Națiunea medievală: cine era mai iute de sabie?

În evul mediu nu existau diferențieri etnice, doar sociale – asta o știe orice absolvent de științe politice, de la Hobsbawm cetire. Dar să ne uităm puțin le ce se întâmpla în evul mediu.

De exemplu să vedem ce spunea contele  Ulrich von Cilli după moartea lui Iancu de Hunedoara:

Ego sum homo ille, qui hoc canile linguagium hac de terra exstirpabo – Eu sunt acel om care va nimici această naţie de câini de pe fața pământului (Thuróczi, IV.cap.LVIII; Aeneas Sylvius: Historia Bohemica, cap.LXVIII.)

Traducerea fragmentului este dificilă, pentru că este imprecis termenul de nație, dar este cel mai apropiat de ceea ce voia să ne transmită gălăgiosul conte al Sfântului Imperiu Roman de Neam German. Cuvântul folosit este lingua, limbă – contele Cilli se referea la originea etnică a Huniazilor pe care voia să-i extermine, evident românească și considerată inferioară de nobilii imperiali și maghiari conform altor relatări.

În secolul al XV-lea natio desemna starea socială, mai târziu cuvântul a ajuns să se suprapună și să definească situația politică și originea etnică. Să fi folosit în traducere neam în loc de nație? Din nou, o soluție care nu ar fi redat corect mesajul, neam s-ar referi mai degrabă la familia Huniazilor și în original ar fi trebuit să fie alt termen latin. Contele Cilli se lăuda că va șterge de pe fața pământului grupul etnic din care proveneau Huniazii definit prin diferența lingvistică – limba – nu doar familia proaspătului decedat.

Ironia sorții este că ni s-a păstrat craniul contelui Cilli, cu jumătate de față lipsă după întâlnirea de la Belgrad din 8 noiembrie 1456 cu Ladislau, fiul cel mare al lui Iancu de Hunedoara.

Cât despre ștergerea neamului de pe fața pământului, Ulrich von Cilli a fost ultimul din neamul său pe linie masculină. Și ironia nu se încheie aici: fiica sa Elizabeta a fost prima soție a lui Matei Corvin, fiul cel mic al lui Iancu de Hunedoara. Iar limba câinească a valahilor încă există.