Pe 22 mai 1945, la doar două săptămâni de la înfrângerea Germaniei naziste, pe biroul premierului britanic Winston Churchill se găsea dosarul ultrasecret cu numele de cod „UNTHINKABLE”. Coperta dosarului purta o explicaţie sumară „Ameninţarea Rusiei la adresa civilizaţiei occidentale”, iar numele de cod UNTHINKABLE era destinat unei operaţiuni cu adevărat de neimaginat: declanşarea unui atac al forţelor britanice şi americane împotriva aliatului de până în acel moment, Uniunea Sovietică. Scopul acestui atac era descris astfel „Obiectivul general şi politic este să impunem Rusiei voinţa Statelor Unite şi Marii Britanii”, „voinţa” fiind descrisă ca atingerea unei înţelegeri corecte în privinţa Poloniei. Premierul Churchill dorea să ştie dacă putea conta pe forţa militară în eliberarea Europei răsăritene din ghearele imperiului sovietic. Răspunsul militarilor britanici care au analizat posibilitatea unui război imediat cu sovieticii a fost unul care a pecetluit soarta est-europenilor: armata sovietică nu putea fi înfrântă în acel moment. Dosarul a rămas secret până în 1998.
Câteva citate traduse din acest document:
2. Obiectivul general şi politic este să impunem Rusiei voinţa Statelor Unite şi Marii Britanii. Deşi „voinţa” celor două state poate fi rezumată la o înţelegere corectă cu privire la Polonia, acest lucru nu limitează amploarea acţiunilor militare. Un succes rapid ar putea determina Rusia să se supună voinţei noastre, cel puţin pentru o perioadă; dar există posibilitatea ca acest lucru să nu se întâmple. Ruşii vor decide. Dacă vor război total, se află în postura să-l aibă.
3. Singura cale de a ne atinge obiectivul, având şi rezultate de durată, este victoria într-un război total, victorie înţeleasă în termenii menţionaţi în paragraful 2.
4. Dincolo de posibilitatea izbucnirii unei revoluţii în U.R.S.S. şi căderea actualului regim politic – subiect despre care nu avem competenţa să ne pronunţăm – înfrângerea Rusiei este posibilă prin:
a) Ocuparea unor zone metropolitane ale Rusiei, care să reducă posibilitatea de producere de armament, astfel încât rezistenţa să devină imposibilă.
b) O înfrângere categorică a trupelor ruseşti pe câmpul de luptă, astfel încât U.R.S.S. să nu poată continua războiul.
5. Situaţia poate evolua de aşa natură încât ruşii să se retragă fără să sufere o înfrângere decisivă. Foarte probabil că în acest caz ei vor adopta tactica pe care au folosit-o cu succes împotriva germanilor în conflictele precedente, profitând de întinderea teritoriilor. În 1942 trupele germane reuşiseră să ajungă în zona Moscovei, Volga şi Caucaz, dar tactica dezmembrării fabricilor, combinată cu dezvoltarea unor noi resurse şi ajutorul aliaţilor i-a permis U.R.S.S. să continue lupta.
6. Practic nu există nici o limită în privinţa distanţei până la care trupele aliate trebuie să pătrundă în Rusia pentru a face rezistenţa imposibilă. Nu ar fi suficient nici dacă trupele aliate ar ajunge la fel de repede până în zona în care au ajuns germanii în 1942, având în vedere că acestă pătrundere nu a dus la nici un rezultat decisiv.
Concluzii:
a) Dacă ne angajăm într-un conflict cu Rusia, trebuie să ne pregătim pentru un război total, care va fi lung şi costisitor.
b) Faptul că trupele noastre sunt inferioare numeric ne determină să fim sceptici în privinţa unei victorii rapide, chiar dacă din punct de vedere politic o astfel de victorie ar fi suficientă pentru a ne atinge scopurile.
Puteţi citi aici integral dosarul UNTHINKABLE.
[av_sidebar widget_area=’PB’ av_uid=’av-25e3qp’]
Evident ca exista câte un plan pentru fiecare situatie posibila, sau cel putin un studiu de fezabilitate. Este normal, în orice tara care are grija de ea.
Scenariul a fost oarecum utopic, pentru ca rezultatul era cunoscut chiar dinainte de a-l face.
