Meniu Închide

Primul cogitor: Stephen Hawking

Stephen Hawking nu a participat la ceremoniile organizate pentru el la aniversarea vârstei de 70 de ani. Mie unuia „fenomenul Stephen Hawking” mi se pare unul monstruos. De multă vreme Stephen Hawking suferă de scleroză amiotrofică (denumirea corectă a bolii în limba română, nu „sindromul neuronului motor” cum scriu traducătorii de presă) şi abia dacă îşi mai controlează muşchii unui deget şi câţiva muşchi ai feţei. Stephen Hawking este un creier care comunică cu lumea înconjurătoare prin tot felul de mecanisme. Poate „vorbi” cu ajutorul unui sintetizator la viteza de un cuvânt pe minut.

Starea asta a lui Stephen Hawking îmi aminteşte de „cogitorii” din universul Dune al lui Frank Herbert. „Cogitorii” erau creierele unor filosofi şi oameni de ştiinţă ţinute în viaţa pe perioade de mii de ani. Omenirea credea că se va putea folosi de înţelepciunea acumulată de aceste creiere – doar că multe din ele s-au dovedit inutile atunci când a fost nevoie de ele. Nu ştiu cât de „uman” mai este Stephen Hawking. De asemenea nu ştiu dacă afirmaţiile care „zdguduie” periodic presa (nu este nevoie de Dumnezeu pentru a explica apariţia Universului; Universul se poate crea singur din nimic etc) chiar îi aparţin lui Stephen Hawking.

Aici puteţi citi ceva contra-argumente la declaraţiile şoc ale lui Stephen Hawking. Nu de alta, dar Stephen Hawking a devenit profetul bezbojnicilor în noua vulgată a ateismului ştiinţific.

6 comentarii

  1. eftimie

    Bre, serios, unde ai citit tu de cogitori în Dune si in ce traducere? Ca singurii care, cat de cat se potrivesc pe descriere ar fi mentaţii, cel puţin în ediţia Nemira a seriei.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *