Scrisul de mână al lui Max Auschnitt. Şi puţină istorie economică a României

Aproape nimeni nu mai ştie cine a fost Max Auschnitt în România. Am scris pentru Ziua Veche un articol anul trecut în care prezentam războiul dintre Max Auschnitt şi Nicolae Malaxa din anul 1939, un război al mogulilor extrem de asemănător cu ce vedem în ziua de azi, doar că ceva mai discret. Între timp am mai făcut ceva cercetări prin arhive şi am aflat detalii suplimentare. Printre care şi o scrisoare olografă semnată de Max Auschnitt în închisoarea Văcăreşti în iunie 1940 prin care îi ceda lui Nicolae Malaxa toate acţiunile deţinute la Uzinele Domeniilor Reşiţa.

În realitate cedarea nu era total în favoarea lui Nicolae Malaxa, ci a regelui Carol al II lea. Preşedintele Consiliului de Administraţie de la U.D.R. era Ernest Urdăreanu, mareşalul Palatului şi omul cu care Carol al II lea juca table, poreclit de bucureşteni „Murdăreanu”. Aruncarea în închisoare a lui Auschnitt a fost pusă la cale de Malaxa şi Urdăreanu – greu de crezut că fără ştirea arghirofilului rege Carol al II lea. În vara anului 1938 Max Auschnitt se plimba alături de Carol al II lea pe yachtul regal Luceafărul, serile pierdea la poker în favoarea regelui. În vara anului 1939 Max Auschnitt s-a transformat brusc în „jidan puchinos” pentru Ernest Urdăreanu, iar în toamna aceluiaşi an a fost aruncat în închisoare. Evenimentul a stârnit ceva emoţie în societatea românească – iar la nivel de bârfă se ştia că a fost vorba de o afacere murdară (povestea apare în cel puţin două romane care tratează perioada interbelică, Cronica de familie a lui Petru Dumitriu şi Marea Şansă a Oliviei Manning).

Dincolo de descrierile literare, este cert că Max Auschnitt a fost aruncat în închisoare de unde a semnat o hârtie prin care ceda acţiunile sale în favoarea lui Nicolae Malaxa, favoritul regelui. M-a uimit la acest document siguranţa scrisului – Max Auschnitt îşi ceda resursa puterii şi nu îi tremura mâna (sigur, fratele lui Edgar se afla în siguranţă la Paris, cu destui bani puşi deoparte). Revista LIFE îl trata pe Max Auschnitt de „steel tycoon” – ori prin această scrisoare el îşi pierdea tocmai această poziţie. Conform zvonurilor din epocă, această scrisoare de cedare trebuia să îi asigure eliberarea lui Max Auschnitt şi un paşaport către Franţa. Însă cei care l-au strâns cu uşa nu s-au ţinut de cuvânt: Auschnitt a rămas în închisoare şi după ce şi-a cedat acţiunile. Băgat după gratii de filosemitul Carol al II lea, Max Auschnitt avea să fie eliberat de anti-semitul Ion Antonescu.