În cazul „incinerarea lui Sergiu Nicolaescu” există o confuzie mai degrabă voită, înclin eu să cred. Cristian Tudor Popescu (şi nu doar el) a avut două editoriale în care îi spurcă cu sârg pe români drept intoleranţi şi fundamentalişti ortodocşi (aici şi aici). Motivul? Reacţia de respingere a oamenilor simpli faţă de modul în care nevasta lui Sergiu Nicolaescu s-a descotorosit de rămăşiţele decedatului (sicriul depus la Cercul Militar cu capacul închis şi incinerarea la care Biserica a interzis oficierea unei slujbe).
De unde provine confuzia? Sergiu Nicolaescu era perceput de popor drept un „bun cultural naţional” dacă pot să-i spun aşa. Astfel că au apărut reacţii de respingere faţă de modul în totală contradicţie cu tradiţia prin care regizorul a fost trecut pe lumea cealaltă. Toate „riturile de trecere” au fost ignorate pentru un om considerat de mase drept „de-al nostru, din popor” drept urmare a filmelor lui cu enormă priză la public. Riturile de trecere (botez, cununie, înmormântare) sunt fundamentale pentru crearea comunităţii, în lipsa lor se pierd legături sociale formate în mii de ani.
Din cele scrise de Cristian Tudor Popescu îmi dau seama că marele ziarist înţelege despre ce este vorba – însă îi place să întreţină confuzia doar pentru că reprezintă un nesperat prilej să mai tragă o copită în tradiţie şi ortodoxie. „Ortodocşii sunt nişte tâmpiţi pentru că sunt ortodocşi” este slogan de bază pentru mulţi ziarişti din România, şi nu doar pentru ziarişti.
P.S.
Oamenii au fost surprinşi să constate dintr-o dată că Sergiu Nicolaescu nu este „de-al lor”. De fapt Sergiu Nicolaescu nu a fost niciodată „de-al nostru”: unchiul său Nicolae Cambrea a fost un colonel trădător care a comandat divizia „Tudor Vladimirescu” formată de sovietici din prizonieri români şi folosită pentru comunizarea României. Sergiu Nicolaescu a beneficiat de sprijinul masiv al ştabilor comunişti pentru realizarea filmelor sale. Însă misterul cel mare al vieţii lui Sergiu Nicolaescu rămâne încă să fie lămurit: rolul jucat de el în decembrie 1989. Cel mai probabil a jucat pe aceeaşi carte cu unchiul său.
Am o intrebare pentru dumneavoastra, poate fi chiar detaliat raspunsul intr-un articol: cum explicati aparenta legatura (daca exista si poate fi fundamentata) intre situatia socio-economico-politica a popoarelor si religia in care cred, referindu-ne la cele crestine si mai precis europene. Eu cand ma uit asa din elicopter vad ca cele catolice (si derivate din catolicism) sunt mai la vest si sunt asezate, o duc binisor, ba chiar cele atinse de comunism (polonez, ceh) s-au scuturat rapid de el si merg la viteza maxima. Pi colea prin Balcani avem romani, bulgari, sarbi, si mult mai la rasarit avem rusi si rusofoni, acelasi tipar cu probleme grave ce nu pot fi rezolvate de vreo doua generatii si ceva. Scoatem din ecuatie plasarea la rasarit in calea popoarelor migratoare (au trecut cateva secole bune de cand au avut meciuri pe aici) si influenta imperiului otoman, a trecut secolul de cand nu s-a mai calificat si asta la vreun campionat mondial.
Culmea, exista o explicaţie extrem de lunga pe faza asta. Da, există o corelaţie între religie şi nivelul de trai iar legatura cu nivelul de trai ortodox este, pe scurt, legată de faptul că ortodocşii sunt mai iertători cu enoriaşii.
