Este plin netul de articole care se slujesc de false interpretări istorice pentru a demonstra o inferioritate culturală a românilor și mai toate susțin superioritatea unui regionalism ardelenesc. Un exemplu mai recent îl avem de la Horațiu C. Damian, ce înșiră o lungă polologhie în care amestecă și ceva istorie. Să rezumăm argumentația.
Ungurii, bulgarii, sârbii și rușii au început să-și folosească în scris limbile naționale între secolele XI-XII, în vreme ce românii au început să facă asta abia în secolul al XVI-lea, cu o întârziere de 500 de ani. Aceasta demonstrează o întârziere fundamentală a românilor, o incapacitate de a fi un popor ”civilizat” – incapacitate transmisă până în ziua de azi.
Mai întâi să vedem cine și de ce scria în anii 900 – 1400. În acele vremuri scrisul și cititul reprezentau o investiție de timp și resurse pe care nu oricine și-o permitea, pe atunci (cu puține excepții) fiecare om trebuia să-și producă hrana proprie, o activitate care ocupa marea parte a timpului. Apoi trebuia să ai un motiv, o nevoie ca să îți dedici timpul scrisului și cititului. Mai ales în secolele XI-XIV singurii care în zona noastră îndeplineau aceste condiții erau oamenii bisericii, preoții și călugării. Ei erau aproape singurii care dispuneau de resursele necesare (timp, spațiu, hrană) și motivația (creștinismul este o religie a cărții) pentru practicarea scrisului și cititului. Pentru zona carpato-danubiano-pontică a secolelor X-XIII, când pe aici bântuiau tot felul de păgâni cu săbii și topoare mai era necesară îndeplinirea unei condiții: existența unei puteri politice care să aibe nevoie de oamenii bisericii și să îi poată proteja. Cu ajutorul oamenilor bisericii puterea politică transformă scrisul în instrument administrativ – ceea ce mărește numărul documentelor scrise create, iar continuitatea și stabilitatea politică facilitează păstrarea acestor documente. Cam acesta ar fi un minim cadru general care trebuie luat în considerare atunci când vorbim despre răspândirea culturii scrisului în regiune.
Imediat după venirea lor în regiune ungurii au pendulat între Imperiul German și Imperiul Bizantin, făcându-se remarcați prin violență – însă la cofnruntarea directă cu puterea imperială au fost înfrânți. Și-au găsit rolul în zonă ca foederati conform practicii imperiale, câteva generații chinuindu-se să aleagă între bizantini și germani. Au avut câștig de cauză germanii din simplul motiv al distanței: bavarezii (și mai apoi austriecii) își puteau proiecta forța mult mai repede decât bizantinii (și mai apoi otomanii) în Câmpia Panonică. Continuitatea monarhiei ungare în calitate de marcă estică a bavarezilor – contrabalansați de papalitate – cuplată cu procesul creștinării a permis de prin secolul al XI-lea importul oamenilor bisericii și al sistemului administrativ bazat pe scris. Raționamentul lui Horațiu C. Damian mai suferă de o lacună: amintește doar primul text închegat în maghiară ”Rugăciunea de înmormântare” (1192-1195). (Primul document în care apar cuvinte maghiare, din 997, este scris în greacă, reflectând pendularea de care vorbeam.) De la primul text în maghiară din 1192 următorul apare abia pe la 1300 (”Lamentația Fecioarei Maria”), apoi avem rămășițele unui codex de pe la 1350 și câteva lexicoane latino-maghiare. Ideea este că scrisul în limba maghiară nu începe la 1192, este vorba doar de câteva excepții de texte în maghiară. Scrierea în maghiară se răspândește masiv abia după 1430, după traducerea bibliei sub influență husită.