1. în Europa, rusii au avansat cel mai mult, comparând situatiile la 6 iunie 1944 si 8 mai 1945. În plus, rusii au avut de furca în unele locuri si cu tarile „eliberate”, lucru pe care anglo-americanii n-au trebuit sa-l faca în vest, dimpotriva Franta si Italia i-au ajutat.
2. este adevarat ca anglo-americanii luptau si pe celalalt front (mai mult americanii), Europa fiind un front secundar pentru americani. Este iarasi adevarat ca prin directiva 51 Hitler considera Europa vestica mult mai importanta decât cea estica (unde se afla si petrolul românesc) si deci anglo-americanii au avut mult de furca cu trupele germane mult mai odihnite
3. din 1941 si pâna hat în 1944 americanii au trimis mii de avioane, tancuri si alte materiale de razboi Rusiei, transportate de englezi, pentru ca Rusia sa-si poata folosi la maxim uriasa sa armata si a cruta vietile anglo-americanilor. Între timp, Stalin si-a reconstruit fabricile dincolo de Urali si putea oricând sa opuna rezistenta.
4. forta militara engleza a ramas o palida imagine a ceea ce a fost înainte de razboi. Daca nu ar fi fost americanii, si daca Hitler nu ar fi dorit cu orice pret o pace cu Anglia (de aceea a crutat-o în prima etapa), Anglia era învinsa la fel ca Franta, în câteva luni de la debarcare. În 1942, Anglia avea o singura divizie complet echipata de tancuri (Montgomery) si fara sprijin logistic american era nula. Ca nici Anglia si nici Franta nu aveau forta militara s-a demonstrat excelent în Siam si în criza Suezului.
5. Divergentele cu Stalin au aparut înca din decembrie 1941, când Eden discuta cu Stalin termenii aliantei si lumea post-war. Acestea au iesit la iveala si la Teheran (1943) dar cu precadere la Yalta (1945). Cu toate acestea, si Churchil si Roosevelt au considerat mai important sa termine razboiul, decât sa negocieze la sânge pacea. Unii comentatori considera începutul razboiului rece la Yalta.
PS:. Situatia s-a schimbat dramatic înca din 1945, când diverse planuri secrete au fost livrate rusilor, chiar si de membrii proiectului Manhattan, cu scopul de a se evita un monopol atomic, si asadar Rusia avea posibilitatea fabricarii unor astfel de bombe. Cel mai afectat stat era evident Anglia, aflat la câtiva pasi de cel mai apropriat teritoriu rus (cucerit).
Am avut nevoie de un asemenea raspuns pentur mine sa inteleg de ce Marele Albion a facut business cu noi (ca momentul era apt nu de alta… 🙁 ). Un articol despre durerea noastra a Romanilor lansat in Saptamana PAtimilor… Deci multumire din parte-mi penrtu articol si clarificari, dar mai ales pentru dar! Abia astept sa imi fac timp sa il citesc!
Nu e vorba despre noi în articol. E vorba despre zona SE a Europei.
Noi n-am fost deloc importanti pentru Anglia, de aceea nici n-a fost un act de curaj sa ne declare razboi, un act destinat sa-i arate lui Stalin ca si Anglia face ceva.
Lupta Angliei s-a dat pentru Grecia. Desi planul de invazie fusese stabilit pentru Normandia, iar americanii au mentionat asta în discutiile de capitulare din 1944, englezii au fost cei care au anuntat (propagandistic) deschiderea celui de-al doilea front în Grecia. Deci, numai o parte a generalilor germani si cu Maniu au crezut ca invazia va fi în alta parte decât unde a si fost.
Soarta Europei fusese transata deja 6 luni mai devreme, la Yalta. Raportul probabil si-a avut originea acolo.
O scurta istorie a cadourilor UK pentru RO.
1. în 1938 Carol II face tura Europei cautând bani. Anglia i-a întors spatele. Germania i-a dat promisiuni.
2. pâna în 1939 UK si FR au garantat numai granitele Poloniei. Ne-au dat cu flit, si numai fiidnca au fost amenintati ca-si pot pierde rafinariile în favoarea lui Hitler au acceptat acordarea garantiilor.
3. în 1940, UK era în imposibilitatea garantarii frontierelor noastre. Asa ca i-am facut un bine si i-am eliberat de raspundere, recunostinta dovedita 1 an mai târziu
4. în decembrie 1941 UK declara razboi RO, împreuna cu toate dominioanele si coloniile sale. Doar 2 zile mai târziu SUA intra în WW2.