Nu mă îndoiesc că ştiţi răspunsul la întrebarea pusă. Eftimie a adăugat şi el un detaliu. Acum, despre ce fel de Dumnezeu vorbim? Despre unul care bagă spaima în credincioşi sau despre unul care vrea îndreptarea şi iertarea păcătosului? Dumnezeul neîndurător din vest sau Dumnezeul sectelor ruse care păcătuiau din greu pentru a obţine mai multă iertare? Suntem undeva la jumătatea drumului, puţin spre est.
Va recomand cartea: „Indemn la simplitate” de Ernest Bernea. Acolo veti gasi raspunsul. Si daca Este vorba despre valori diferite: noi ortodocsii, cu duhul si iertarea, catolicii cu materia si intoleranta. Ce-ar fi fost o lume fara cruciati, fara sectarisme si fara totalitarismele nascute din abuzurile religioase ale occidentului?
Scuze, am uitat de GRECI.
După 1989 Sergiu Nicolaescu a fost de partea criminalilor din 1989, a căror amnistiere a cerut-o. Nu ştiu dacă avea interese personale în această amnistiere, dar e fapt că a cerut-o, iar eu bănuiesc că însăşi Comisia Senatorială Decembrie 1989 a înfiinţat-o cu scopul creării unui cadru în care să se poată cere amnistierea (numită propagandistic „reconciliere naţională”)
Nu sînt dintre cei care s-au apucat să-l combată pe Sergiu Nicolaescu după moarte, l-am combătut şi cînd trăia, inclusiv faţă-n faţă la emisiuni televizate:
Cu Sergiu Nicolaescu despre revoluţie (video). Un fenomen unic în istoria militară universală … Nu se cunoaşte în istorie un caz unde partea înfrîntă, respectiv aceşti terorişti, să nu fi lăsat nici un mort, rănit sau prizonier: http://wp.me/pjejF-3Qx
Eu nu stiu de ce atita zarva cu omul asta? El a decis ce sa se faca cu corpul lui, asta este. De ce atitor oameni le pasa? Prin incinerare isi demonstreaza clar ateismul de care suferea. Prin ce a facut in dec. ’89, se vede clar de partea cui a fost, nu doar sa faca filme
l-a interesat in viata. Filmele lui istorice sint de admirat dar cele in care glorifica sistemul bolsevic si justifica logica fortelor sale de represiune, merita date uitarii. A fost un protejat al puterii bolsevice si a ramas fidel acestor oameni pina la capat, neinteresindu-l vointa populatiei.
Pingback:La înmormântarea lui Mungiu nu va huidui nimeni « Revista Codrul – Sus inima, români!
Raspunsurile date sunt destul de succinte. As zice ca explicatia sta in superficialitatea religiei ortodoxe, prin reprezentantii ei, in relatia cu enoriasul. Ne caracterizeaza superficialitatea launtric, ortodoxul invata ca nu e bine sa ceara socoteala pentru un act de agresiune, ci sa tolereze. Pai daca toleranta se aplica pentru un act de agresiune, ignorand instinctul de conservare, atunci se poate extrapola oricarei situatii de viata, cum ar fi performanta personala, e ok daca nu invatam nimic niciodata, nici macar din propriile greseli, ne este iertat. Nu e de mirare ca majoritatea ortodocsilor nu stiu nici macar ce semnificatie au cele doua mari sarbatori de peste an, Paste si Craciun. Peste superficialitate vine si spaima, ca Dumnezeu te pedepseste mai intai pentru orice chestie, incepand cu femeia si pacatul originar. Cam sumbra perspectiva din start.
Mai prozaic as spune ca ortodocsii sunt de-a dreptul indobitociti in genere. Nici nu prea cred ei launtric cine stie ce, dar nici nu cerceteaza. Se complac pur si simplu, merge si asa, e iertat in orice caz.
Cred ca ar trebui sa faci distinctie intre ortodocsi (cei din Biserica) si ceilati, care doar se declara. Daca doar esti botezat ortodox si viata ta se desfasoara in afara Bisericii, nu te minti, nu ai nici o treaba cu Ortodoxia.Viata in Biserica, cu Hristos inseamna viata, permanenta lupta cu tine, cu pacatul si cunoastere, din ce in ce mai multa cunoastere. .. Asa ca, mai usor cu generalizarile si cu afirmatiile astea nesimtite, din comentariul tau as trage concluzia ca indobitocitii se afla, totusi, prin alte parti.
