Cum a murit Mihai Viteazul

Paharnicul Turturea își freca palmele în fața cortului lui Mihai vodă. Bătăturile și bășicile făcute de frâiele calului îi amestecau și mai mult gândurile: de ce se ridicase steagul mic al lui Basta? când ar fi fost mai bine să-i vorbească lui vodă de satul din Teleorman pentru care voia carte domnească?

Stătea de strajă de mai multe zile, de când grosul oștirii lui Mihai pornise spre Făgăraș. Rămăseseră puțini boieri și oșteni în tabăra de la Turda, iar cei mai mulți căpitani erau împrăștiați cu corpuri de oaste prin orașele Ardealului. Compania de călăreți nemți care se apropia la trap l-a făcut pe paharnicul Turturea să devină bănuitor. Nu-i plăceau nemții, mari și făloși, plini de sine. Trimiși de-ai lui Basta, cu vorbe pentru voievod. Dar cam mulți. După ce căpeteniile nemților au descălecat le-a deschis cortul voievodului și i-a poftit să intre, îi știa de la Guruslău. Când s-a întors către nemții care înconjuraseră cortul din toate părțile ar fi vrut să aibă mai mult de 17 oșteni lângă el.

***

Mihai s-a grăbit să-și scoată sabia din teacă, dorindu-și să fie mai tânăr și mai iute în mișcări. Trebuia să-i lovească repede pe trimișii lui Basta, să-și croiască drum printre ei, să iasă din cort la oamenii săi. Îi primise pe căpitanii de mercenari doar în cămașă, se aștepta să fie invitat la masă la cortul lui Basta – dar ei l-au anunțat că este arestat. A strigat ”Ba!” și s-a repezit la sabie. Copilul de casă înlemnise strângând la piept carafa de vin din care se pregătea să le toarne oaspeților. Ar fi trebuit să-i primească pe nemți ca un voievod, înconjurat de Buzești, banul Mihalcea, aga Lecca, și restul căpitanilor care le-ar fi retezat obrăzniciile nemților.

N-a apucat să scoată sabia, un glonț de muschetă i-a zdrobit brațul stâng. Abia a apucat să simtă mirosul acru al prafului de pușcă că a simțit o izbitură în coasta dreaptă – a privit uimit lancea care-i ieșea din trup și și-a amintit de turcul care la fel a înfipt o lance în el la Vidin. Al doilea foc de armă l-a auzit ca din depărtare și a simțit că nu mai poate respira după noua lovitură din spate. Coastele zdrobite îi sfâșiau plămânii și când lancea i-a ieșit din trup cu o smucitură a căzut în genunchi, însetat de aer și cu un gust ud și fierbinte în gură. S-a sprijinit în mâna dreaptă să se ridice, dar o izbitură rece în ceafă a adus întunericul peste el.

***

Căpitanul Beaury și-a îngăduit o clipă să admire sabia valahului, un trofeu demn de un războinic. Era mândru: l-a descăpățânat pe trădător dintr-o singură lovitură, chiar cu sabia lui. Abia aștepta să povestească întâmplarea maestrului său de scrimă din Namur. S-a apropiat de capul ce se rostogolise câțiva pași mai încolo și l-a înfipt în sabie. Abia atunci a început să audă răcnetele din afara cortului. A ieșit ridicând în sus sabia cu căpățâna valahului.

***

Paharnicul Turturea s-a repezit să intre în cort când a auzit strigătul voievodului, însă doi nemți l-au prins de brațe și un al treilea l-a lovit peste față de mai multe ori cu mâna înmănușată în fier. Ar fi vrut să strige ”Săriți, că-l ucid pe vodă!” însă nu putea decât să horcăie cu gura plină de sânge. Nemții știau foarte bine la ce veniseră: când s-au auzit focurile de armă din cort s-au repezit asupra oamenilor din strajă și i-au ucis. Câțiva au apucat să tragă săbiile din teacă, însă au fost luați în sulițe fără multă tocmeală.

Primul a ieșit din cort căpitanul cel înalt cu o sabie în care purta capul lui vodă Mihai. Cei care-l țineau s-au repezit în cort și paharnicul Turturea a căzut în genunchi. Neamțul a strigat niște porunci și o parte din oamenii lui s-au așezat în careu cu lăncile îndreptate spre seimenii sârbi și valahi care se apropiau buimăciți de cortul voievodului, atrași de răcnete și zăngănitul armelor. Doi nemți au tras de picioare leșul lui Mihai în fața cortului și au început să-l despoaie. Căpetenia a scuturat sabia și capul voievodului s-a rostogolit până lângă corp. Paharnicul Turturea nu a înțeles de ce nemții au împușcat calul voievodului priponit în apropiere, nici de ce soldații nemți au început să jupoaie bucăți de piele de pe cel ce fusese Mihai vodă. Nemții râdeau gros și își arătau unul altuia bucățile de piele, unii își înmuiau săbiile în dârele de sânge. Unul mai șugubăț a luat capul voievodului și l-a pus pe stârvul calului – mulți dintre nemți au râs din nou.

 
 
[av_sidebar widget_area=’PB’ av_uid=’av-25e3qp’]