Principala problemă este că nu știm nici până în ziua de azi câți soldați români au ajuns prizonieri în Primul Război Mondial – oricât de ciudat ar părea asta. Există o mulțime de studii și volume dedicate prizonierilor români – însă toate cad de acord asupra unui singur lucru: nu se poate afla cifra exactă a prizonierilor români. Ceea ce spune foarte multe despre nivelul de organizare.
Conform unui raport al generalului francez Henri Berthelot din decembrie 1916 armata română înregistrase până la acea dată un număr de 146.600 prizonieri. O estinare ulterioară bazată pe studierea arhivelor făcută de istoricul francez Jean Nouzille avansează cifra de 110.844 prizonieri români pentru campania din anii 1916-1917 – diferența este enormă. Probabil calculul lui Henri Berthelot i-a inclus și pe soldații români rătăciți în debandada retragerii din 1916.
Cifrele Puterilor Centrale referitoare la prizonierii români nu fac decât să adauge la confuzie: recunoșteau capturarea în cursul anului 1916 a 78.347 soldați și 1.536 ofițeri, undeva la jumătate din cifra avansată de Berthelot. Comandantul vânătorilor de munte germani generalul Krafft susținea că a capturat 23.000 de soldați români în 1916, generalul Falkenhayn știa de 60.000 de prizonieri români.
Conform cifrelor oficiale, în lagărele din Germania au ajuns în 1917 1.656 ofițeri și 41.641 soldați. Prin lagărele din Bulgaria au trecut 789 ofițeri și 27.870 soldați, iar în Austro-Ungaria circa 40.000 de soldați și ofițeri. O parte din prizonierii români din campaniile anilor 1916-1918 au rămas în lagăre organizate în România, numărul lor fiind de 31.842 în circa 40 de localități. Cifra militarilor români care au ajuns prizonieri între ani 1916-1918 se ridică astfel spre cca 140.000 de oameni, apropiată de evaluarea lui Berthelot.
Dificultatea stabilirii unei cifre clare provine în primul rând din mobilitatea populației de prizonieri: rapoartele păstrate reflectă cifrele dintr-un anumit loc la o anumită dată. În relitate convoaiele de prizonieri erau mutate permanent pe timpul desfășurării ostilităților, iar stabilirea lor în lagăre nu era definitivă – și de acolo erau mtați permanent în funcție de nevoile celor care îi capturaseră. Colaborarea dificilă a Crucii Roșii cu Puterile Centrale a făcut să fie extrem de precară ținerea unei statistici a prizonierilor de către Ministerul de Război român. La aceasta se adaugă distrugerea parțială a arhivelor militare germane, dificultățile accesului în arhivele de la Viena, Sofia și Budapesta și eliberările parțiale de prizonieri din 1918. Cifrele aproximative ale prizonierilor români la care putem ajunge sunt: 53.000 în Germania, 52.000 în Austro-Ungaria, 28.000 în Bulgaria și 32.000 în România (porțiunea aflată sub ocupație).
Si eu am fost interesat de romanii ce au luptat in armata austro-ungara si au fost luati prizonieri in Galitia.Raspunsul a fost asemantor:accesul dificil la arhive.Stiu dintr- o monografie a unui sat ca prizonierii romani din Galitia au fost dusi dincolo de Cercul Polar si au stat in lagar pana in 1918.La eliberare li s-au pus in fata vaduve de razboi cu care sa se casatoreasca.In anul 1924 unul reuseste sa fuga din U.R.S.S avand documente si uniforma de ofiter sovietic.Exista multe troite in acel sat, in amintirea soldatilor care au pierit in Rusia.De fapt parintii sau fratii mai mari au luptat in Galitia in primul razboi,iar copiii sau fratii mai mici au luptat la Cotul Donului,Stalingrad si Sevastopol .Din acest sat ce avea sub 25 de familli,trei sateni au murit in primul razboi,iar cinci in al doilea razboi mondial,la Cotul Donului,Stalingrad si Crimeea.
Nu se stie nici pentru cel de-al doilea.
Berthelot n-a facut el contabilitatea ci a luat rapoartele de lupta ale statelor majore.
Conditiile diferite trupa:ofiteri a fost o constanta a tuturor razboaielor moderne.
La fel ca si în RO, RU, JP si alte tari, ofiterii erau extrasi dintre nobilime iar trupa din taranime. Prusia având o structura puternic militarizata, probabil ca a dar cezarului ce-i al cezarului.