Laura, intr-un comentariu de cateva randuri nu poti expune chintesenta gandirii tale, cel mult poti provoca o discutie. Cum se spune, sunt responsabil de ceea ce spun, nu de ceea ce intelegi tu. Se pare ca ai inteles ce-ai vrut tu, diferit de ce am intentionat eu, tratand simplist declaratiile mele si te-ai si ofuscat nitel, asa cum sta bine unui om cu gandire limitata si conceptii rigide. Eu nu m-am ofuscat ca ma consideri indobitocit, nu ai adus argumente. Afirmatiile mele sunt simtite, adica in sensul ca le simt, cred in ceea ce am spus. Asadar, cum faci distinctie intre ortodocsi autentici si ortodocsi de complezenta? Mi se pare mie sau asta e vanitate, sa te consideri superior fata de altii? Pai si vanitatea e pacat. Se da cumva vreun examen de care eu nu stiu si este eliberata de patriarhie o diploma, apoi doar cei cu diploma de ortodox certificat intra in club? 85% din romani se declara ortodocsi (nu neaparat religiosi!), nu stiu sa existe o categorisire de gen „sunt cam 25% ortodox datorita prezentei reduse la biserica”. Te rog sa ma luminezi si pe mine, am aici o nelamurire si un fel de lupta permanenta cu mine, cu pacatul ca fac generalizari si afirmatii nesimtite, dar si o lupta permanenta cu cunoasterea, din ce in ce mai multa cunoastere. Cum pacatuiesc permanent (probabil am o dorinta inconstienta launtrica de iertare, cat mai multa iertare), „in nimicnicia mea de caine turbat” voi pune o alta suita de intrebari: viata „in afara bisericii” e falsa? Pe ce principii stabilesti asta? Nu poate insemna o lupta cu tine insuti, cu principiile logicii? O lupta prin care vrei sa fii mai bun cu cei din jur in masura in care si ei raspund similar, mai performant in ceea ce faci, cu o doza de altruism acolo, autosuficient, aducand o contributie la confortul celorlalti cu oarece inventii, descoperiri din domeniul medicinii si tehnicii, chestii care reduc suferinta si usureaza comunicarea dintre oameni, ma rog, treburi prozaice, dar fara de care am cam locui si acum in pesteri confort 1 la lumina tortzei. O lupta ce presupune cunoasterea adevarurilor demonstrabile, palpabile, nu a unor parabole interpretate gresit. Stii, un ortodox autentic crede ca lumea are doar 6 mii de ani, nu cateva (13) miliarde cu aproximatie, iar mai multe rugaciuni pot avea efect mai sigur decat o vizita la doctor. Il face asta mai bun decat unul neautentic ce nici macar nu intelege ce inseamna 6 mii de ani din lipsa de educatie? De asta pun intrebari. Ma tem ca le pun in forma gresita si cui nu trebuie.
Finch, fata nu te-a facut indobitocit. Din contra, tu ai spus clar ca „ortodocsii sunt de-a dreptul indobitociti in genere”, iar ea ti-a atras atentia sa nu faci altfel de generalizari, pentru ca sunt false. Si eu sunt ortodox practicant si desi nu ma cunosti, te asigur ca nu cred ca lumea are numai 6000 de ani si ca am o obsesie sanatoasa pentru cunoastere. O obsesie care nu va muri niciodata si care nu ma face mai putin ortodox practicant. A spune ca esti mai mult „un om cu gandire limitata si conceptii rigide” pentru ca faci parte dintr-o comunitate e o greseala.
Lumea nu are 6000 de ani, are peste 7500.
