Prin preumblările mele prin arhive am avut nenumărate ocazii să văd documente scrise de mână de mulţi oameni care au făcut istorie în România. Azi vă pun la dispoziţie o imagine cu scrisul de mână al lui Corneliu Zelea Codreanu, căpitanul Legiunii Arhanghelului Mihail. Este vorba de jurnalul lui Corneliu Zelea Codreanu ţinut la închisoarea Jilava în luna mai a anului 1938, unde fusese încarcerat înaintea procesului care avea să-i aducă condamnarea la 10 ani de muncă forţată iar mai apoi a fost asasinat din ordinul regelui Carol al II lea în pădurea de la Tâncăbeşti în noaptea de 29 spre 30 noiembrie 1938. Rândurile din imaginea de mai jos au fost scrise de Corneliu Zelea Codreanu cu şase luni înainte de moarte.
Jurnalul lui Corneliu Zelea Codreanu din mai 1938 este scris cu creionul pe o hârtie foarte proastă, cel mai probabil hârtie de împachetat ruptă în file aproximativ pătrate cu latura de 20 de centimetri. Ştampila şi semnătura au fost aplicate cel mai probabil de unul dintre ofiţerii închisorii. Dosarul conţine şi o transcriere dactilografiată a jurnalului, care însă este mai greu de citit decât originalul. Nu ştiu dacă acest jurnal a fost deja publicat în vreun volum sau este vorba de un material inedit care ar putea aduce unele lămuriri suplimentare. Din ce am apucat să citesc este vorba mai mult de sentimentele lui Corneliu Zelea Codreanu – care mai mult ca sigur era conştient că jurnalul său din închisoare îi poate fi confiscat în orice moment şi citit de autorităţi.
De câte ori mă întâlnesc cu un astfel de document olograf nu mă pot abţine să nu mă gândesc la condiţiile în care a fost scris, ce sentimente îl mânau pe acel om să îşi aştearnă gândurile pe hârtie. O fi o idee bună să mă apuc să pun astfel de imagini aici?
Arhivele Naţionale Istorice Centrale, Fond Direcţia Generală a Poliţiei, inventar nr. 2350, dosar 252/1938
a fost publicat – daca nu ma insel – Editura Elisavaros, (1995?).
Un scris ingrijit, fumos, aproape delicat. Oare ce concluzii ar trage un grafolog deste autorul acestor randuri?
Ce sare în ochi în acest scris este feminitatea sa, pentru că partea mediană este neobișnuit de dezvoltată pentru un scris bărbătesc. Asta denotă importanța pe care o aveau sentimentele în viața acestei persoane. De asemenea, ornamentarea majusculelor ne arată atenția acordată imaginii de sine, o cochetărie aproape feminină.
În schimb, mișcările energice, chiar bruște și ascuțite în plan vertical, trădează o fermitate bărbătească, hotărâre și chiar impulsivitate. O voință foarte puternică este ilustrată de M-urile mari și de barele literelor t, puternic evidențiate. Deși mi-e greu să judec după o poză, scrisul pare a fi unul apăsat, tipic pentru o persoană ce face risipă de energie.
Chiar dacă rândurile par a fi scrise într-o situație neplăcută, orientarea lor ascendentă denotă un optimism nereținut, chiar incurabil… Scrisul este ușor îngladiat, semn al capacității de a-i pătrunde și a-i înțelege pe semeni. De asemenea, cursivitatea sa denotă integrarea socială crescută a subiectului și felul admirabil în care se descurcă în societate. Literele m și n ne arată deschiderea acestei persoane față de cei din jur, sinceritatea sa. Înclinarea ușoară spre dreapta de asemenea indică o persoană ce-și exprimă liber sentimentele. Din punct de vedere afectiv, este o persoană matură și echilibrată.
Partea superioară a literelor fiind relativ dezvoltată, înseamnă că avem o înclinare a subiectului pentru lucrurile mai puțin materiale, în special spre cele spirituale, dacă luăm în considerare și codițele de sfârșit de cuvânt ce urcă uneori evlavios. Această tendință este însă inconstantă și mult mai puțin puternică decât influența sentimentelor, care sunt forța motrice a acestei personalități (în sensul psihologic al cuvântului).
Apropierea progresivă a rândurilor de marginea stângă este semnul unei persoane zgârcite, parcimonioase nu doar din punct de vedere material, ci și cu alte resurse personale. Puținătatea ligaturilor și dezvoltarea generală nu foarte evoluată a scrisului indică o capacitate intelectuală destul de comună. Acesta cu certitudine nu e scrisul unui intelectual de geniu.
Menționez că nu știu prea multe despre Corneliu Zelea Codreanu și m-am rezumat la a scrie ce văd în scris. Iar grafologia e pentru mine doar o pasiune din vremea îndepărtată a studenției…
Nu este scrisul Capitanului! Cautati pe internet scrisori de-ale sale, texte scrise de mana, dedicatia adresata lui Aron Cotrus pe cartea Pentru legionari, dedicatiile de pe fotografii si comparati-le.
Difera mult.
Textul “Salut pe cei ce merg spre marea biruinta legionara”, este mai mult decat suficient…
http://alexandruvalentincraciun.files.wordpress.com/2010/10/91.jpg
Observati literele: m, p, r, t.
Mai mult, textul din imaginea ce insoteste articolul incepe cu “1) Luni 9 Mai 1938″.
In editia a 4-a a Insemnarilor de la Jilava, Colectia Europa Munchen, 1994, apare titlul: “Luni, 9 Maiu”. Numele lunii mai e scris sub vechea forma, cu “u” la sfarsit. Avand in vedere vechimea textului, ar fi trebuit sa fie invers!
In aceeasi editie, dupa “Cum trebuie sa fi plans mama si biata sotia mea!”, apare “Trimis in judecata pentru tradare…”, ceea ce lipseste in textul din imagine.
Alte opinii?
Pingback:Petru Dumitriu într-o altă Cronică de familie. Scrisul de mână al lui Gheorghe Gheorghiu-Dej