Este destul de răspândită fabula cu laserul lui Henri Coandă care a topit un tanc sovietic în 1968, când acesta a trecut (sau a încercat să treacă!) granița României. Acum nimeni nu ar lua în serios istorioara asta, este folosită aiurea din când în când pentru a demonstra absurditatea naționalismului românesc.
Mi-am amintit de povestea asta a laserului lui Coandă când am citit un reportaj făcut de radioul național german despre cel mai puternic laser din lume, de lângă București (aici Deutschlandfunk). Istorioara are un sens, dincolo de hiperbolizare: pe deoparte arată un soi de încredere în capacitățile tehnice ale românilor, pe de alta este un fel de profeție (neintenționată!) – până la urmă laserul de lângă București este în acest moment cel mai puternic laser din lume.
Deutschlandfunk prezintă laserul de la Măgurele drept un exemplu al capacității UE de a pune în mișcare proiecte de cercetare fundamentală în fizica particulelor și de a crea un spațiu de cercetare care să frâneze cumva scurgerea creierelor către alte spații. Și mă miră că un articol care laudă România apărut în presa germană trece neobservat în presa românească. Dacă era ceva oribil atunci exploda pe toate canalele mediatice în ideea că ”așa sunt românii, nu au leac”, nu sunt în stare decât de nenorociri.
Am atins cumva chestia asta și în articolul despre istoria informaticii românești. Există certe contribuții științifice românești în foarte multe domenii de-a lungul timpului, în foarte multe domenii. Doar că aceste contribuții sunt ”capturate” fie de viziunea ”românii au pus coada la prună”, fie de viziunea ”românii nu au făcut niciodată nimic, doar au pus a cincea roată la căruță”. Două capete extreme al unui spectru care nu permit nici un fel de imagine coerentă. Iar un articol precum cel citat aici care explică foarte calm și limpede de ce laserul românesc este cel mai puternic din lume și de ce asta constituie un avantaj pentru UE, ei bine un astfel de articol este pur și simplu ignorat.
Nu aș putea spune dacă legenda ”laserului lui Coandă” a fost lansată pentru profitul sau paguba românilor. O poveste atât de absurdă (un laser care să poată topi blindajul unui tanc în anul 1968!) riscă în orice moment să fie ridiculizată, nu-mi este clar cum le-ar fi de folos românilor o propagandă centrată în jurul acestei idei. Henri Coandă, pe lângă contribuțiile științifice certe, a avut și o serie de viziuni pentru aparate de zbor neconvenționale sau modalități de transport la fel de neconvenționale. Iar asta din nou produce în ziua de azi poziții extreme cu ”farfuriile zburătoare ale lui Coandă” – și se pierde esențialul din vedere: un cercetător român a explorat o serie de idei pe care nimeni sau foarte puțini au îndrăznit să le abordeze.
Laserul de la Măgurele a generat pe 7 martie 2019 zece miliarrde de wați. Întrebarea mea este: ar putea laserul ăsta să topească blindajul unui tanc sovietic?
La fel cum egiptenii nu au construit brusc piramide ci au avut ceva înainte, la fel și rumânii cu laserul. Nimic nu se naște din nimic, noi ne ridicăm pe umerii părinților noștri.
Poți zice cu siguranță că din nimic rumânii făcură cel mai mare laser din lume? A fost ceva muncă în spate, ceva cercetare și poate „laserul lui Coandă” a existat în vreun fel, nu la nivelul de topit tancuri, ceva mai slăbuț și altfel numit, un laser puternic ce odată ce-a ieșit din laborator a devenit legenă. Știi cum e, de la depărtare multe chestii par magice.
Eu am auzit în armata povestea asta, la urechea a doua (cineva care stie de la cineva care a vazut cu ochii lui).
Laserul are o proprietate interesanta, nu-si pierde focalizarea pe distante enorme, se numeste ca este coerent. Cu alte cuvinte, puterea la sursa e aproape identica cu cea de la destinatie. Un laser de 2.5kW poate taia lejer tabla aparatorilor de senile, sau materiale de pâna la 5cm grosime (roti, senile etc.). 2,5kw are cuptorul de microunde. Un laser mai puternic taie mai gros – dar e suficient numai sa încalzeasca zona nu neaparat s-o taie, daca sunt proiectile prin preajma pot exploda de la caldura (sunt peste 1700°C, daca se topeste otelul).
Teoretic ar fi fost posibil. Singurele semne de întrebare sunt date de calitatea martorilor si a documentatiei. De exemplu: daca era o arma, trebuia sa aiba un indicativ, de exemplu LR4000 (Laser Rosu 4kW).