Cazul bulgarilor (și al sârbilor) este diferit. Dacă ai pune un bulgar de azi să citească Evanghelia lui Chiril și Metodiu din secolul IX sau pe un sârb să citească Evanghelia lui Miroslav de la 1186 nu ar pricepe mai nimic. Ar fi ca și cum l-ai pune pe un francez să citească jurământul de la Strasbourg al lui Carol Pleșuvul din 842. Din punct de vedere lingvistic cele două texte invocate nu sunt în bulgară sau sârbă, ci în slavona bisericească de redacție bulgară sau sârbă. Iar slavona bisericească a fost o creație imperială ce avea ca scop creștinarea slavilor. Atât în cazul sârbilor cât și al bulgarilor inițiativa aceasta a beneficiat ulterior de sprijinul și protecția unei puteri politice care a încercat să înlocuiască stăpânirea imperială bizantină.
Dacă ne uităm la istoria scrisului la români din această perspectivă înțelegem mai bine de ce au început să scrie mai târziu decât popoarele învecinate. Stabilirea unei puteri politice proprii aduce și una din primele semnalări ale scrisului la români – scrisoarea trimisă de Basarab lui Carol Robert de Anjou. Dar există dovezi că românii foloseau scrisul mai înainte (1313-1314), cum ar fi biserica de la Streisângeorgiu din Hunedoara.
În orice caz nu poate fi vorba de un retard de jumătate de mileniu care să marcheze vreo incapacitate intrinsecă a românilor de a se adapta la cultura scrisului. Chiar dimpotrivă. Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung este atât de bine închegată din punct de vedere lingvistic încât sub nici o formă nu poate fi vorba de o primă scriere în limba română, dimpotrivă, trădează o practică îndelungată de (posibil) 2-3 generații. Micul negustor Neacșu de la Câmpulung nu a născocit el scrisul în română, l-a învățat de la cineva. Faptul că sasul Johannes Benckner, adresantul scrisorii, citea în limba română scrisă cu caractere chirilice atestă o răspândire trans-națională a obiceiului scrierii în română. Registrele juridice germane de la Brașov din aceeași perioadă atestă existența unei polițe scrisă în română (datornicul sas a încercat să o conteste la tribunal tocmai pe motiv că fiind scrisă în română nu ar fi valabilă, judecătorul a respins acțiunea confirmând autenticitatea documentului). Scrisori cu informații secrete, polițe de datorii în română – documente de alt natură decât religioasă dovedesc apetența românilor de acum 500 de ani pentru scris. Nu se poate spune că românii nu au scris pentru că analfabetismul face parte din codul lor genetic, românii au scris când au putut învăța să scrie și când au avut nevoie să scrie.
E mai mult o curiozitate generată de ultima parte a articolului: e posibil ca Johannes Benckner să nu fi ştiut limba română şi să fi apelat la cineva din oraş? Gen, un român din Şchei
Preotul român din Șchei era traducătorul oficial al Magistratului brașovean pentru documentele în română sau slavonă, era plătit pentru asta. Însă în textul scrisorii Neacșu îl roagă pe Benckner să țină scrisoarea pentru el și să nu o mai arate și altora, asta m-a făcut să spun că sasul știa să citească în română.
Super, mulţam de clarificare!
De la 1848, Ștefan Ludwig Roth. În timul lui Benckner să fi fost altfel ? „…Dieta de la Cluj era preocupată să legifereze limba maghiară ca limbă oficială de stat în Transilvania, în locul celei latine. Revoltat, Roth a scris în celebra broșură „Războiul limbilor în Transilvania” (Der Sprachenkampf in Siebenbürgen), replicând Dietei: „Nu văd nevoia de a se impune o limbă oficială a țării. Nu este nici limba germană, nici cea maghiară, ci limba română” pe care „o înveți singur, pe stradă, în contact singur cu oamenii. Și chiar dacă nu ai dori să înveți limba aceasta, o înmiită trebuință impune cunoștința (cunoașterea) ei.”
