Moartea patriarhului Maxim al Bisericii Ortodoxe Bulgare mi-a amintit de unele evenimente petrecute la căderea comunismului în bisericile ortodoxe. Când sunt prea multe asemănări lucrurile devin ciudate.
În 1990 murea la Moscova patriarhul Pimen şi era înlocuit cu Alexei al II lea. În 1991 la Belgrad murea patriarhul Gherman şi era înlocuit cu Pavle. Pimen şi Gherman erau bătrâni, însă în Bulgaria şi România patriarhii bisericilor ortodoxe erau în plină putere. Patriarhul Teoctist a fost silit în ianuarie 1990 să se retragă, însă a fost rechemat de Sinod în aprilie acelaşi an. Tot la începutul lui 1990 în Bulgaria era contestat patriarhul Maxim care a refuzat să demisioneze – şi aşa s-a petrecut o mică schismă la Sofia: vreme de 5 ani bulgarii au avut 2 patriarhi şi 2 sinoade. Până la urmă s-au reunit sub patriarhul Maxim.
Şi asemănările nu se opresc aici. În 2007, după moartea patriarhului Teoctist, candidatul cu cele mai mari şanse, mitropolitul Teofan al Olteniei a fost acuzat brusc că a colaborat cu Securitatea. Mircea Dinescu anunţa cu surle şi trâmbiţe mari dezvăluiri. Dezvăluirile nu au mai avut loc, dar Teofan a ieşit din cursa pentru tronul de patriarh. În Bulgaria se ştia că patriarhul este pe moarte (la noi Teoctist a murit după o operaţie de care nu avea neapărată nevoie, a fost un întreg scandal pe tema asta) aşa că problema a fost rezolvată din timp: a apărut pe la mijlocul anului o listă cu episcopii care au colaborat cu Securitatea bulgară. Care episcopi au fost scoşi din cursă, bineînţeles.
Dumnezeu nu joacă zaruri, dar şi când sunt prea aranjate lucrurile treaba începe să pută.
Nu stiu ce s-a întâmplat cu ele, si la fel de misterioasa e si disparitia Fondului Libertatea, aflat dupa presa vremii în custodia BOR.