USR a reîncălzit ciorba cu combaterea comunismului, că e campanie electorală, nu de altceva, așa că trec de noi niște emoții vechi. Dar să recapitulăm puțin.
Dacă în 1989 ar fi fost revoluție în România atunci activiștii de partid ar fi trebuit spânzurați de stâlpi prin toate orașele. Doar că nu a fost revoluție, a fost o lovitură de stat dată de activiștii din eșalonul al doilea al PCR, împreună cu câțiva generali și sub îndrumarea unor vechi internaționaliști supărați pe Ceaușescu că îi scosese din funcții. Revoluție anti-comunistă a fost în Ungaria în 1956, când comuniștii au fost scoși din sediile de partid și împușcați în stradă. În România anului 1989 ”revoluția anti-comunistă” a fost făcută de comuniști.
Iar foștii membri de partid și-au conservat puterea și influența, aceiași oameni au rămas la putere. În ultimii 30 de ani s-a reușit transferul către generația a doua, copii și nepoții celor care au fost la putere înainte de 1989, deveniți noii îmbogățiți ai României. Nu prea mai este nimic de făcut, joaca asta de-a combaterea comunismului s-a terminat.
În 1950 sociologul Anton Golopenția a fost arestat de comuniști fără un motiv clar. În hârtiile lui a fost găsit un mic eseu, scris în 1949, în care prevedea dispariția regimurilor comuniste din Europa în jurul anului 2000. Golopenția a prevăzut și apariția Uniunii Europene, și pacea americană întinsă peste tot etc. Pentru ca România să aibă o șansă în lumea de după căderea regimurilor comuniste Golopenția credea că va fi nevoie de o de-comunizare după modelul de-nazificării din Germania, o îndepărtare din toate structurile de putere a foștilor comuniști, fără pedepse, doar să li se interzică participarea la viața politică. Pentru eseul ăsta Golopenția a murit în închisoare fără să fie condamnat. Comuniștilor le era greu să trimită la tribunal un dosar în care acuzația să fie o previziune a dispariției regimului comunist.
De-comunizarea nu a mai avut loc în România din 1989 încoace din simplul motiv că nu era să dea Iliescu o lege prin care să se scoată de la putere, pe el și pe toți prietenii lui. Acum e prea târziu pentru o astfel de lege, deja suntem la a doua generație de comuniști post-comuniști.
Și acum să revenim la chestia practică din zilele noastre. USR propune pedepsirea celor care afișează simboluri comuniste – jurisprudența CEDO sancționează statele care își pedepsesc cetățenii pentru așa ceva. Discuția asta s-a mai purtat de nenumărate ori în trecut. Lustrația – îndepărtarea foștilor comuniști din politică – ar fi avut sens la începutul anilor 90. Acum orice discuție de genul acesta este absolut inutilă.
E doar o stratagema de doi bani ca sa se indeparteze public, in ochii prostilor, de adevarata lor substanta, de securisti marxisti bolsevici.
Argumente pentru afirmația asta, Victor Roncea?
Sunt gata indepartati,o au pe madam Bogdan (falanstere,flatulenta etc.)au pe fiul unui fost general de securitate,au niste idei bizare legate de educatie,incep sa ma intreb daca sunt intregi la minte si dintre un ticalos si un nebun la carma,parca prefer ticalosul !
Daca as fi comunist (cripto-comunist) aceasta ar fi exact ceea ce as propune – interzicerea simbolurilor comuniste si a celor conexe, cu rezultatul direct ca nimeni nu se va putea ocupa cu studiul comunismului fara a-i fi frica de bratul lung al legii îndreptat asupra lui de catre denuntatori abili.
Asa s-a procedat cu legionarii si fascistii, cu nazistii, cu holocaustul si orice alt subiect care nu trebuie adus în fata opiniei publice.
Un articol bun cu o concluzie logica si de bun simt. Este adevarat ca Revolta/ Revolutia inceputa la Timisoara a fost deturnata de lovitura de stat de la Bucuresti iar noua putere a avut grija sa ignore majoritatea punctelor de la Timisoara, dar am avut si o mica lupta pentru putere,in mijlocul multimii, pe tancuri, la lumina lunii, intre Iliescu si Mazilu. Atunci ultimul a cerut imperativ judecarea si condamnarea securistilor, scoaterea in afara legii a PCR si o Comisie care sa analizeze abuzurile inclusiv ale justitiei. Ion Iliescu mai diplomat decat diplomatul Maziliu semneaza trei decrete care satisfac cererile. Mai tarziu invocand presiunea strazii le anuleaza. Aici populatia a gresit pentru ca a acceptat si nu a mai iesit in strada, acceptand a permis lui Ion Iliescu&Co preluarea puterii si substituirea revolutiei. Articolul explica foarte clar ce a urmat si de ce acum totul e caduc.
Bun, dar totusi, sa nu uitam cine a fost Dumitru Mazilu…: https://ro.wikipedia.org/wiki/Dumitru_Mazilu.