Clişeele Zdob şi Zdub. Ţiganii şi moldovenii

Zdob şi Zdub au intrat în finala selecţiei din Republica Moldova pentru Eurovision 2011. Au mai participat la Eurovision în 2005, la Kiev, unde au ajuns pe locul al VI lea. Zdob şi Zdub au o muzică pe care o ascult cu plăcere de mulţi ani – însă este ceva ce mă irită în piesele lor de succes: confuzia pe care o crează între moldoveni şi ţigani, plus o oarecare atitudine neo-colonialistă/ post-colonialistă faţă de moldoveni/români. Să mă explic.

Succesul Zdob şi Zdub se bazează pe „remixarea” unor motive populare româneşti cu „sound-ul” pop-rock. Din punct de vedere muzical amestecul de hore cu riff-uri de ghitară electrică şi drop-uri de tobe este o realizare excelentă. Însă se înscrie în continuarea atitudinii sovietice faţă de ansamblurile tip „Opincuţa” – moldovenii cântă şi dansează îmbrăcaţi în nişte haine ciudate, cu broderii simpatice. Sunt diferiţi – în sensul de „primitivi”. Ia uite la ei ce haine au! Solistul Zdob şi Zdub, Roman Iagupov se poartă pe scenă ca un fel de „şaman” moldovenesc. În tradiţia românească există şamani (solomonarii, zburători pe nori şi capabili să provoace furtuni din senin) însă nici unui solomonar serios nu i-ar fi trecut prin cap să se decoreze cu o fotă muierească – piesă vestimentară cu rol exclusiv feminin, de a proteja la nivel simbolic faţă de „impuritatea” părţii inferioare a corpului femeiesc (vorba lui Ion Creangă „a începe să-i miroasă a catrinţă…”). Cred că nu greşesc dacă îl compar pe „şamanul” Roman Iagupov cu „şamanul” Max Cavalera ex-Sepultura. Şi Max Cavalera promovează pe scenă motive şamanice ale triburilor amazoniene – însă câte dintre  acestea sunt „reale” sau reprezintă de fapt „percepţii” coloniale?

A doua chestiune o reprezintă imaginea Republicii Moldova reieşită din videoclipurile/versurile trupei Zdob şi Zdub: ţigani şetrari care cântă şi dansează, vinuri şi – din nou! – nişte unii care cântă şi dansează îmbrăcaţi în costume exotice. Imaginile consacrate ale imperialismului rusesc faţă de Basarabia, vechi de pe vremea ţarismului, preluate şi distilate în vremurile sovietice, păstrate în prezent pe undele pop-rockului de la Chişinău. Aceeaşi imagine romantică asupra ţiganilor „liberi” care „ştiu să îşi trăiască viaţa”, un clişeu extrem de toxic pentru români. Aceeaşi imagine asupra autohtonilor „ciudaţi”.

Nu prea pot fi de acord cu preluarea stereotipurilor şi clişeelor imperiului rus pentru Basarabia şi prezentarea lor drept „valori naţionale”. Însă sunt gata să pariez că Zdob şi Zdub vor câştiga finala Eurovision 2011 de la Chişinău (de data aceasta cu o melodie care iese din cadrul lor „tradiţional”). Însă luaţi orice altă melodie de la „Ţiganii şi OZN-ul” până la „Boonika bate doba” şi spuneţi-mi că greşesc când spun că Zdob şi Zdub promovează clişeele „ţiganilor liberi”, „moldovenilor originali băutori de vin” etc.

P.S. Nu spun că Zdob şi Zdub fac toate acestea în mod conştient sau cu intenţii ascunse. Doar sunt suiţi pe un val al clişeelor care le aduce succesul.