Interesant cu românii. Ai oameni ca Horațiu care afirmă sus și tare că suntem un popor înapoiat, deci că practic chiar și opiniile lor sunt înapoiate, și deci, paradoxal, invalidându-și propriile opinii. Există o bizară plăcere paradoxală de autoflagelare, amuzantă, dar incredibil de populară. O putem încadra oare la tradițiile fundamentale ale poporului? Sau e ceva de dată mai recentă?
Se poate fixa un punct în istorie când auto-flagelarea asta românească a prins contur, undeva spre sfârșitul secolului al XIX-lea. Atunci a început să se formeze conflictul dintre sincroniști și protocroniști (denumiri improprii, dar le luăm ca atare). Pașoptiștii au venit cu teza: să adoptăm legile și mecanismele Europei occidentale și să ieșim din mocirla dominației otomane. După două generații s-a scos nasul din mocirlă, dar unele din vechile probleme au rămas, suplimentar au apărut probleme noi. Occidentalizarea s-a dovedit a nu fi leacul general. Sincroniștii au început să zbiere că trebuie să ne occidentalizăm mai abitir, protocroniștii au început să spună că poate ar fi bine să frânăm puțin și să căutăm și soluții proprii. Autoflagelarea tradițiilor românești face parte din arsenalul retoric al sincroniștilor: suntem foarte proști și singura soluție ca să ne deșteptăm este să imităm modelele europene occidentale. Protocroniștii răspund cu altă exagerare: dar noi suntem urmașii dacilor care au făcut Sfinxul și tunelurile din Bucegi, nu avem nevoie de Europa! (Cel mai tare dialog pe tema asta este cel dintre Farfuridi și Cațavencu, deși se strădduie și USR versus PSD în ziua de azi).
Horațiu C. Damian este un individ cu certe aplecări spre Budapesta și asta e clar din textele sale de până acum.
Se apleacă sau nu se apleacă, își expune „părțile moi”… dacă se apleacă spre vest, are spre țară dosul și apare repede un român să îi zică „uite mâinile, te-ai înțepat”…
Când încă arpadienii îi băgau la înaintare pe sași în Podișul Transilvaniei, Ioniță Caloian se conversa în latină cu papa de atunci… uite link aici la un pdf excelent, cel mai frumos e că e scrisă cartea de un sas, Adolf Armbruster
Aici e problema românimii cu vestul european, refuzul constant de a se catoliciza… și asta e greșeala lor pentru că trateaza problema clientelar, iar o instituție care îl reprezintă pe Dumnezeu și are un comportament clientelar, e putredă la miez…
Vrei să ai o perspectivă adecvadă asupra a zisei „apostolicități” a Ungariei încă din fașă? Atunci trebe să afli despre Crez în maghiară… se laudă cu cel mai lung cuvânt din lume, Crezul… DAR, ca să fie creștinați, se traduce Crezul legând cuvintele între ele ca să se poată memora „ca pe apă”, pe nerăsuflate…
Horatiu C. Damian m-a blocat de pe pagina lui pentru ca i-am atras atentia la cateva erori din compunerea sa. El nu face diferenta intre scrierile in slavona, latina sau romaneste. Daca scrierea in romaneste a aparut mai tarziu nu inseamna ca romanii nu ai scris pana atunci. L-am indemnat sa vada la Prima Scoala Romaneasca din Scheii Brasovului manualul scolar romanesc in slavona care dateaza din sexolul XI. I-am mai recomandat sa mai dea o ochiada si pe Eurostat sa vada ca Ungaria este fix in aceasi oala cu Romania si sa nu ne mai explice noua de realizarile socio-economice ale vecinilor ca nu este cazul. Aparent pentru comentarii de genul te blocheaza la el pe pagina si la fel si pe pagina Corbii Albi. Ei nu vor dezbatere ci doar aprobare. Daca ai alte idei te blocheaza, ca sa nu cumva sa ii influentezi si pe alti sa isi foloseasca capul. Cenzura ca in comunism. 🙂
Bai e foarte clar ca Horatiu Damian are dreptate iar voi sunteti niste rahati inculti ce nu aveti studii si nici macar vocabularul la voi ! E foarte clar ca sunteti inapoiati si invidiosi . Da, romanii trebuiesc alungati din Transilvania, asta e clar !
