Producţia locală a revistei National Geographic este plină de tâmpenii. În numărul din luna octombrie se afirmă cu seninătate că statuia lui Mihai Viteazul de la Universitate este de fapt o statuie a Ioanei D’Arc pe care sculptorul francez Albert-Ernest Carrier-Belleuse ar fi făcut-o pentru oraşul Nantes care nu a mai putut-o plăti. Când a venit de la Bucureşti oferta pentru o statuie a lui Mihai Viteazul, francezul a înlocuit capul Ioanei D’Arc cu cel al voievodului şi crucea cu barda.
O tâmpenie mai mare repetată cu atâta insistenţă rareori mi-a fost dat să aud. Pe net se găsesc chiar şi sculptori care susţin aceeaşi teorie. Anonimul care nu şi-a semnat articolul din National Geographic nu aduce nici un fel de dovadă, nu citează nici un document sau vreo mărturie a unui contemporan.
Tot felul de rătăciţi spun că talia îngustă a personajului şi „sânii” lui Mihai Viteazul constituie dovezi ale teoriei „Ioana D’Arc”. O simplă privire asupra statuii lămureşte inexistenţa sânilor. În plus, echipamentul militar al statuii lui Mihai Viteazul este în perfectă conformitate cu cel al cavaleriştilor europeni de început de secol XVII: platoşă pe piept şi spate peste o tunică cu brandenburguri, culete lamelare peste coapse, pantaloni cu cizme fără armură pentru picioare şi braţe, valtrap oriental, sabie de cavalerie încovoiată, pelerină cu guler îmblănit etc. Teoria capului înlocuit nu stă în picioare sub nici o formă, sculptorul ar fi trebuit să fie total dement să încerce să vândă o Ioana D’Arc în armură de secol XVII. Apoi mâna ridicată a personajului: Ioana D’Arc cu crucea în mâna stângă? La asta se adaugă atitudinea întregului corp: braţul ridicat îi cheamă pe cei din spate să-l urmeze, o Ioana D’Arc cu crucea ridicată ar fi trebuit să o aibă în mâna dreaptă şi să o arate celor din faţa sa.
Art Historia are o pagină dedicată statuii lui Mihai Viteazul din Bucureşti bine documentată care lămureşte chestiunea copiei. Sculptorul Carrier-Belleuse a folosit acelaşi model de cal pentru statuia generalului Manuel Belgrano din Buenos Aires, însă asemănările se opresc aici. De pe aceeaşi pagină am aflat că sculptorul francez a primit documentaţia necesară pentru statuia lui Mihai Viteazul de la Alexandru Odobescu şi Theodor Aman – de aici şi precizia foarte mare a echipamentului voievodului.
Nu este singura măgărie de la National Geographic, care în acelaşi articol strecoară ideea că statuia lui Ion Luca Caragiale din Bucureşti (expulzată pe nedrept din faţa Teatrului Naţional în beneficiul unui ansamblu demonic) ar fi în realitate o statuie a lui Lenin cu capul înlocuit. După prima tâmpenie, a doua vine fluierând. Vorba lui nenea Iancu „O dăm anonimă! – Aşa da, o iscălesc” – dacă nu semnezi articolul poţi să răspândeşti orice fel de prostii.
Bucata aia cu statuile e furnizată de EuropaFM
Nu ştiam asta, logo-ul Europa FM mi s-a părut a fi reclamă, nu semnătură. Oricum, nu-i scuteşte de penibil. În cazul ăsta titlul de tâmpit se duce către autorul de la Europa FM.
Buna ziua
Chiar ar trebui modificat titlul articolului, fiindca mica echipa redactionala de la Nat Geo Romania e foarte profisionista (cunosc personal). Prostiile de care scrieti, care m-au indignat si pe mine (si care se repeta viral cu o incapatanare teribila!!) sunt o reclama tampita pe care nici nu au prelucrat-o cei de la NG si nici nu ar fi putut sa o faca, fiind primita de-a gata! Vedeti ca articolul original despre statuie este aici si nu pe Buc vechi si Noi: http://art-historia.blogspot.ro/2008/06/statuia-lui-mihai-viteazu-bucuresti.html
Chestia cu reclama Europa FM nu stă în picioare, mai ales dacă National Geographic vrea să îşi păstreze reputaţia. În plus există o confuzie majoră în acea pagină, nu este clar dacă este vorba de o reclamă sau un articol asumat.
Am modificat postarea pentru a respecta munca Dvs., vă mulţumesc pentru atenţionare.
In fond aveti dreptate fiindca redactorii nu au fost atenti cu ce primesc de la marketing. Dar nu au nici o contributie. E genul de reclama stil articol, oarecum personalizat pe specificul revistei. Nu stiu cum se numesc genul asta de ad-uri. Dar e bine ca atrageti atentia caci si pe mine ma irita propagarea „cliseelor” tampite si legendelor urbane dovedite ca falkse de nenumarate ori. Exista in continuare tipi care refuza sa se documenteze cat de cat serios si scriu dupa auzite!!!
Am citit articolul, am ascultat şi reportajul audio. Acolo apare un istoric care spune povestea asta.
http://www.europafm.ro/europa-fm/emisiuni/lumea-europa-fm/oamenii-de-piatra-ai-bucurestiului.html
Da, e vorba de Dan Falcan. Nu e specialitatea lui, e depasit in multe privinte, insa e singurul angajat al MMB care mai este dispus sa vb cu presa. Prostia cu Mihai Viteazu-Ioana d’Arc era la moda in anii 30, ca stire jurnalistica de tip tabloid. A supravietuit ca informatie veche, fara a fi verificata de nimeni. Bune-rele, informatiile lui Falcan sunt luate de bune de presa. In rest MMB nu mai are nici un angajat istoric. Va vine sau nu sa credeti dar Muzeul Bucurestiului nu mai are nici un angajat care sa stie ceva despre istoria Bucurestiului. Mai e un arheolog, Manucu, dar care isi ia colaboratori ddin alte institutii. Iar Manucu nu vorbeste decat despre ce gaseste in sapaturi. In prezent cei mai buni „istorici” ai Bucurestilor sunt cativa amatori, cativa arhitecti de la UAUIM, ff putini arheologi de la Inst De Arheologie. In schimb Muzeul Bucurestilor, aflat in parohia Primariei, e pe moarte. Are grosul colectiilor in depozite, nu mai face cercetare, nu mai are istorici si cel mai grav nu mai are habar de istoria Bucurestiului….
Pingback:Ovidiu Eftimie » E bine de ştiut