Ambasada Rusiei la București este ferm angajată pe frontul istoriografic și furnizează adesea pe Facebook traduceri de articole cu conținut istoric din presa rusă.
Din cea mai recentă astfel de intervenție diplomatică (traducerea unui articol al revistei Argumentî i Faktî) mi-a atras atenția o fotografie extrem de rară cu Ion Antonescu, o vedeți mai jos.
Fotografia a fost făcută cel mai probabil între 28 – 30 august 1944, după ce Ion Antonescu a fost preluat de trupele ruse de la grupul lui Emil Bodnăraș care îl ținuse pe mareșal închis într-o casă conspirativă a comuniștilor din cartierul Vatra Luminoasă începând cu seara zilei de 23 august. Știm că Ion Antonescu a fost transportat la Moscova cu o oprire într-un sat din județul Ialomița – cred că fotografia a fost făcută în acest sat, la ieșirea din casa unde au dormit; tot ce se vede în imagine indică o localitate de câmpie românească.
Mi se pare interesant faptul că rușii s-au gândit să-l fotografieze pe Ion Antonescu în drumul spre Moscova. Să fi fost o inițiativă a unui ofițer care avea la el un aparat de fotografiat? Greu de crezut totuși, Ion Antonescu s-a aflat în custodia unității speciale SMERȘ, cei de pe acolo nu cred să fi avut astfel de inițiative.
Frumos este că mandatul de arestare a lui Ion Antonescu a fost emis de autoritățile române pe data de 29 ianuarie 1945 – când omul se găsea în arest la Moscova. Delirul obișnuit al autorităților române. Ion Antonescu a fost reținut pe 23 august din ordinul regelui – după care organizatorii loviturii de stat s-au trezit că nu știu ce să facă cu el din punct de vedere legal. Era o mare problemă faptul că unii generali și colonei ar fi vrut să-l elibereze, dar în sfârșit, asta nu este o scuză pentru ce s-a întâmplat: Ion Antonescu a fost predat lui Emil Bodnăraș – spion sovietic parașutat în România. Cei care au dat lovitura de stat din 23 august 1944 nu au vrut să-și murdărească mâinile, așa că și-au predat fostul șef în mâinile unui grup de spioni și sabotori sovietici. Sperau că Emil Bodnăraș îl va executa sumar pe Antonescu?
Din punctul de vedere al sovieticilor Bodnăraș a fost un super spion: a reușit să-l captureze pe șeful unui stat inamic, pe care l-a predat viu și nevătămat. De-asta este importantă fotografia mareșalului Ion Antonescu fără centură și înconjurat de soldați sovietici, în mișcare, probabil în dimineața zilei când avea să părăsească teritoriul României. Întrebarea este câte astfel de imagini necunoscute se mai găsesc ascunse prin arhivele rusești.
Articolul propriu zis din Argumentî i Faktî este o manipulare obișnuită a istoriografiei de factură sovietică, traducerea o găsiți aici, originalul aici.
Unde se gaseste fotocopia sau textul acelui mandat de arestare?
Nu știu, mandatul de arestare l-am văzut menționat în cărțile lui Buzatu.
Am scris multe comentarii intr-o revista de istorie despre august 1944.Din pacate,cand au schimbat blogul,au disparut si comentarilile.Despre august 44-au existat doua optiuni in Axa-aparare pe Prut-generalii germani-si aparare pe Nistru-Antonescu.Din pacate-din pacate s-a ales varianta lui Antonescu.S- vazut ca fortele Axei n-au putut apara un front atat de larg.De pe Prut s-ar fi putut retrage spre Carpati.Alta eroare-Stukasurile de pe aeroporturile din Bucuresti n-au fost trimise in Moldova,pe front.in 30 august sovieticii erau in Bucuresti.Era interesant ce ar fi facut Antonescu daca nu era arestat.Oricum,in 23 august situatia in Moldova a fost pecetluita. Armata a doua l-ar fi urmat sau ar fi luptat de partea sovieticilor pt,,eliberarea Ardealului de nord,,?
Poza a fost cel mai probabil oficiala, sau cu aprobare de la oficialitati (poate ca a aparut prin vreun ziar ceva). Antonescu a fost tratat bine multa vreme, spune Pantazi, si este posibil ca regimul de semi-libertate, atât de evident din aceasta poza, sa fi permis astfel de initiative.
Antonescu a fost al doilea sef de stat inamic care a cazut în mâinile aliatilor (ma rog, Mussolini fusese eliberat de Skorzeny între timp, si lichidat apoi de partizani), si primul în mâinile rusilor.
Bucurestiul a fost a doua capitala inamica, dupa Roma, cazuta în mâinile natiunilor unite. Parisul, eliberat între 23 august si 30 august, nu fusese capitala inamica ci oras ocupat. La fel si Varsovia, a carei distrugere începuse la 1 august dar va dura pâna prin ianuarie.
Importanta pozei este deci uriasa.
Nu neg ca articolul rusesc e facatura, ca de altfel toata istoria lor oficiala. Totusi ma intreb: exista documente care sa dea macar indicii daca nu sa dovedeasca numarul victimelor de o parte si de alta? Pentru ca daca ai genul asta de dovezi le dai peste nas usor.