1. Ce vi se pare? Cine e mai deștept, cel care se încrede în metoda neverificabilă C14 sau cel care se încrede în texte sacre vechi de vechi, texte confirmate de oameni sfinți care înviau morți și vindecau oameni de boli incurabile? Boul care se încrede în măsurarea cu C14, măsurare a cărei lipsă de acuratețe o admit înșiși adepții C14 și pe care nu o poate verifica nimeni la urma urmei, dovedește un mare complex de inferioritate față de noua mitologie a lumii, numită complexant pentru proști „știință”. Ortodocșii chiar nu au complexul ăsta pentru că nu sunt proști, ei chiar cred în acuratețea textelor sacre mai vechi decât „știința” și confirmate de oameni (sfinții și profeții) care erau mai deștepți decât savanții (profeții) mitologiei moderne, continuatoare a vechii mitologii ce a încercat în trecut să calomnieze Adevărul scripturilor sfinte.
2. Și-apoi, cine minte? Cel care crede nestrămutat și își dă viața pentru ceea ce crede (mucenicii credincioși scripturilor și variantei 7500+), sau fanfaronul (savanții) care crede în bășina științifică trasă de altul (întemeietorul mitului științific respectiv) și care nu e în stare să rămână consecvent în credința lui în fața morții?
3. Și-apoi, cât de științifică poate fi o demonstrație neverificabilă? Demonstrația ce nu poate fi verificată prin altă metodă științifică decât metoda demonstrației însăși nu poate fi considerată științifică decât de impostori. Nici creștinii nu pot adeveri necreștinilor teoria 7500+, dar nici nu simt nevoia să facă asta. Creștinii au altfel de metode să se convingă de adevărul celor crezute. Ei verifică empiric, experiențial toată credința lor, numai că metoda experiențială a creștinilor nu e acceptată de mediul științific internațional tocmai din motivul că „știința” respinge existența spiritului. Ori, Dumnezeu este spirit și nu poate fi verificat decât prin experiență spirituală.
4. Necreștinii să creadă ce vor, dar să nu acuze pe creștini că cred ceva neargumentat, doar pentru că nu au argumente în susținerea teoriei lor. În situația „cuvântul unora împotriva cuvântului altora”, fără argumente obiective, bunul simț împiedică ambele tabere să condamne în baza lipsei argumentelor celeilalte tabere.
Cât de credibilă poate fi condamnarea creștinilor de către cineva lipsit de bun simț?
Un cercetător științific real, adică un creștin practicant.
Prietenește,
Sorin.
„Nici creștinii nu pot adeveri necreștinilor teoria 7500+, dar nici nu simt nevoia să facă asta. Creștinii au altfel de metode să se convingă de adevărul celor crezute. Ei verifică empiric, experiențial toată credința lor…”.
Genial!!! Tine-o tot asa maestre Sorin!
De unde a plecat discutia si unde s-a ajuns. Eu am expus parerea mea fara ocolisuri, asa cum am putut. Am inteles ca subiectul asta e foarte sensibil, atinge rau oamenii. Ce e destul de predictibil e faptul ca rezulta o combinatie exploziva din credinta ferventa si ceva educatie, o persoana cu aceste caracteristici poate scoate o argumentatie beton armat cu care-ti da in cap fara remuscari, ca sa te inveti minte sa mai intrebi prostii dincolo de adevarul absolut stiut de un credincios „adevarat”.
… deci totul se rezuma la ceea ce stiam deja legat de doctrina oricarei religii respectabile: credinciosul nu vrea si nu are nevoie sa demonstreze nimic nimanui, pentru ca doctrina religiei contine tot adevarul, enuntul si demonstratia (e vreun termen ce descrie paradoxul asta?), iar cel care atrage atentia asupra aceastei situatii e idiot apriori.
De fapt, ce vrei sa ne spui domnule „cercetator stiintific real” Sorin? Eu inteleg ca esti la fel de lipsit de „bun simt” ca si mine dupa propria argumentatie. Nu cumva ai prea multe contradictii in argumentatia expusa? Oh my… Science!
Ma asteptam sa nu intelegi. Pentru simplificarea confuziei tale si incercarea simpla a depasirii ei.