KERESSZEGI EDUARD LA PATRAT, cred că știi că un acid corodează mult mai mult ceaunul în care stă decât vasele în care este turnat din când în când. Cu alte cuvinte, vitriolul din gândurile și cuvintele tale îți fac mult mai mult rău ție, unde ele locuiesc, ca acidul păstrat în ceaun, decât românilor pe care vrei să-i arzi.
Mai gândește-te, după imaturitatea scrierii tale ești destul de tânăr ca să ai timp să te îndrepți … chiar dacă ușpr nu e, că poate preferi să te arzi pe interior decât să-ți schimbi gândurile. Oricum, eu îți înapoiez otrava cuvintelor tale pentru că îți aparține și acum chiar pot să-ți urez succes dacă vei alege să te schimbi.
Incredibil cat de erudit esti! Nu ai fi curios sa-ti faci un test ADN si sa afli exact carei natii ii apartii? Ai ramane surprins sa afli ca nu esti dacat o corcitura cu ifose.
Inciți la violență şi ură. Ar trebui să fii sancționat!
mai este un factor – lb romana este incredibil de saraca in termeni tehnici de orice fel – practic orice cuvant sau notiune ce are legatura cu vreo stiinta , mestesug , etc este imprumutat de la altii.Asta denota ca romanii se limitau la oi si branza – orice activitate intelectuala le era straina -lb romana e comparabila cu limbile din Papua. Daca scot neologismele din fondul lexical si apoi toti termenii de origine straina cred ca raman cca 1000 de cuvinte (radicali) originale romanesti. In Papua sunt limbi care au cate 6000 de cuvinte deci lb romana e mai inapoiata decat cea a canibalilor. – am studiat lingvistica si vorbesc in cunostiinta , nu fac presupuneri !
DESS, te simți curajos acunzându-te după niște inițiale dar asta nu te face expert în lingvistică. Ce scrii cu masca pe față dovedește doar că ai o foarte joasă stimă de sine. Nu te mira, pentru că rezultă că nu o conștietizezi, urmarea presiunii resimțite fiind că o proiectezi in exterior – nu-i stimezi pe români, îi disprețuiești. Vezi tu, proiecția asta nu are cum să te scape de presiunea resimțită interior. În schimb, să-ți vezi de propriile tenebre puse din lașitate sub preș, în subconștient, chiar te-ar ajuta. Sunt mulți vorbitori de maghiară în România în stare să te ajute. Trebuie să-ți aduci tenebrele din subconștient în conștient, pentru a-ți căpăta stima de sine, neapărat în maghiară. Închei cu urarea tatalui meu: Voie bună și gânduri bune la nebuni !
Dess, esti incult! Limba romana are numeroase cuvinte tehnice mostenite din latina: caruţă, înfâna, frână, cui, fereastră, poartă, casă, drum, cărare, pod, păcura, ciutură, găleată, cetate, comerţ, negoţ, a făta, a naşte etc.! Apoi, cuvintele a învaţa si a scrie au, dupa tine, suficientă legatură cu stiinta? Ambele sunt latinesti! Si mai ai curajul sa pretinzi ca ai studiat lingvistica!? Pe langa crasa incultura, ne-ai demonstrat ca mai esti si un analfabet functional cu un tupeu incredibil! A propos, cuvântul cărare vine din lat. carraria, care inseamnă drum de care! Apoi, cuvântul păcură se întâlneşte doar la nord de Dunare si dovedeste netemeinicia teoriei imigrationiste, căci păcură în Balcani nu există, aşa încât românii nu puteau aduce la nord de Dunare un cuvânt pe care nu-l întrebuinţau.