„tot ce se vede în imagine indică o localitate de câmpie românească”
Eu mai vad acolo si o chestie oarecum incompatibila cu „satele românesti de prin câmpia Ialomitei”: si anume stâlpi de telegraf si de curent.
Deci, ori e casa din Vatra Luminoasa, ori e Primaria din acel sat.
Eu înclin sa cred ca e casa din Vatra, iar poza a fost facuta cu ocazia „predarii” maresalului catre rusi.
La inceputul anilor 90 m-am agitat si eu pe tema asta.In 95 am procurat documentarul despre Maresal.Dupa ce am inteles ce s-a intamplat pe frontul din Moldova intre 20-23 august,mi-am dat seama ca din 23 august Antonescu nu mai valora nimic-armata romana fiind spulberata in Moldova.Vedeti ca nici fratii sovietici nu s-au grabit sa-l duca la Moskva.Se gasea urgent un Douglas sa-l duca pe calea aeruluil la tov. Stalin.Peste doi ani- Antonescu a fost facut pachet si trimis la Bucuresti.Ideea cu martirul Antonescu a fost fabricata pt.a se lovi in rege.Germanii sustin ca dezastrul din Moldova a fost mai mare decat cel de la Stalingrad.Antonescu si doar Antonescu e de vina pentru dezastru..Pacat ca mi-au fost sterse comentariile de pe blogul revistei Hist…,ca altfel v-as fi spus unde sa cautati detalii. Acolo am prezentat marturii ale supravietuitorilor germani de pe frontul din Moldova,care sustineau teza mea.Atat Horia Sima si ,culmea, Victor Suvorov au sustinut ca in 1944 Armata Rosie era la capatul puterilor.Axa ar fi putut rezista,dar nu pe Nistru,ci pe Prut.
1. Antonescu valora foarte mult, armata nu fusese înca distrusa (capitularea regelui a distrus-o însa), iar unchiul meu a facut parte din seria de recruti ce trebuiau sa apere linia Namoloasei dar au fost folositi contra nemtilor.
2. Fratii sovietic nu l-au dus la Moascova pentru ca nu-l aveau. Cum l-au avut, cum l-au trimis. Speculez ca si comunistii nostri, aia nationali precum Patrascanu, au vazut în Antonescu o mica pârghie în îmblânzirea lui Stalin (vezi în contextul cu Sima).
3. Sima avea tot interesul sa sustina ca rusii sunt la captul puterilor. La capatul puterilor au fost în fiecare an (în 1941 la Moscova, în 1942 la Stalingrad, în 1943 la Kursk, în 1944 la Varsovia, în 1945 la portile Berlinului). Sa fim seriosi. Si, chiar daca presupunem prin absurd ca erau la capatul puterilor, veneau din vest altii care abia îsi începeau misiunea.
4. Antonescu a fost adus în tara atunci când s-a constatat ca tara era „sigura”. N-a fost dus la Nürnberg, unde putea scapa, pentru ca avea circumstante atenuante, ci l-au adus acasa unde cozile de topor faceau ceea ce stiau ele mai bine sa faca, sa taie, iar vina sa cada pe români, în general.
5. Axa nu putea rezista pe Prut. Orice strateg cu harta în fata poate confirma asta. Se poate rezista pe granite naturale mai mult decât în lipsa lor. Ofensiva balcanica s-a facut de la nord la sud, si n-au fost „opriti” decât prin întoarcerea armelor. Rezistenta pe Prut se baza pe faptul, fals, ca grupul de armate nord ar fi tinut fata ofensivei frontului 1 ucrainean, chiar daca a fost întarit la începutul lui august cu doua divizii blindate luate de la noi (GrossDeutschland si înca una), tocmai pe acest considerent strategic.
Un lucru mai putin cunoscut: înca din 1942 Germania a încercat sa faca pace atât cu vesticii cât si cu esticii. Puciul din 20 iulie a încercat sa elimine ultimul motiv din cauza caruia militarii germani continuau razboiul si nu erau complet de partea pacii, si anume cancelarul. Antonescu stia de asta, iar insistenta cu care dorea sa discute subiectul cu cancelarul era si frica de o întelegere DE-RU ce la-r fi lasat pe dinafara, fara vreo protectie.
Numa acuma vad-ce e in poza?Un Studebaker?Cu camionul l-au plimbat?
Înainte de a primi prin insistentele „varului” din Luxemburg un Jeep de la americani, Mihaita a primit cadou de pe front un altul, am vazut poza demult tare nu-mi aduc exact aminte dar cred ca era un Dodge nu un Jeep, tot 4×4, un SUV capturat din „ajutoarele” trimise din belsug de americani rusilor. Mihaita avea pasiunea masinilor 4×4.
Nu este casa din Vatra Luminoasa, am descoperit-o cu greu, pentru ca adresa este „indisponibila”.
Poate o fi în Balti, unde a fost îmbarcat în tren. Balti avea electricitate.