Dreptul internațional nu este asemănător nici pe departe cu, să zicem, dreptul penal. Dreptul internațional este o negociere permanentă, altfel nu ar mai exista suveranitatea statelor.
Tocmai ideea de suveranitate a statelor face ca un stat să intre sau să iasă dintr-o înțelegere cu alte state. Există câteva principii de bună purtare general valabile, dar dincolo de ele orice stat este liber să-și aleagă drumul prin istorie. Cine și cum e mai suveran? De principiu suveranitatea se referă la libertatea de a alege – dacă un stat își poate sau nu susține alegerile și cu ce costuri, asta e problema fiecăruia. Când vorbim de Pactul Ribbentrop-Molotov sau orice alte tratate internaționale trebuie să avem în vedere chestiile astea.
Pactul Ribbentrop-Molotov a încălcat principiile de bună purtare existente la data semnării – respectiv existența unui protocol secret care împărțea Europa de Est între Germania lui Hitler și Rusia lui Stalin. Românii au bănuit de la bun început existența protocolului secret și i-au intuit conținutul în urma acțiunilor lui Hitler și Stalin, dar nu a existat o informație clară. Pentru România principalul efect al Pactului Ribbentrop-Molotov a fost pierderea Basarabiei și a Bucovinei de Nord.
La momentul respectiv România a încercat tot felul de artificii diplomatice pentru a nu oferi o consfințire legală a acestei pierderi teritoriale. La nivel de fapte România a intrat în Al Doilea Război Mondial pentru recuperarea teritoriilor pierdute în favoarea Uniunii Sovietice. Încă un aspect care merită subliniat: Uniunea Sovietică nu a recunoscut niciodată Unirea Basarabiei cu România din 1918, iar acest act nu a beneficiat de nici un fel de recunoaștere internațională.
Pactul Ribbentrop-Molotov a fost ”denunțat” în momentul începerii războiului dintre Germania și Uniunea Sovietică. Din acel moment a devenit nul, inclusiv protocolul secret cu limitele împărțirii. Doar că Stalin a fost foarte dibaci: în iarna anului 1941 a avut o condiție pentru alianța cu Marea Britanie: recunoașterea frontierelor URSS dinainte de invazia nazistă – mai precis Stalin a solicitat recunoașterea de facto a Pactului Ribbentrop-Molotov, cel puțin a beneficiilor obținute de sovietici. Iar britanicii au fost de acord. Acesta a fost pactul Churchill-Stalin, moștenitorul Pactului Hitler-Stalin. Churchill a fost mai dibaci, nu a semnat nici un protocol secret, a fost o înțelegere verbală, ca între doi domni, acordul procentual ulterior pentru împărțirea Europei de Est a fost consecința acceptării pretenției lui Stalin de a păstra achizițiile teritoriale obținute după înțelegerea cu Hitler.
Apoi au venit tratatele de pace de după Al Doilea Război Mondial care au consfințit frontierele stabilite conform înțelegerilor dintre domni. O vreme sovieticii nu au vrut să recunoască existența protocolului secret al Pactului Ribbentrop-Molotov, dar asta nu a avut nici un fel de importanță, copia nazistă a fost de ajuns pentru a lămuri pe toată lumea. Gorbaciov a recunoscut existența protocolului secret în momentul în care a putut trage un profit maxim de imagine.
Din punctul de vedere al dreptului internațional denunțarea Pactului Ribbentrop-Molotov are exact aceeași importanță precum denunțarea Tratatului de la București din 1812 dintre Imperiul Otoman și Imperiul Tuturor Rusiilor. În ziua de azi este exact aceeași chestie precum pe vremea lui Gorbaciov: un exercițiu de imagine.
Desigur, o denunțare oficială a Pactului Ribbentrop-Molotov însoțită de o dezbatere publică ne mai amintește istoria și ce ni s-a întâmplat. Dar atât.
Asa cum Unirea Basarabiei cu Romania in 1918 a anulat de facto Tratatul de la Bucuresti din 1812, Pactul Ribbentrop-Molotov poate fi anulat numai prin Unirea Romaniei cu R.Moldova.Alta solutie nu exista! La fel a procedat si Germania.
Germania de Vest nu a recunoscut niciodată Germania de Est, asta este o diferență fundamentală.
Toate clauzele R-M au fost „reparate” de catre tratatele de pace, chiar daca pactul în sine nu a fost niciodata revocat sau anulat.
Cât despre protocolul aditional, nu are nicio importanta – acestea sunt întelöegeri între state si ele exista chiara daca sunt sau nu asternute pe hârtie.
Este la fel si în cazul Constitutiei din 1938, care a fost abrogata numai partial (la 23 august 1944) fiind suspendata din 1940, dar care nu mai are niciun articol care sa nu fi fost acoperit de constitutia actuala.
Oameni buni, nu vă bateți capul cu istoria fiindcă nu se va schimba! Așa va rămîne mult timp. Plătim tribut Marilor Puteri pentru neputința noastră de a ne hotărî soarta! Resemnare, atât!