Cum se câştigă Roblogfest în 7 paşi

Ca să mă dau ceva expert în online şi social media (am câştigat Roblogfest, sper că mi se permite un tutorial!) voi explica în rândurile următoare cum am câştigat acest concurs la categoria cel mai popular blog fără să fiu popular sau cunoscut în blogosferă (şi cu un minim de cunoştinţe de web 2.0).

Pasul 1. Newsletter-ul

Mi-am făcut în toamna trecută un newsletter cu double opt-in. Adică îl primeşte cine vrea cu adevărat să-l primească (în afară de cei 20 şi ceva de prieteni pe care i-am băgat cu anasâna, ca să nu încep cu o listă goală, scuzele de rigoare). Mi-am crescut lista o perioadă oferind în schimbul abonării cartea cu călătoria mea în Ucraina (o puteţi descărca acum de aici, o perioadă o mai las la liber, după s-ar putea să o dau din nou doar în schimbul abonării!).

Şi uite-aşa am ajuns la 290 de abonaţi la newsletter pe care nu i-am stresat cu mai mult de un e-mail pe săptămână. Iniţial am folosit un plug-in de wordpress (al lui Satollo). Urmărind blogul Spada am trecut la Mailchimp (şi bine am făcut!).

Pasul 2. Analiza

Când s-a lansat Roblogfestul am făcut o analiză multi-level a concursului. În urma câtorva brainstormiguri solitare am ajuns la concluzia că pentru crearea unui cont de Roblogfest este nevoie de aproximativ 5 minute din viaţa unui om (mult!) plus efortul de găsire a paginii unde trebuie să voteze. Această concluzie m-a împins către următorii doi paşi.

Pasul 3. Recompensa

Am studiat regulamentul concursului şi am văzut că nu este interzis să oferi „încurajări” în schimbul voturilor. Ce nu este interzis este permis aşa că am zis să ofer ceva în schimbul celor 5 minute din viaţa oamenilor care urmau să mă voteze. Şi uite-aşa am scotocit prin arhiva personală şi am scos la iveală traducerea parţială a unui jurnal medieval din Braşov (făcută de mine, poate mă şi apuc să o termin!) plus o colecţie de articolaşe vesele scrise pentru DailyCotcodac. O mită electorală intelectuală.

Pasul 4. Pagina dedicată

Anunţul privind oferta de carte drept mită plus explicaţii detaliate despre cum să îţi faci cont la Roblogfest şi să votezi le-am combinat într-o landing-page (nu de alta, dar să pot urmări şi eu cum decurg ostilităţile). Pe landing-pagină am pus un buton de Facebook, unul de Twitter şi un formular de abonare la Newsletter.

Pasul 5. Sună un prieten!

Sau doi. Eu i-am sunat pe Eftimie şi Julius. De fapt Eftimie m-a sunat pe mine, venise în Bucureşti şi vroia să bem o bere. M-a întrebat dacă nu mă bag la Roblogfest, aşa a început povestea asta. Pe Julius l-am cunoscut toamna trecută, când m-am înhămat la scris un articol pe săptămână pentru DailyCotcodac (l-am cunoscut prin Eftimie). În schimbul acestor articole şi al unui jurământ de credinţă veşnică, Julius mi-a promis sprijinul lui. Eftimie nu m-a pus să jur nimic. De la Eftimie şi Julius am primit câte un link către landing pagina dedicată concursului şi recomandarea către cititorii lor să mă voteze (acu’ sincer vorbind, cititorii lor sunt şi ai mei, că şi eu sunt autore pe DailyCotcodac şi am comis şi câteva articole pe PrinBraşov la secţiunea cultură).

Pasul 6. Pregătirea blogului

Pe fiecare pagină a blogului am băgat câte un banner care ducea către landing-pagina dedicată Roblogfest. Nu de alta, dar anul acesta 40% din trafic mi-a venit de pe Google. A, şi în bara din dreapta, pe prima poziţie am pus un banner care trimitea către minunata landing-pagină.

Pasul 7. Blitz-krieg şi victorie!

Perioadele de vot au fost destul de scurte (5 zile prima, 7 zile a doua). Pentru fiecare perioadă de vot am transmis câte două newslettere cu link către landing-pagina mea de concurs şi bineînţeles anunţul mitei plus încurajarea să mă voteze (mi-am cam iritat abonaţii, am avut parte de vreo 20 de unsubscribe şi rata de open mi-a căzut de la 46% la 26%, nu mai spun de rata de click care s-a dus în cap, de la 31% la 10% – promit să nu mai fac!). Am mai tras câte un anunţ şi pe Facebook (unde am avut parte de share de la amici). Plus câte două linkuri şi recomandări de la PrinBraşov şi DailyCotcodac. După toate astea am câştigat! (încă o dată mulţumiri celor care m-au votat)

Analiza finală

Dar să vedem ce efecte au avut toate acestea. În prima perioadă de vot (22-27 martie) pe minunata landing-pagină au aterizat 1003 vizitatori unici (din cei 2485 de vizitatori ai blogului). Not bad at all! Unicii veniţi pe landing-pagină au ajuns aici din următoarele surse: 281 de pe Facebook, 192 de pe newsletter, 139 de pe paginile blogului cu banner către landing-page, 132 de pe yahoo mail (nu prea înţeleg cum numără Google Analytics), 50 de pe Daily Cotcodac, 34 de pe email.ru (fraţii din Basarabia), 17 de la eftimie.net. Ei bine, din cei 1003 unici ajunşi pe landing-pagină 212 mi-au dat votul lor la Roblogfest (totuşi nu pot fi sigur că toţi cei care m-au votat au trecut pe acolo). Ce e frumos este că eu am trimis vreo 300 şi ceva de e-mailuri cu mita electorală (ar fi fost o uşoară exagerare din partea mea să cer buletinele de vot, am mers pe încredere şi nu îmi pare rău – deşi am avut câteva cazuri în care am primit dovada votului).

În a doua perioadă de vot (28 martie – 3 aprilie) am avut 2603 vizitatori unici pe blog, dintre care doar 676 au ajuns pe landing-pagină (129 de pe Facebook, 123 de pe paginile blogului, 97 de pe yahoo mail, 67 de pe Daily Cotcodac, 57 de pe newsletter, 33 de pe Google, 25 de pe email.ru – restul din diverse surse mai mici). Şarpele îndoielii s-a strecurat în sufletul meu când am văzut cum evolua pagina – însă am obţinut 273 de voturi în finală. De trimis am trimis doar 200 şi ceva de e-mailuri cu mită (semn că unii m-au votat din dragoste!)

Cam aşa. La anu’ ofer consultanţă celor care vor să câştige Roblogfest.

P.S. Organizatorul Roblogfest este uşor dezamăgit de unele reacţii. Aceleaşi reacţii mi-au amintit de o poveste spusă de taică-meu. Cică prin 1970 şi ceva Ilie Năstase a câştigat nu ştiu ce turneu de tenis şi a primit o cupă plină cu dolari de argint. Meciul era transmis live la TVR, iar în momentul în care Năstase a fost asaltat de reporteri, campionul a luat un pumn de dolari şi i-a aruncat spre ei, pe buzele lui citindu-se clar „Luaţi bă d-a’ci!”

Luaţi link şi link şi link şi link şi link. Dacă mai vreţi vă mai dau.