5. o data cucerita Africa si sudul Italiei, de prin 1943 începe bombardarea RO (lucru normal în razboi)
6. în 1944 planul Autonomous începe a-l prelucra pe Maniu în a-l face sa creada ca UK vine în sprijinul RO, debarcând în Grecia.
7. 02.05.1944 Churchill asigura pe Molotov ca UK nu se amesteca în cum administreaza ea România.
8. 14.03.1944 BBC demasca pe printul Stirbey, sabotând negocierile de pace
http://trove.nla.gov.au/static/ndp/tmpImageFiles/article11820464-3-1397661564179/article11820464-3-001.jpg
Exact în acea perioada Horthy a fost „invitat” la Salzburg de catre Hitler sa dea cu subsemnatul de ce facea negocieri de pace si când s-a întors, Ungaria era deja ocupata (planul Margarethe). Aceeasi soarta ne astepta si pe noi.
9. ianuarie 1945, Yalta – Churchill ofera 90% din RO Rusiei.
10. noiembrie 1947 – Churchill îi recomanda lui Mihai I sa se întoarca în tara ca sa-i stânjeneasca pe rusi (înca aliati), si ca sa nu devina o povara pentru UK..
Argumentele erau bune ca scuze. Nimeni cu cerea razboi cu URSS, dar de aici pana la servetel e cale lunga. Eu cred ca Churchill a facut blatul.
Poza a fost pusa din pacate într-un director temporar si cum n-am cum sa-mi modific mesajul, o reatasez aici.
http://i61.tinypic.com/359aicn.jpg
Cât priveste Churchill si Estul Europei, voi mai atasa doua fragmente din telegramele schimbate de acesta cu Roosevelt, din care se observa (în ciuda limbajului diplomatic) ca Churchill a negociat SE Europei, în special chestiunea GR si RO, fara acordul si fara înstiintarea SUA.
http://i61.tinypic.com/30hypz8.png
http://i58.tinypic.com/vq06th.png
Da, acest fapt al negocierii initiale inainte cu 6 luni, fara SUA si al hotararii acceptarii punerii RO in bratele URSS la schimbul Gretziei (ca doar era apt momentul pentru business!) rezulta din telegramele schimbate intre ministerele de externe si asta am inteles inainte de acest moment. O sa merg mai departe cu intrebarea: de ce era asa de importanta Gretzia pentru UK? Multumesc si pentru clarificarile legate de profilul de profitorship de tip englezesc. Intram in joc cu o divizie de tancuri si apoi transam lumea pe bilet si facem business pufaind din trabuc! Cat despre ce ii mai spune si fostului Rege al Romaniei sa reziste in fata rusnacilor dupa ce semneaza biletul este cireasa de pe tortul batjocurii. Unde ati gasit informatia din 10 noiembrie 1947, imi puteti da o sursa? Multumesc, dle MArian!
Presupun ca Grecia putea controla Marea Neagra, si deci ambitiile Rusiei.
Cam peste tot unde a existat un culoar de trecere s-au înfipt (Suez, Gibraltar, Singapore, Malta etc), dar au ratat Panamaua.
Informatia nu e din 10 noiembrie, 10 este punctul ordinal al informatiei.
Acum multe luni speram ca amfitrionul George o sa creeze un topic despre abdicare, unde veneam pregatit, printre altele si cu aceste informatii. Mai astept 8 luni. Pâna una alta, informatia a aparut în toata presa britanica, eu o am din New York Times.
Sa punem impartirea Europei la Potsdam doar pe seama acestui dosar din mai 1945 ar insemna sa uitam de celelalte intelegeri anterioare, de la Teheran (1943) si Ialta (februarie 1945). Mai este o teorie, de gasit aici: http://ioncoja.ro/doctrina-nationalista/cat-i-a-costat-pe-evrei-si-ne-evrei-infiintarea-israelului/
Churchill a facut si el ce i s-a spus; iar daca a facut-o doar din capul lui, inseamna ca i se poate pune in carca tradarea a jumatate din europeni, printre care a grecilor si a romanilor – ca sa nu mai vorbesc de polonezi.
Gabi,
evident. Alianta cu Rusia necesita nerecunoasterea acesteia ca agresor al Poloniei. Când Sikorsky a devenit mai incomod, a patit un accident.