1. Crestinii nu-i acuza pe necrestini de nimic, ci doar se apara atunci cand sunt acuzati. Necrestinii acuza pe crestini din nimic si atunci cand sunt contrazisi contrataca umoral, adica irational, adica doar de nervi dar fara substanta, adica vad negru in fata ochilor si basta.
2. Citeste-te si vei vedea cat de umoral esti, o tipologie total contraindicata pentru stiinta. In primul rand tu nu intrebai, ci tu ai acuzai deplin pe crestini de prostie.
3. Eu nu iti dau in cap cu demonstratia mea, ci doar apar pozitia total rationala a crestinilor de a crede. Tu insa o iei ca pe o maciuca luata in cap. Te inteleg, asa reactioneaza irationalii, patimasii, umoralii. Omul rational se opreste la substanta contrargumentului adus si analizeaza daca este real sau sofism. Tu nu, tu te opresti doar la ceea ce simti in sange, ori asta nu e rationalitate, asta e bataie de cartier.
4. Crestinii au doua niveluri de existenta, ceresc si pamantesc. La cel pamantesc au acces si necrestinii, adica tu si altii. La cel ceresc au acces doar ei. Necrestinii nu pot intelege pe cele ceresti. De aceea am zis eu ca crestinii nu simt nevoia sa demonstreze/adevereasca necrestinilor ceva din cele ceresti, pentru ca (1) stiu ca ceilalti nu ar intelege pe cele ceresti si (2) nevoia aia ar fi irationala, fiind ca si cum ai simti nevoia sa te inteleaga cimpanzeii.
5. Minti! Zici ca as fi zis: ‘credinciosul nu vrea si nu are nevoie sa demonstreze nimic nimanui’, dar eu nu am zis ca crestinii nu vor, ci tocmai ei vor ca toti oamenii sa fie ca ei, crestini, oameni ceresti rationali, dar constatand ca ceilalti nu vor, nu simt o astfel de nevoie, ca daca ar simti-o ar fi o nevoie irationala de a sili pe cineva sa inteleaga lucruri pe care nu poate sa le inteleaga. Bineinteles ca e trista neputinta necrestinilor si situatia lor in general. Esti mincinos, deci. Corecteaza-te!
Maestrul Sorin.
Domnule Sorin,
Cu scuzele fata de domnul Damian, pe al carui blog ne-am gasit sa ne batem intr-o argumentatie sterila, mai scriu un singur comentariu.
Nu am studii umaniste, cred ca ai realizat asta. Am spicuit pe ici-pe colo cateva chestii din istoria religiilor, cat sa pot purta o discutie, dar imi lipsesc din bagajul cultural anumite concepte care mi-ar permite o argumentatie mai elaborata. Nu esti primul cu care incerc sa port un dialog civilizat pe aceasta tema unilateral sensibila, ca pentru mine nu e sensibila. Te incadrezi ca multi altii, asa cum spuneam, in categoria de combinatie exploziva, credinta si educatie (nu stiu cata educatie si de ce fel, dar te exprimi lejer). Nu am spus ca sunt NECRESTIN sau ATEU, probabil notiuni similare in contextul de fata, adica lipsit de credinta crestina. Ai presupus apriori, asa cum sta bine oricarui adept fervent sa ignore argumente din discutie si sa extraga esentialul pentru el: contestarea doctrinei te plaseaza in afara ei. Foarte bine, halal doctrina exclusivista! Islamul e la fel, doar metodele sunt duse la extrem.
Nu ai putea sa-i scutesti de acum incolo pe altii de masturbari din astea argumentationale? Nu demonstrezi decat obscurantism dublat in mod gretos de un elitism gaunos si basinos. Dupa parerea ta cei care cauta sa inteleaga ceva sunt maimute si boi, iar cei care cred pe nerumegate niste idei nedemonstrate si acceptate de ceva timp din necunoastere drept adevarate sunt spirite alese. Adeptii stiintei isi pun intrebari si chiar contesta rezultatele descoperirilor lor in cautarea adevarului su a unei bucati de adevar. De partea cealalta avem convingeri si in anumite cazuri si intoxicare cu propriile flatulente elitiste.