Limba română e a 8-a cea mai bogată limbă din lume. E concluzia Academiei Române. Avem 170.000 cuvinte + 30.000 diminutive. Cuvintele tehnice și științifice sunt în mare parte preluate din greacă sau latină în majoritatea limbilor europene. Nu suntem noi nici mai breji, nici mai proști ca alții în chestiunea asta. Ce spune acest DESS e din burtă, habar n-are de nimic. Încă ceva, popoarele sedentare (care au ciobani), au o limbă mai bogată în general pt că au și o cultură mai dezvoltată față de poparele migratoare de stepă care au maxim câteva mii de cuvinte. Așa că chestiunea limbii nu e o polemică în care vreun maghiar să câștige vreo luptă :))
DESS, ia bagă-ți nasul în DEx și caută, carâmb, fofează, fuscel, spetează, Dacă mai și afirmi, că ai studiat lingvistica, atunci ești doctor de la Oprea.
DESS, asa va invata sa scrieti la scoala profesionala de lingvistica? Cu spatiu inainte de virgula si semnul exclamarii? Cu „cunostiinta” in loc de cunostinta, dupa care obligatoriu mai trebuia sa urmeze ceva? Pune mana si fa-te prieten cu limba materna, termina liceul la seral, da bacul, apoi poate vei ajunge si al facultatea amintita…
De fapt s-a scris și pe la curțile domnești in Slavonește încă de la începuturile statalitații românești, doar folosirea limbii populare a venit mult mai tărziu. Cred ca puțină lume știe de ce se scrie și în Românește
Pornind de la analiza primelor manuscrise scrise pe limba Româna, Petre P. Panaitescu venea cu o ipoteza care, îmi pare credibilă. El leagă începuturile scrierii în Românește de un conflict iscat între Mănăstirea maramureșană Peri și episcopia ruteană din Muncaci la 1484 de la un fals în acte cu care ultimii încercau să îi taxeze și pe Românii
Articolul în engleză pe care l-am publicat pe această tema se găsește la https://medium.com/@pmaierean/writing-in-the-romanian-language-the-result-of-a-pecuniary-conflict-1b2c9f274406
E prima dată când citesc despre poliţa în limba română de pe vremea lui Neacşu. Poate cineva să ofere detalii? Eu unul n-am găsit nimic.
Referitor la apariţia scrisului: în opinia mea, utilizarea acestuia este indisolubil legată de existenţa unei autorităţi statale. Nu întîmplător, scrisul a apărut mai întîi în Egipt, Mesopotamia (Sumer) şi China. Acolo, condiţiile locale (în primul rînd, de ordin geografic) au dus la apariţia unor concentrări semnificative de populaţie, şi pe de altă parte, au existat resursele necesare creării unor elite economice, care au preluat conducerea politică. De aceea, e absurd să credem, de exemplu, că omul neoliticului mijlociu de la Tărtăria putea să inventeze scrisul. Nu i-ar fi folosit la nimic, iar ipoteza că ar fi un text religios e de-a dreptul ilară – oamenii respecivi se închinau pământului, poate şi cerului, dar în nici un caz nu atinseseră gradul de abstractizare al conceptelor care să impună consemnarea lor în scris – cum e cazul religiilor Cărţii.
Mulțumesc pentru informațiile din articol și comentarii, ca și pentru stilul clar și coerent. Excepție fac două comentarii scrise de etnici maghiari, cărora le-am răspuns. Contrargumente la ceea ce au scris n-am putut da, premisele lor fiind false, deci neacceptabile într-un dialog. Totuși, nu am putut să ignor oamenii care găsesc loc în mințile lor unor astfel de premise rasiste cu deducțiile aferente, otrăvindu-și sufletele (e responsabilitatea lor …) dar otrăvind și spațiul public.
Închei mărturisind că îmi place că un intelectual cu numele Damian, pe al cărui blog scriu acum, răspunde elegant unui alt Damian (Horatiu C.), despre al cărui vitriol tocmai am aflat … Damian contra Damian.
