Mă uit la supărarea italienilor faţă de măsurile de austeritate ale guvernului Monti şi nu mai pricep nimic. Italienii sunt supăraţi că se modifică legislaţia privind farmaciile, cabinetele de avocatură, birourile notariale, taximetria etc. Până acum era aproape imposibil să obţii o licenţă de farmacist în Italia, licenţele rămâneau în familie, erau un fel de chestii ereditare. Sectorul era închis pentru cei din exterior. La fel şi la avocaţi, notari sau taximetrişti. Preţurile erau stabilite de aceste corporaţii, nu de libera competiţie. Italienii sunt nervoşi acum pentru că vor trebui să se confrunte cu concurenţa! Economie de piaţă în Italia?!?
Astă vară eram uimit când aflam de ce erau supăraţi grecii: că nu se mai făceau angajări la stat! Nu concedieri! Grecii erau supăraţi că nu mai angaja statul noi bugetari. La fel, grecii erau supăraţi că li se cerea să plătească impozit pe casă! Eu nu îmi amintesc când NU a existat impozit pe casă în România!
Prin comparaţie mi-am amintit ce a spus şeful BCR despre reformele din România:
„Măsurile care au fost luate de Guvernul României sunt aproape de neimaginat în Europa de Vest. Îşi poate cineva imagina ca în Germania şi Franţa guvernul să spună: «Trebuie să reducem salariile din sectorul public cu 25%?» Şi în acelaşi timp să majoreze singura taxă care loveşte pe toată lumea, TVA? Iar asta s-a întâmplat fără o singură zi de grevă. A fost o măsură destul de brutală. Dar nu este una din diferenţele dintre Est şi Vest faptul că Estul este o regiune unde oamenii au învăţat să trăiască cu brutalitatea şi pot face faţă unei crize substanţial mai bine decât cei din Vest?”