Discutia a plecat de la faptul ca unora dintre crestini, ortodocsii, le merge foarte prost de mult timp, cam de la inceputuri, si poate ar fi cazul sa inteleaga de ce le merge prost, poate e ceva gresit in sistemul lor de valori. Daca doar sistemul de valori e gresit, religia fiind ok, atunci pe cale de consecinta e posibil ca: 1) religia sa fie ineficienta, din moment ce sistemul de valori, bazat pe doctrina religioasa presupus sanatoasa, duce la rezultate vizibil gresite, sau 2) sistemul de valori nu se bazeaza pe doctrina religioasa, ceea ce e nasol dpdv al religiei, nu (mai) e credibila. Eu inclin sa cred, nu sunt convins, ca la romani (ma limitez la romani, ca nu stapanesc particularitatile socio-culturale ale altor popoare) e vorba de o combinatie a celor doua cazuri. Generatiile in varsta se afla in cazul 1 iar generatiile tinere sunt in cazul 2. Cum a fost posibil asta?
Nu stiu care e mai UMORAL din noi doi si care ataca de nervi. As putea accepta ca eu sunt mai umoral, ca sa-ti arat ca sunt rational, iar motivul ar fi nu incompatibilitatea dintre sistemul meu de valori si al majoritatii (ma cam doare la basca ce crede fiecare inlauntrul sau), ci rezultatele/efectele sistemului de valori al majoritatii, care imi influenteaza mie viata intr-un mod complet diferit de cel dorit de mine. Eu realizez ca ceva e gresit si ridic problema la fileu, ceilalti considera ca sunt nebun si nu am dreptul sa ridic problema, deoarece e irelevanta pentru ei. Te rog nu incerca sa mai aduci vreo argumentatie, iti consumi timpul degeaba. Pun pariu ca nu rezisti tentatiei de a ma delecta cu inca o pagina de elucubratii elitist-crestine.
Incepi sa-mi placi.
Omule, punet-i-va intrebari cat vreti, DAR NU NE MAI INJURATI DUMNEZEUL! Atata tot. De la asta s-a plecat. Dumnezeul nostru zice 7500+, iar tu zici ca suntem dobitoci ca credem asta. Tu cum crezi ca ma simt eu cand tu il injuri pe tata? Excludere a la islam? Eroare de logica again. Tu iti injuri tatal si apoi il acuzi ca de ce nu iti zambeste? Metodologie doar diferita de a islamului? Jignire adusa lui Hristos care te iubeste. Apoi, crestin nu e cel ce-si zice crestin, ci cel care asculta de Tatal lui Hristos si de al nostru. In rest, mie imi sunt tare simpatice cautarile cercetatorilor, CA SI EU SUNT CERCETATOR, si intrebarile ateilor, dar fara sa ne injure. Asa ca fii cum vrei dar BE NICE cu crestinii! Ai grija sa nu ajungi in iad, totusi, ar fi pacat.
Hai ca n-a fost o pagina si nici argumentatie! Te pup (doar daca ma lasi!).
Sorry, inca ceva f imp. Draga, nu e rau sa fii sarac, e rau sa fii sarac ofticandu-te ca esti. Nu e rau sa fii sclav, e rau sa fii sclav ofticandu-te ca esti. Nu ortodoxia e sursa suferintei noastre, ci neortodoxia. Asa zic Scripturile noastre, ca daca ascultam de D, ne va fi bine, daca Il abandonam, ne va fi rau si vor veni necredinciosii peste noi si ne vor face ce vor. Cauta la Deuteronom. Eh, noi L-am tot abandonat pana am ajuns unde am ajuns si am ajuns sclavii necredinciosilor. Acuma nu ne place si vrem si noi sa fim ca stapanii nostri pe care ii si injuram. Problema e sa nu fii si sarac si prost simultan, ca atunci e jale. Hai sa incercam sa ne asumam saracia si sa fim mai destepti ca stapanii. Ei sa ramana cu salamul si noi cu spiritul.