Ofensiva ucraineană din regiunea Kursk văd că a stârnit un mare entuziasm în rândurile comentariatului local, dar și prin alte părți. Cea mai simpatică analogie a fost cea cu „tancurile germane intră în Rusia” – știm cu toții ce s-a întâmplat data trecută când au intrat tancuri germane în Rusia. Dar nu despre analogii tâmpite este vorba.
Inițial operațiunea ucraineană din Kursk a părut un raid masiv al forțelor speciale (cum au mai fost câteva), după aproape o săptămână se vede că este ceva mai mult. Principalul obiectiv pare să fie ducerea războiului pe teritoriul rusesc, alte obiective posibile: distrugerea stației de pompare Gazprom de la Sudja (chestie care ar fi coerentă cu măsurile ucrainene de blocare a resurselor energetice ruse către Ungaria și Slovacia), eventual ocuparea centralei atomice din regiunea Kursk.
Una din ideile circulate este că ofensiva ucraineană din Kursk va destabiliza regimul Putin, mai ales dacă l-ar sili să declare mobilizarea generală. Deocamdată Moscova a calificat din punct de vedere legal operațiunea de respingere a ucrainenilor din regiunea Kursk drept „operațiune anti-teroristă”. Putin trebuie să ducă războiul din Ucraina fără să declare mobilizare generală și fără să scadă foarte mult nivelul de trai al rușilor, ceea ce a reușit până acum. Doar că mai este un aspect: rușii se mobilizează foarte bine în situații de genul ”Patria în pericol”, iar o invazie pe teritoriul rusesc fix în logica asta îi aruncă.
Ofensiva ucraineană din regiunea Kursk este o victorie clară până acum, foarte bine pregătită, excelent camuflată – i-a găsit total nepregătiți pe ruși. Ucrainenii au avansat foarte rapid, au ocupat mai multe localități. Întrebarea este dacă chiar intenționează să mențină un front în regiunea Kursk, dacă nu reușesc în următoarele zile să captureze centrala nucleară cel puțin s-o țină sub amenințare. Menținerea unui front pe teritoriul rusesc pe termen lung ar putea fi o formă de presiune asupra regimului Putin, rămâne să vedem dacă ucrainenii reușesc asta.