Din prima generație de pistoale militare semiautomate face parte și o armă austro-ungară inventată de cehul Karel Krnka, născut în 1858 la Oradea. Provenit dintr-o familie de armurieri, Karel Krnka a fost unul din pionierii industriei cehești de armament, pistolul numit abuziv Roth-Steyr fiind cea mai de succes armă inventată de el (Roth a fost firma austriacă pentru care a lucrat Krnka, Steyr fabricantul care a produs pistolul pentru armata austro ungară).
Principiile de bază ale acestei arme au fost puse în practică încă din anul 1895, perioadă în care au apărut multe alte soluții de pistoale semiautomate. Ideea lui Karel Krnka pentru rezolvarea problemei înzăvorârii unui pistol semiautomat este excesiv de complicată și necesită prelucrarea prin așchiere și strunjire a numeroase piese, ceea ce crește foarte mult costurile și timpul de fabricare a armei.
Un mecanism redundant
Soluția lui Krnka se aseamănă cu o ceapă cu trei straturi: în centru se găsește țeava, înconjurată de un manșon în prelungirea căruia se găsește închizătorul, peste care se suprapune un al doilea manșon care este conectat la gura țevii și găzduiește dedesubt arcul recuperator. Țeava are două rânduri de came: primul lângă gura țevii, al doilea în treimea inferioară. În momentul declanșării loviturii forța de recul împinge înspre înapoi țeava care este ținută lipită de închizător de al doilea rând de came blocate în primul manșon; cursa spre înapoi este transformată într-o mișcare de rotație în sensul acelor de ceasornic a țevii prin intermediul camelor înclinate de la gura țevii care se deplasează în primul manșon al armei.
Rotația țevii dezangajează al doilea rând de came din manșonul închizătorului; țeava se oprește, iar închizătorul își continuă cursa spre înapoi, extrage tubul cartușului tras; sub presiunea arcului recuperator închizătorul revine, culege un nou cartuș din încărcător, îl împinge în camera cartușului, armează arcul percutorului, în continuarea cursei se realizează înzăvorârea, camele în unghi de la gura țevii rotesc țeava și blochează în manșonul închizătorului al doilea rând de came. (Puteți vedea aici piesele componente și principiul de funcționare al acestui mecanism de înzăvorâre.) Așa cum avea s-o dovedească peste puțin timp armurierul american John Browning acest mecanism era inutil de redundant.
Primul model al armei lui Karel Krnka (vezi foto mai sus) avea un mecanism de dare a focului bazat pe un cocoș care lovea cuiul percutor, ceea ce complica foarte mult arma. Varianta adoptată de armata austro-ungară a acestui pistol în 1907 a renunțat la cocoș în favoarea unui mecanism în care acțiunea trăgaciului elibera cuiul percutor de sub tensiunea unui arc elicoidal. Modelul folosit de austro-ungari îl puteți vedea în imaginea de mai jos.
O ciudățenie militară
Pistolul Roth-Steyr 1907 a fost o ciudățenie militară, fiind adoptat special pentru uzul cavaleriei. Doctrina militară austro-ungară dorea să reactiveze tactica de cavalerie din secolul al XVI-lea numită caracole, în cadrul căreia formațiile de cavalerie se apropiau de inamic în galop și deschideau focul cu pistoalele după care executau o manevră de întoarecere, revenind la fel până se dădea ordinul de șarjare a formației inamice cu sabia. În acest sens cerințele pentru pistolul Roth-Steyr au inclus un încărcător de mare capacitate (10 lovituri) și o ciudățenie: trăgaciul să fie dificil de mânuit astfel încât cavaleristul, confruntat cu trepidațiile galopului, să fie cât mai conștient de momentul declanșării armei. Drept urmare trăgaciul îndeplinea o dublă funcție (precum în cazul revolverelor cu dublă acțiune) – în prima parte a cursei încheia comprimarea arcului din jurul percutorului (armat parțial de revenirea închizătorului), abia apoi urma eliberarea arcului și percutarea.
Toate acestea au făcut ca pistolul Roth-Steyr 1907 să fie o armă costisitoare și greu de fabricat; cu o greutate de 1,2 kg, un mecanism de înzăvorâre mult prea complicat care nu a lăsat urmași și un trăgaci țeapăn și greu de mânuit. Primul Război Mondial a delegat cavaleria către funcții ceremoniale, iar această armă și-a pierdut rostul. Mecanismul de înzăvorâre a fost unul eficient care permitea folosirea unui glonț de 8 mm la o viteză de 330 m/s și i-a asigurat pistolului Steyr-Roth o carieră militară în Primul Război Mondial, însă doar atât, fără alte efecte în dezvoltarea armelor de foc.