Horațiu C. Damian e un caz psihiatric, e cunoscut prin Cluj-Napoca. E foarte arogant, se enervează în orice polemică, dă cu pumnul în masă și tremură de nervi. Își acuză interlocutorii că sunt valahi nespălați și că să plece la ei dincolo de Carpați. Apropo, e rasist și când vine vorba de țigani. Mama lui e unguroaică, tatăl cred că e român. E un om cu probleme, are o vârstă înaintată și e virgin. Nu are viață socială, locuiește singur și a strâns o mare frustrare în el. E genul de om care produce milă când ajungi să-l cunoști.
Prin asta i-ai transmis „uite mâinile, te-ai înțepat”… =)))
Serviți-i ceva academic:
http://www.analizeeconomice.ro/2019/12/cat-castigat-in-materie-de-industrie.html
http://www.analizeeconomice.ro/2016/09/cat-de-bogate-erau-provinciile.html
http://www.analizeeconomice.ro/2016/11/care-erau-diferentele-de-dezvoltare_28.html
Mulțumim pentru ca ne-ai confirmat suspiciunile despre ce soi de om e Horațiu C. N. Damian.
Parerea mea este ca DESS are dreptate.
La urma urmei, în 106 en, cuvintele latine erau neologisme pentru daci, asa cum au fost grecismele pe vremea fanariotilor, frantuzismele pentru pasoptisti, germanismele pentru inginerii care i-au urmat, si engleza de balta pe care o învata noua generatie de la TV si FB.
Sa nu uitam ce a spus cronicarul prin 1516, adica la o perioada în care contactele cu vecinii erau destul de mici: „mai mult prosti decât sa stie carte” (referindu-se ca nu existau carti de istorie si ca cei din vechi au scris mai mult din „basne”), lucru reconfirmat si de Cantemir 200 de ani mai târziu, semn ca nu se schimbase mai nimic, ca poporenii considera rusinoasa stiinta de carte.
Biserica era singura depozitara a culturii si toate scolile serveau acestui scop (absolventii erau repartizati care la cancelariile domnesti, care pe la manastiri). Nu s-a preocupat de cultura poporului, iar multe din „neologismele” de la acea data (slavonsime) i se datoreaza (slava în loc de marire, in Tatal Nostru, împaratul în loc de regele iudeilor etc etc etc)
O limba va avea întotdeauna exact atât lexic cât îi trebuie ca sa functioneze societatea. Expresii precum cea a presedintelui: „sa purcedem” stârnesc râsul pentru ca sunt anacronice în acest context, pe când grecisme ca fandoseala (dar nu fandacsie) înca mai rezista pentru ca rolul lor înca nu a fost înlocuit de un cuvânt mai modern.
Cei care critica ceea ce a spus DESS sa arunce o privire în DEX – cu foarte mici exceptii, la fiecare cuvânt vom gasi „din ngr” sau „din lat” sau din turca, sau din persana prin intermediul turcei, sau din franceza, sau din latina prin intermediul francezei (adica nu de la Traian, ci doar de la Cuza încoace) samd.
Horatiu Damian are ceva probleme cu romanii din afara Ardealului, pe care-i cam uraste, din ce am citit pe la el. Si-i considera prosti si departe de nivelul cultural atins de romanii ardeleni sub stapanirea maghiara. Sa te lauzi cu scoli care nu erau ale tale, iar romanii nu prea aveau acces la ele, batand din pumni catre munteni si moldoveni: sac, sac, voi n-aveati asa ceva, denota ceva infantilism caracterial. Cand i-am amintit de Academia Mihaileana, de scoala Sf. Sava si cele 20-30 de scoli manastiresti din fiecare principat, s-a sfarsit povestea de iubire. Baiatul slujeste niste interese, sau are buba la cap. Parerea mea…