Când aud de ”fake-news” și ”război hibrid” ca fiind ceva nou îmi vine să zâmbesc. Dezinformarea a fost folosită ca armă din cele mai vechi timpuri, sigur găsim prin Biblie câteva exemple. Acum nu-i mai zicem ”dezinformare”, îi zicem ”fake-news” și este ceva nou, un bau-bau care ne dărâmă democrația. Pe vremuri exista expresia ”război total”: economie, acces la resurse, spionaj, dezinformare, acțiuni militare – toate conjugate pentru atingerea victoriei, acum îi zicem ”război hibrid” și se transformă într-o dihanie misterioasă și dată dracului.
Știrile false (inclusiv cele cu un sâmbure de adevăr, astea sunt cele mai periculoase), neverificate, distribuite prin relee cu credibilitate au existat dintotdeauna. Un exemplu pe care mi-l amintesc: misterioasa ”oaste a Sfântului Ioan”. Pe la 1200 și ceva, când cruciații aveau probleme cu sarazinii, s-a răspândit zvonul existenței în Asia a unei oștiri creștine ce va veni în ajutorul cruciaților. În Asia Centrală existau într-adevăr ceva comunități de creștini nestorieni, însă ”oastea Sfântului Ioan” când a ajuns în sfârșit în Europa s-au dovedit a fi tătarii. Cruciada copiilor, răscoalele țărănești, vânătorile de vrăjitoare – toate s-ar califica pentru calificativul de ”fake-news”, sâmburi de adevăr înveliți într-un conținut toxic care exploatează releele de comunicație existente. Predicatori itineranți, târguri și iarmaroace, universități și biserici, ziare, radio, televiziune, rețele sociale pe internet – toate acestea nu sunt altceva decât rețele de distribuție a informației ce au putut fi virusate cu dezinformări dintotdeauna.
Unul din exemplele mele favorite este cel cu bomba atomică a lui Ceaușescu. De mai multe ori Ceaușescu a zis că România poate fabrica o bombă atomică, dar nu vrea să facă asta pentru că respectă tratatele internaționale. Nu s-a supărat nimeni, până în 1989 când partea a doua a afirmației a fost dată la o parte și a rămas doar prima ”România poate fabrica bomba atomică”. Deturnarea aceasta a fost apoi rapid răspândită peste tot, un sâmbure de adevăr puțin răsucit și imaginea lui Ceaușescu – și așa dărâmată – a devenit similară cu cea lui Saddam Hussein sau Kim Jong Un. Dictator dement cu armă nucleară. Serviciul de documentare al postului de radio Europa Liberă a verificat toate informațiile vehiculate și a pus ștampila: Ceaușescu nu are și nu poate fabrica o armă nucleară funcțională, însă ”fake-news-ul” era prea bun ca să fie ignorat și s-a răspândit peste tot. (Povestea pe larg aici.)
Ceaușescu a fost un dictator, România socialistă a fost o societate disfuncțională și chiar nu mai conta că ”bomba atomică a lui Ceaușescu” a fost un fake-news. Rețelele de distribuție a informației din epocă au preluat și răspândit știrea falsă, deși fusese verificată și calificată ca atare. Nu există ”epoca post-adevăr”, dintotdeauna oamenii au preferat o minciună favorabilă în fața unui adevăr dur. Cruciații care așteptau ”oastea Sfântului Ioan” în loc să verifice cine bântuie prin Asia Centrală cu adevărat – ca să fie surprinși neplăcut când au apărut tătarii în Europa.
Erh, o mica problema aici…
Problema nu este de de a fabrica arma atomica – câteva kile de uraniu si explodeaza de la sine (apropo, acele „câteva kile” ce se gaseau la Magurele au fost date Rusiei sub umbrela protectoare a NATO pe la sf. anilor 90, nu mai tin minte exact), ci cum sa o stabilizezi si s-o faci sa explodeze controlat. Ma rog nici asta nu era greu, ca „design”-ul se gaseste pâna si în Wikipedia.
Ceea ce este infinit mai greu de realizat sunt vectorii – adica cum o arunci în cureta inamicului, rachetele purtatoare adica, cu raza mica, media sau mare de actiune.
Principial vorbind, este o realizare (adica ar fi fost o realizare, daca tratatele si mai ales doctrina ne-ar fi lasat) mareata, tinând cont ca putini sunt aceia care prin forte proprii au putut face una, pt ca uraniul trebuia îmbogatit peste un anumit nivel, nu merge asa, simplu.
În al doilea rând, propaganda ungara avea însa un alt tel, unul dublu.
Romania nu avea nevoie de bomba atoomica. Nu avea laserul lui Coanda?
Nu e vorba de necesitate ci de demonstratie.
Ceausescu a aratat „lumii” mai multe puncte: ca RO e în stare tehnic sa o produca (îi lipsea însa un vector, adica ceva care sa o transporte spre tinta, noua lipsindu-ne atât rachetele cât si aviatia strategica; asta ca sa nu amintim de submarine), ca RO are aceste resurse si ca se descurca singura. Mai mult, desi ar putea-o face, nu ar fi construit-o pentru ca nu era consistenta cu teza lui despre dezarmare.
Cât despre RRL, chiar daca primea informatii de la CIA; nu era calificata ca sa se pronunte asupra acestui subiect. E ca si cum l-ai considera pe Mihai Gâdea un expert în tot si orice, doar pentru ca e ziarist. Eu as spune ca tocmai din contra, nu stiu daca exista vreunul dintr-un million, si la noi si peste hotare, care ar putea fi considerat un expert în ceea ce scrie, publica sau blogheaza. Stabilizarea era marea problema, dar daca au rezolvat-o americanii în 1946, de ce n-ar fi putut s-o faca Nicu 50 de ani mai târziu – doar ca politica lui l-ar fi împiedicat sa cerceteze acest lucru mai îndeaproape, riscând sa fie considerat un demagog (ceea ce de altfel s-a si întâmplat spre final).
Probabil ca mitul acesta nu va mai dispare niciodata, pentru ca este reluat într-o carte recenta (2013), DISINFORMATION (de Pacepa si Rychlak). Iar cartea asta chiar asta face, dezinformeaza en-gross.
trebuia demonizat ca sa poata fi inlaturat.
aratati demonul lumii libere si va trece usor peste ciuruirea acestuia