Mă rog, nu cred că Ceauşescu a avut dreptate, au fost alţii care s-au gândit la canalul Dunăre-Bucureşti. După 1990 au fost tot felul de presiuni să nu se încheie lucrările la acest canal care în 1989 era făcut mai bine de jumătate. Principalul oponent: Ion Iliescu. Canalul Dunăre-Bucureşti a fost descris multă vreme drept unul din proiectele megalomane şi faraonice ale lui Nicolae Ceauşescu.
Ecluza neterminată de la Copăceni a canalului Dunăre-Bucureşti. Sursa foto cu mai multe imagini
De fapt proiectul este mult mai vechi: datează cel puţin din vremea celui de-al Doilea Război Mondial. Germanii au făcut mai multe studii pentru realizarea canalului Dunăre-Bucureşti, unele dintre ele le-am identificat în arhive, când le voi regăsi o să le postez aici. Ajung la concluzia că ne lipseşte o istorie economică în care să fie urmărită dezvoltarea marilor proiecte româneşti şi influenţa politicii asupra lor.
Ziarul Gândul anunţă oarecum catastrofic “Un nou proiect mamut anunţat de Transporturi: UE ar putea finanţa construcţia canalului Dunăre-Bucureşti, care costă 2,5 miliarde de euro”. E un paradox aici: aceiaşi oameni care reproşează românilor că în trecut au construit biserici mici sunt supăraţi acum că sunt construite biserici mari. Aceiaşi oameni care reproşează românilor că nu au construit nimic au spus de canalul Dunăre-Bucureşti că a fost un proiect faraonic. Nu înţeleg: este bine sau nu este bine ca românii să construiască?
În sfârşit, canalul Dunăre-Bucureşti va fi finanţat cu fonduri UE. Eu zic că e bine să se construiască.
Ce legatura are canalul cu biserica neamului? Ce legatura are o cale noua de transport care ar ajuta Bucurestiul cu o biserica?
E vorba de principiu: unii oameni nu sunt multumiti cu orice-ar face romanii.
subscriu. Si in plus fata de asta, exista un anti-romanism care se manifesta la orice nivel pe fata, incepand cu hotii din Parlamentul Romaniei.