia nu avea încadrare juridica – altcineva, un barbat desigur, trebuind sa plateasca pentru ea.
putem atribui faptele descrise in articol evului mediu romanesc, avand in vedere ca Brasovul si SIbuil si pe unde nu au fost judecati nu se aflau sub administratie romaneasca?
🙂 mno, e vorba de un român și o poliță scrisă în română, cred că putem atribui faptele evului mediu românesc, atestă o practică printre români
o practica intre romani intr-o tara administrata de altcineva si cu legislatie neromaneasca. in loc de evul mediu romanesc, as pune evul mediu transilvan.