Meniu Închide

Cazul Lucian Boia: de la PCR la Securitate (și metamorfoza unui document)

România Liberă publică un articol în care rememorează prieteșugul lui Lucian Boia cu Partidul Comunist Român. O relație stabilă, îndelungată, reciproc avantajoasă, în sfârșit, găsiți detaliile aici.

Pentru cei care au mai discutat cu absolvenți mai bătrâni ai Facultății de Istorie de la București nu e nici o surpriză că Boia era secretarul cu propaganda comunistă în facultate, că mai trimitea la frizerie băieții cu părul lung, mno, cum era în comunism. Frumos e că dacă încerci să dai de dosarele biroului PCR de la Facultatea de Istorie se sparie gândul, dar și asta e altă poveste. Scheleți prin dulapuri.

La sfârșitul anului trecut Victor Roncea a publicat un articol în care spune că Lucian Boia apare pe lista colaboratorilor Securității (aici, dar este cu plată, eu nu am citit articolul, doar editorialul de aici). Ideea este că Lucian Boia apare pe o listă de colaboratori a Securității, dar nu îmi este clar dacă este aceeași cu celebra listă publicată în Revista 22 de Mădălin Hodor. Vă amintiți scandalul de anul trecut, au fost două articole: primul a pus în circulație câteva pagini din listă, al doilea a publicat întreaga listă.

Și acum lucrurile iau o întorsătură ciudată.

Vara trecută am aruncat un ochi pe lista completă, publicată de Revista 22. Și am reținut că apăreau 2 nume de istorici mai puțin cunoscuți, chestie care m-a făcut să zâmbesc. Și revin eu la lista asta acum în contextul noilor articole despre Lucian Boia – surprizăăă! Cele două nume nu mai sunt în listă! Am frecat lista pe toate părțile, nu sunt și pace. Eu sunt gata să jur că am văzut cele două nume – doar că nu am descărcat .pdf-ul, să-l am pus deoparte. (Așa mă enervez ori de câte ori mi se întâmplă asta!)

Nu pot trage decât o concluzie: facsimilul publicat de Revista 22 a fost înlocuit. Și există 2 liste în circulație: una în care apar cele două nume, una în care nu mai apar. Lucrul dracului cu listele astea.

9 comentarii

    • George Damian

      Nu pot pentru ca să le pronunț numele câtă vreme nu am lista care era pe site astă vară.

  1. Perkele

    O fi adevarat, dar cand informatia principala vine dintr-un ziar condus de Capsali si care incepe cu referinte la Soros, iar cealalta e scrisa de Roncea, dacopat, crestinopat, orice-pat plus adept de teorii alte conspiratiilor, as fi un pic sceptic. pana si un ceas stricat e corect de 2 ori pe zi, dar cand citesc ceva de la cei mentionati mai sus, mi-e greu sa ii iau in serios.

  2. Cosmin M.

    Vorbind de comunismul romanesc,cred ca a fost cel mai perfid.Eu am fost facut pionier la mormantul unui mare erou national.Comunism,neaos,romanesc.

  3. Marian

    Planul a fost simplu: nationalismul se opune, dpdv filozofic, internatioinalismului, globalizarii.
    De aceea toate miscarile nationaliste sunt etichetate din prima ca fiind „fasciste”.
    Metoda este simpla si la noi se pare ca a reusit, iar unde nu se reuseste din prima sunt adusi oamni din linia a doua sa continue pisalogeala aia, chipurile documentat.
    Deci, distrugerea nationalismului se face prin asocierea conceptului natiunii cu persoana unui lider (Sima, Antonescu, Ceausescu), urmând ca în etapa a doua acest lider sa fie gat, criticat, desconsiderat, înjosit, iar nationalismul sa se duca la vale odata cu acesta.
    Ramân bastioane de nationalitate, vin, dupa cum am mai spus, asa-zis oamenii de stiinta, cultura, istorie, care încep a „demitiza” si mai mult istoria.
    Nici Sima, nici Antonescu si nici Ceausescu nu s-au vrut exponenti ai natiunii, cel putin pentru ultimul exista destui martori în viata care sa-si aduca aminte cum conexiunea lider-istorie a fost facuta de esalonul doi, oameni de paie, care n-au priceput nimic în afara de calea spre bunastarea individuala. Cititi documentele disponibile si online privind primul proces de la Nürnberg sa vedeti cum cei mai adulatori dintre adulatori s-au transformat în cei mai mari acuzatori ai fostului lider si cum ca ei n-au urmat decât ordinele de sus. Comparati cu zilele 22-26 dec 1989.

    În orice caz, un lucru este cert: aderarea Republicii la UE nu poate fi posibila în conditiile în care moldovenii sau liderii lor vor sustine pe mai departe izolarea nationala. Vor avea de ales, ca si noi în 1997, de ce parte a granitei NATO vor vrea sa fie. Orice decizie vor lua, pe termen scurt nu le va fi deloc bine.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *