Printre notiţele Facebook ale lui Dan Alexe se găseşte una intitulată „Despre legăturile subterane ale românei cu albaneza…” În variantă tipărită, studiul lui Dan Alexe se găseşte în Essays in Memory of Ioan Petru Culianu, Bucuresti, Nemira, 2001. Dar să începem cu concluzia:
„Evoluţia fonetică similară a latinismelor în română şi în albaneză indică împrumuturi simultane şi identice, ceea ce nu se explică decât prin convieţuirea, prin locuirea într-un spaţiu comun a vorbitorilor acestor două limbi”.
Concluzie la care se ajunge după o amplă demonstraţie, vă las plăcerea să o descoperiţi. O teză uşor erectică. De la Rosler încoace, polemica între maghiari şi români purtată pe terenul lingvisticii şi istoriei are ca temă centrală problema „cine-a fost primu-n Ardeal”. Pentru oamenii de ştiinţă români înrudirea albanezei cu româna a fost o sperietoare maximă – la o primă vedere confirmă teza „poporul român s-a format la sudul Dunării”.
Problema este generată de hărţile întipărite în minţile noastre. România de azi are o formă, aceeaşi formă trebuie s-o fi avut şi întrecut. Se face confuzie între stat şi naţiune – ori naţiunile au putut trăi multă vreme fără stat.
Dan Alexe mai spune ceva: că româna, albaneza, macedoneana şi parţial sârbo-croata fac parte dintr-o „uniune lingvistică balcanică” care împărtăşeşte multe caracteristici morfologice comune. „O privire atentă ne va arăta însă că româna şi albaneza sînt două limbi care provin dintr-un trunchi comun, separarea producîndu-se în momentul în care latinizarea unei populatii (strămoşii românilor) a fost împinsă pînă acolo unde ea a cuprins şi sistemul verbal, precum şi pe cel pronominal, pe cînd albaneza a rămas în stadiul unei masive latinizări lexicale, comparabile cu valul irezistibil de franţuzisme şi latinisme introduse în engleză după cucerirea normandă”, altă frază cheie din argumentaţia lui Dan Alexe.
Pe baza acestor argumente lingvistice mie îmi vine foarte uşor să văd o mare de „proto-români”, parţial păstori semi-nomazi, parţial agricultori sedentari (modelul tradiţional de subzistenţă) care se întindea din munţii Maramureşului până în munţii Pindului. O mulţime de triburi vorbind dialecte înrudite (de unde moştenirea comună a „uniunii lingvistice balcanice”), împărtăşind probabil tradiţii religioase comune, supuse în diferite etape procesului de integrare în Imperiul Roman şi implicit latinizării lingvistice. În acelaşi timp, lipsiţi de organisme politice şi militare comparabile cu ale migratorilor asiatici aceşti proto-români „din Maramureş până-n Pind” au fost fragmentaţi în decursul invaziilor succesive. Ţinta barbarilor era Constantinopolul – iar drumul către acest oraş ocolea munţii Carpaţi (prin Dobrogea sau pe ruta Belgrad-Sofia), de aici cred că a rezultat prezervarea limbii române la nord de Dunăre şi spargerea ei în cioburi la sud de fluviu.
Cred că limba română s-a format atât la nord cât şi la sud de Dunăre (nu sunt primul care o spune, este o teză studiată de mai multă vreme). Ar trebui să nu ne mai fie frică de Rosler, de fapt albanezii au venit din România.
Da ba desteptule revizionist! Cel mai probabil albanezii sunt urmasii neromanizati ai tuturor tracilor (deci inclusiv ai dacilor care erau traci). Ceea ce inseamna ca romanii n-au niciun drept asupra Romaniei, cu atat mai putin asupra Cadrilaterului, Bucovinei de Nord sau Basarabiei (de Maramuresul de Nord-ucrainean si de Valea Timocului nici nu mai vorbim ca astea n-au facut parte din Romania Mare si romanii din Romania nu dau 2 bani pe aia din regiunile sus-numite). Asa cum ti-am spus albaneza n-are imprumuturi din dalmata. Inca ceva idiotule: nu exista limba macedoneana asa cum nu exista limba aromana. Macedoneana e un dialect bulgar. Si inca ceva incultule: din uniunea lingvistica balcanica fac parte: romana, albaneza si bulgara, partial sarbo-croata si NEOGREACA.
Sa nu uit: romanii n-au niciun drept nici asupra Transnistriei! Asa cum ti-am mai spus chiar si „marele” Iorga sarbofilul si bulgarofobul a recunoscut ca Romania n-are niciun drept asupra Cadrilaterului si tot el n-avea nicio pretentie asupra Transnistriei.
Mukles rusnacule.
Marş la coteţ!
E cel putin fortata teoria asta a formarii la sud si migrarii catre nord. Din cate stiu, toate valurile migratoare au lasat urme clare, dupa care au putut fi identificate si urmarite. Numai migratia romanilor se pare ca n-a lasat astfel de urme. S-au trezit „albanezii” cu noaptea-n cap si s-au hotarat s-o stearga, tiptil si fara oprire, taman intre Carpati si sa-si spuna romani ?
Apoi, patternul migrator. Ar fi singura migratie semnificativa care se desfasoara de la sud la nord, in timp ce toate celelalte au avut loc de la est la vest si de la nord spre sud (sub presiunea nou-venitilor). Ce motiv ar fi avut atunci „romanii” sa plece din Albania ?
Asadar, o migratie ilogica si care nu a lasat urme, si care totusi este ambalata si servita ca teorie stiintifica 🙂
Sigur ca da. Si tot asa ungurii forteaza varianta cum ca romanii (sau stramosii lor) ar fi venit de la sud de Carpati (si Dunare) si s-ar fi stabilit in Transilvania de vreo 3 ori mai multi decit ei (ungurii). Si culmea, ungurii i-ar fi lasat fara a opune nici cea mai mica rezistenta (n-am auzit de razboaie de aparare ale ungurilor din Transilvania impotriva navalirii romanesti) iar romanii au fost mai mult decit bucurosi sa se puna la dispozitia stapinului ungur pentru a fi transformati de urgenta in sclavi si iobagi vreme de mai bine de 900 de ani. Asa interpreteaza ungurul „dreptul celui dintii” in Transilvania. Ne-am obisnuit de deja. Nimic nou de la Magyarorszag.
„România o țară înconjurată de români” – Nicolae Iorga 🙂
Foarte frumos comentariu! Şi foarte plauzibilă explicaţia destinului diferit al populaţiilor latinofone la nord şi la sud de Dunăre.
Însă cred că ar trebui să aplecăm mai mult asupra problemei.
Pentru moment nu cred că avem prea multe dovezi asupra unei origini a albanezilor la nord de Dunăre. Iar legăturile dintre română şi albaneză se limitează, totuşi la maxim 200 – 300 de cuvinte, atât elemente de substrat (în română) cât şi latinisme (ex cal, împărat – mbret în albaneză, cămaşă – këmishë în albaneză etc.)
Apropos, există un englez, Noel Malcolm, de meserie muzician, însă devenit specialist în istoria balcanică, care a scris (sau semnat) două cărţi despre zone de conflict din anii 90: A Short History of Bosnia şi A Short History of Kosovo.
În istoria Kosovo un capitol este dedicat formării poporului român în Kosovo, de unde a emigrat în secolul XI….
Povestea cu românii veniți din sud și înmulțindu-se excesiv ca să enerveze maghiarii din Ardeal și să devină majoritari începe să fie susținută de diverși „intelectuali” români pentru că e la modă demitizarea, așa cum ai scris într-o postare mai veche. Evident, maghiarii se bucură că uite, și românii încep să le dea dreptate! Eu nu cunosc istoria atît de bine, eu îmi imaginez tabloul doar la nivelul bunului-simț: veneau niște ciobani împingînd la turme spre nord, da? Și au găsit acolo orașe și sate deja formate de bravii războinici maghiari, organizați administrativ și militar. Și i-au înspăimîntat atît de tare cu fioroasele lor turme, încît ăia s-au retras în comunități compacte, ca să poată face față îngrozitorilor ocupanți valahi, cu turmele lor. Iar ăștia, fericiți de victorie, s-au pus pe puit, ca să devină majoritari în mai puțin de trei secole, cît avem de la colonizare pînă la primele dovezi scrise ale prezenței românilor. Foarte plauzibil, ce să zic.
Am recitit atent articolul dlui Alexe. Observ ca si el, in mod subtil, vine cu ideea unei convietuiri indelungate intre romani si albanezi. Nu spune unde, dar observand cat il citeaza pe Malcolm, m-am lamurit…
In plus, dl Alexe insista sa adauge la trunchiul comun cuvantul „vatra”, prezent, e drept in ambele dar, din pacate pentru demonstratia lui, originea slava e mult mai plauzibila (cuvantul apare si in imnul fostei Iugoslavii).
Dincolo de aceste aspecte, este interesant intr-adevar de vazut de unde provin asemanarile (existente!) intre romana si albaneza. Greu de spus in lipsa documentelor si a lipsei de interes din partea celor implicati. Si greu de inteles de ce, daca popoarele au stat unele langa altele timp indelungat, limbile nu sunt mai asemanatoare.
Daca noi ne temem de tezele roesleriene (la moda si intre intelectualii romani pentru care Boia e lectura obligatorie), albanezii nu vor sa li se spuna de catre sarbi ca sunt veniti dupa ei in Kosovo :). Complicata treaba!
Numai aiureli, iarasi habarnistii sunt procleti. Neamul asta avea deja o limba bine- articulata si o civilizatie la fel de bine asezata cand au scos capul latinii din pruncie. Lucru certificat de izvoare. Asa ca e bine sa aruncati romanizarea la cos, nu de alta – dar va faceti de ras.
Da asa este, aveau si romanii limba lor…doar ca aia nu se asemana de loc cu limba ta, pentru ca era o limba SLAVA!
Daca nu crezi citeste Letopisetul Tarii Moldovei …si vezi daca intelegi ceva?
Soimos, las-o mai moale cu justificarile tale, ca ocolesti cu buna stiinta adevarul istoric. Bineinteles in interesul tau. Romanii n-au vorbit limbi slavice. Le-a fost impus de catre tot felul de bestii (de alte natii) din jurul lor sa foloseasca in tot felul de documente oficiale si bisericesti, limbile respective. Exact ca romanii din Trasilvania, unde bestiile unguresti au impus peste tot folosirea limbii unguresti. Romana nu era admisa sub nici o forma. Dupa Trianon aveti Drepturile Omului si tot nu v-ajung.
Mda… ce sa zic… ar fi bine sa te uiti un pic si la promisiunile facute catre noile create minoritati in 1918… sa analizezi evolutia demografica a oraselor din Transilvania pe ultimii 100 de ani si dupa aceea lumineaza-ma cu explicatiile „ingerasilor” romani asupra starii de fapt pe care ai s-o constati…
Ember „kaa”, mai bine ti-ai inchide flitul. Din toate drepturile care le aveti voi azi, cite a-ti dat voi romanilor inainte de Trianon? Aud? Dar cite au avut si ceilalti care v-au „cotropit” Ungaria Mare, slovaci, sirbi, croati, ucraineni? Sau poate voi aveti dreptul sacru al „celui dintii” asupra tuturor acestor natii? Pina la urma o sa va intre in cap ceea ce e pentru voi si ceea ce nu e al vostru. Ce-a fost vreme de peste 900 de ani, nu se mai intoarce, ember. Traim alte timpuri.
Cat despre lingvistica, lasati-o mai oale, nu e nadejde – cine se pricepe stie ca acolo se lucreaza cu rationaentele alternative, atat „eu” -ul cat si „non*eu”-l pot fi ‘investite’ cu statut, in functie de inteligenta si interesul teoreticianului.
Cat despre românii, valahii, dacii din Ardeal – discutia tine de ridicol. Fireste ca au fost acolo dintotdeauna, o spune Anonymus si altii. A, ca nu mai erau atat de desi ca in vremea regatelor dacice, asta e cert, s-au mai rasfirat in fata atator invazii, dar tot pe pamanturile neamului lor s-au miscat, au ramas.
Ideea originii nord dunarene a albanezilor a mai fost ridicata . Albanezii ar fi urmasii carpo dacilor , o populatie din N Moldovei actuale, care a fost antrenata de raidurile gotilor in Balcani si au ramas acolo dupa mijlocul sec IV ( cind nu mai apar in izvoare ). Locul de asezare a permis o ecranare a influentei latine balcanice de catre masa greceasca , astfel incit nu s-au latinizat ( imprumuturi doar la nivel superficial – lexical , nu in adincime-gramatical) . In plus ,a existat un proces de grecizare a Imperiului Roman de Rasarit
Pingback:O ipoteză interesantă… | Blogosfera
Numele de „roman” imi este tot atat de strain ca si numele de „sovietic” sau „otoman” si nu mi se da limba in gura sa-l rostesc, fiindca e un nume de cotropitori, de venetici, colonizatori, ocupanti, numele dusmanilor stramosilor nostri geto-daci si de cate ori il rostim, de atatea ori ne aratam slugarnicia fata de perfida si criminala Roma si nevrednicia, tradarea fata de adevaratii nostri stramosi – geto-dacii. Geto-dacii de Est, Dacia Libera in permanenta a fost pana la Bug si gurile Niprului, dar in anumite periioade hotarele ei ajungeau pe malul drept al Nipruilui pana departe la nord la raul Pripeati, sudul de azi al Belorusiei si la apus pana la Vistula si Munstii Metaliferi (Boemia, Cehia de azi). Roma a interzis numele de Caraginia, de la care a preluat multe secrete, tehnologie navala, militara si la fel a procedat cu cel mai semet popor european, geto-dacii, unicil la care Roma si pana la cucerirea Daciei si dupa retragerea din Dacia a platit in mod rusinos tribut. Roma prin biserica sa a interzis numele „Dacia” si „daci”, pe dacii cuceriti rebotizandu-i repetat si in secolul XIX cu numele vasal de „români”, ca si cum Dacia nici azi nu s-a eliberat de Imperiul Roman, e a Romei, iar pe multimea de geto-daci liberi ramasi necuceriti si nesupusi Romei – i-a lipsit de orice identitate, numindu-i „barbari”. Istoria geto-dacilor liberi de pe imensul teritoriu de la est de varfurile Carpatilor si pana la Nipru, Pripeati, Vistula ramane o enigma, o pata alba in istorie, absolut necercetata din aceleasi motive cunoscute de a nu submina dulcea minciuna nationala despre originea nobila, cica, din cetateni ai Romei, „natiune aleasa”, superioara, cu drepturi deosebite pe vremea lui Mussolini, Hirtler si Antonescu (unii pretind si azi ca limba si m=natiunea Romaniei este superioara fata de cea a moldovenilor, aromanilor, vlahilor, istro-romanilor, confirmand existenta neonazismului la romani). Din cercetarile etnografice efectiuate inca in URSS se stie ca anume pe arealul mentionat mai sus Carpati-Nipru-Pripeati-Vistula exista o cultura comuna – casele se varuiesc cu var pe dinafara, exista un cult al izvoarelor si fantanilor, al cocostarcului, costumul national are elemente comune, ornamentul national ca un prim scris sacru de rugaciuni precrestine – la fel, varul s-a descoperit in aceasta parte a lumii, la fel si painea din cereale rotunsa ca soarele, ca roata si ca horele (horovod), pana si doinele le gasim la baltici cu numele de „daine”. Ne place sau nu ne place, dar Rusia Kievleana a aparut pe ruinele Daciei de Est si „barbarii” erau uniuni de triburi mixte de geto-daci si slavi, care convetuiau in asezari comune, desi aveau elemente de cultura diferite – „cuptorul” la slavi si „vatra” la geto-daci. Eliberarea Daciei de sud-est Tracia, Moezia, Dacia de Sus s-a inceput de pe peninsula Crimeea, de la gurile Niprului si ramasiti de asezari de moldoveni („mold”-„davi”), urmasi ai geto-dacilor se gasesc si azi in Transnistria pana la Bug. Genetic moldovenii si ucrainenii sunt foarte apropiati, nu stim numai cand o parte din geto-daci au inceput sa vorbeasca limba slava veche, aropiata de cea balticilor. Oricum in ultimii ani cultura profesionista a Ucrainei se distanteaza tot mai mult de cea a rusilor apropiindu-se de cultura, traditiile si portul hutulilor din Carpatii Ucrainei, un popor bucovinean, cu traditii geto-dacice mai bine pastrate chiar decat la noi, dar care vorbesc un dialect ucrainean. Mai avem in regiunea Kirovograd sate de moldoveni in care totul e moldovenesc, dar limba si-au pierdut-o.
Ce sa zic? Aiureala!
In primul rand limba albanezilor a ramas in mare parte limba ilirilor, iar ilirii erau un neam tracic inrudit aproape cu dacii.
Diferenta intre noi si albanezi este aceea ca ei mai vorbesc in mare parte limba stramosilor lor, in timp ce romanii habar n-au de ce sau cum e limba dacilor ci doar a ocupantilor lor!
Da limba romana s-a format la sud de Dunare si ca dovada avem pe fratii Asanesti, mari tari ai Bulgariei condusa si populata de romani, asta in timp ce pe teritoriul de azi se perindau popoarele migratoare !
Nu conteaza cine a fost primul in Ardeal. Conteaza cine e majoritar in Ardeal. La fel cum nu conteaza cine a fost primul in Asia Mica. Conteaza ca turcii sunt majoritari acolo. Romanii se puteau forma ca popor la sud de Dunare si sa ajunga in Ardeal inaintea ungurilor.
Tocmai laudam pagina pentru discutiile urbane..Nu am citit toate comentariile…Cand cineva foloseste cuvantul,,idiot”,pentru a inchide gura cuiva,ma face sa ma gandesc a doua oara..Trebuie totusi un filtru..Unii sant la nivelul foilor patriotarde;sa ramana acolo…Luc.
Dan Alexe e un „urechist”. Ca să dai răspuns notelor sale (autointitulate „studii”), înseamnă să-ţi pierzi vremea.
Giuliano Bonfante, un lingvist italian reputat, e de aceeasi parere: albanezii au venit din nord, nu romanii din sud. Giuliano Bonfante – „Studii romane”, Ed. SAECULUM L.O., Bucuresti, 2001 [Giuliano Bonfante, „Studii romeni”, Societa Accademica Romena, Collana di studii e saggi, VI, Roma, 1973]
Articolul „Originea romanei si albanezei”, pg. 46 – 63:
„[…] exista, intre romana si albaneza, legaturi lingvistice speciale foarte importante, fenomene care nu apar in alte limbi balcanice (sau apar foarte tarziu, demonstrand ca sunt deci iradiate de catre albano-romana). Le rezumam pe scurt:
1. Slabirea vocalelor neaccentuate, nonfinale […]
2.Tratamentul vocalelor finale […]
3. Trecerea lui „an”, „am” accentuate la „ën”, „ëm” in ramura tosca a albanezei si la „în”, „îm” in romana […]
4. Disparitia lui „l”, „n” in grupurile „ly” si „-ny” […]
5. Disparitia lui „-w” (-u-) intervocalic […] Si slava din Macedonia cunoaste acest fenomen, dar este vorba desigir de o influenta tarzie (albaneza sau aromana): albanezii si romanii, incapabili sa pronunte -v- sau -w- intre vocale, au transmis o asemenea incapacitate vecinilor lor slavi.
6. Palatalizarea labialelor […]
7. Rotacismul lui „n” […]
8. Grupurile „en”, „em” in silaba inchisa devin „in” […]
9. Velarele in fata consoanelor surde devin labiale […]
10.Ritmul cuvantului este acelasi in albaneza si in romana […]
11. Folosirea participiului trecut ca abstract verbal sau a infinitivului este comuna romanei si albanezei. […]
12. Albaneza si romana poseda apoi cateva cuvinte […] care se gasesc doar in albaneza si romana si care ofera caracteristici fonologice comune si nu pot fi atribuite nici iranienei, nici latinei, nici slavei, nici maghiarei, nici germanei, si nici unei alte limbi istoric cunoscute (intre acestea nu includ traca). Trebuie sa fie cuvinte preromane, ale vechii limbi vorbite in Balcani (sau intr-o parte a acestei regiuni) inainte de sosirea romanilor. […]
[…]
Concluzia care trebuie sa se traga din aceste fenomene, pare clara:albanezii si romanii au fost un timp acelasi popor care a primit aceeasi unda de latinitate (si destul de tarziu, cum am demonstrat in alta parte: sa se observe vocalismul si incizia velarelor care ne duc la sec. II – III d.H.). O parte a acestui popor a fost mai romanizata, chiar pastrand elemente preromane, si acestia sunt romanii; o alta parte a fost mai putin romanizata si a pastrat un numar mai mare de elemente nationale, preromane, si acestia sunt deci albanezii. […]
Ramane acum de stiut:
a) ce popor sunt albanezii (o parte a carora, mai romanizata, a devenit romana);
b) in ce cadru au trait albanezii cand au fost romanizati.
Astazi, dacoromanii si albanezii sunt, geografic, foarte indepartati intre ei, separati de o vasta mare slava. (…)
Dat fiind ca azi doua dintre cele patru nuclee romanesti traiesc aproape de albanezi, si chiar in Albania, amestecati cu albanezii, ar parea firesc sa ne gandim ca albanezii sunt autohtoni si ca romanii s-au deplasat. Meglenoromanii si aromanii ar fi deci resturi ale romanilor care au ramas in locurile originare din care au emigrat la un anumit moment dacoromanii si istriromanii. Dar acestei seducatoare ipoteze i se opune imediat un argument negativ foarte puternic: insisi meglenoromanii si aromanii nu participa la unele importante isoglose, enumerate mai sus, care leaga „romana” si albaneza; cu alte cuvinte, dacoromana si istroromana sunt mai aproape de albaneza decat aromana si meglenoromana! Ma refer mai ales la rotacismul lui „n” si la lexic: din cele 78 cuvinte ale „substratului”, mentionate mai sus, comune albanezei si dacoromanei, doar 36 – mai putin de jumatate! – apar in aromana si mai putine inca – 32 – in meglenoromana […]
Deci, daca nu putem sa-i deplasam pe romani, va trebui sa-i deplasam pe albanezi. Si in favoarea acestei ipoteze – adica aceea a originii nordice a albanezilor, si a „autohtoniei” romanilor – se pot cita, dupa parerea mea, mai multe argumente puternice (si nu le citez pe toate):
1. Peninsula balcanica (excluzand din ea Grecia) era populata in antichitate de doua mari popoare, ilirii la Apus si tracii la Rasarit. Linia de despartire se afla aproximativ pe Vardar si pe Morava. Traca era, desigur, o limba „satem”; ilira, o limba „centum” (…)
Acum albaneza este fara indoiala o limba „satem” (care palatalizeaza adica velarele indoeuropene) […]
Deci patria originara a albanezilor nu a fost in teritoriul ocupat actualmente, ci la rasarit de linia Vardar – Morava.
2. Numele de locuri ale actualului teritoriu lingvistic albanez (mult mai amplu decat cel al actualei Albanii politice, cum este cunoscut) nu au astazi forma pe care ar fi trebuit sa o aiba, daca albanezii ar fi locuit in acele tinuturi din antichitate si pana azi. […]
Am vazut apoi mai sus ca -b- si -u- (-w-) intre vocale dispar in albaneza si in romana: deci nu se poate cauta leaganul albano-romanilor in locuri unde aceasta trecere nu a avut loc: nici in Bosnia, unde fluviul „Leusaba” se numeste azi „Lasva” in vorbirea locala sarba, nici in tara bessilor (Bulgaria meridionala), unde vechiul „Pulpudeva” (…) l-a dat pe „Plovdiv” in dialectul local bulgar (…). Gasim, in schimb, caderea lui -w- atestata in Procopio (…) unde Κρπον τβοεζ (= caput bouis) indica un loc pe malul stang al Dunarii (azi Turnu Severin). Grafiile inverse „Patauisesis” CIL., III, 2086 (Potaissa +ensis) si „Nauissus” (Consenzio) pentru „Naissus” (astazi Niš) par sa-l ateste, in schimb, pentru „Dacia Apulensis” (actuala Transilvania!) si „Moesia superior” (…); si Transilvania ne aduce si numele de „(Valea) Boului” de la „(Caput) Bubali” al lui „Tabula Peutingeriana”. Doua nume ne aduc, din nou, deci la Transilvania, unul la Dacia meridionala; toate foarte departe de teritoriul actual albanez.
Sa se observe apoi ca toponomastica veche a Albaniei este, cu putine exceptii, slava; ceea ce inseamna ca albanezii s-au stabilit in actuala Albanie dupa sosirea slavilor in acel teritoriu (adica dupa sec. V – VII d.H.). Putinele exceptii sunt ilirice sau preilirice, dar nu in mod sigur albaneze.
3. In albaneza, toti termenii referitori la marina si la pescuit sunt de origine straina (latina, greaca, venetiana, slava si turca); (…) Daca albanezii ar fi trait pe mare inca din antichitate, pare incredibil sa fi avut doar termeni straini pentru orice activitate maritima. Este vorba, evident, de un popor continental.
4. O consideratie de natura nonlingvistica, dar demologica, se insereaza aici in mod natural. Azi albanezii nu sunt nici navigatori, nici pescari, nici pastori, ca romanii – ultimii cum asa au fost mereu in masura in care o stim (…). Ceea ce stim despre anticii iliri, ne arata, fara nici o indoiala, un foarte priceput si foarte primejdios popor de navigatori care a facut sa tremure Roma si care a dat chiar limbii latine un nume de nava („liburna”, „liburnica”, de la poporul iliric al „liburnilor”). Virtutile lor au fost mostenite de catre slavi – care, desigur, nu erau navigatori inainte de a sosi in Dalmatia: „uscocchii”, piratii narentani, au adus multe necazuri Adriaticii chiar si foarte puternicei Venetii. Nu este credibil – dupa parerea mea – ca pastorii albanezi din zilele noastre sa fie descendentii teribililor pirati iliri, iar consideratii clare de natura lingvistica, pe care le voi expune in alta parte, ma indeamna sa separ net iliroromanica, din care descinde dalmata, de tracoromanica sau dacoromanica, oricum am vrea sa le numim, reprezentate azi de grupul lingvistic albanezo-roman.
5. Numeroasele argumente frecvent citate in favoarea „continuitatii” romanei in Dacia (adica in teritoriul transdanubian), argumente in totalitate convingatoare, dupa parerea mea, militeaza, evident, impotriva „autohtoniei” albanezilor in Albania, daca se admite (…) simbioza sau, mai bine-zis, originea comuna a albanezilor si a romanilor (vorbesc, bineinteles, de protoromanii inca uniti). Militeaza in favoarea „continuitatii” romanei in Dacia, in afara toponimelor citate mai sus si a altor toponime romanesti din Dacia – care arata – contrar toponimelor ilirice din Albania – tratamentul „indigen”, cum precis ne-am astepta daca latinii nu s-ar fi deplasat niciodata din Dacia: ma refer la Cris (Crisius sau Crisia) si Alt (Alutus, azi Olt)
6. Romana – si elementul romanic al albanezei care este egal celui al romanei, asa cum am vazut, – ne aduce din nou, fara indoiala, la ideea unei colonizari relativ tarzii, asa cum am demonstrat, printre altele, in comunicarea mea la Congresul de studii romane de la Paris din 1959. O asemenea latinitate isi are originea fara indoiala in secolele II – III d. H. (asa cum se stie, cucerirea Daciei a avut loc in anul 106 d. H.) cum este evidentiat – printre altele – de o serie de cuvinte crestine, care au parvenit, desigur, prin intermediul latinei: inger, biserica, boteza, cruce, Dumnezeu, martor, paresimi, din angelum, Domine deus (voc.!), baptizare, basilica, crucem, quadragesimam, martyr (martur) etc. (…) Si fonologia latinitatii albano-romane ne aduce din nou la acea data (sec. II – III d.H.): voi aminti aici doar trecerea lui „cl”, „gl” in „ky”, „gy” (…), a lui „ce”, „ci”, „ge”, „gi” in „k’e”, „k’i”, a lui „i” accentuat in „e” (dar nu a lui „u” accentuat in „o”, care este mai tarzie). Dalmata, care are, in schimb, substrat iliric, reprezinta, de asemenea, fara indoiala, o colonizare mai veche decat 167 i.H. sau mai probabil de anul 9 d.H.; ea pastra, intr-adevar, intacte „cl” si „gl” („klamur” de la „clamare”, „glas” de la „glaciem”), „ke” si „ki” (cf. „kaina” de la „cena”, „kenur” de la „cenare”…) , si „ge” („gelut” de la
„gelatum”) si prezinta deci o latinitate mai veche de cel putin un secol. De aceea romana, sau, mai degraba, albano-romana, pastreaza latinitatea de la anul 106 d. H.: aceea a Daciei transdanubiene si nu alta.
7. Cand albanezii apar pentru prima oara in istorie (sec. al XI-lea), langa Salonic!, ii vedem amestecati ca si pe vecinii lor intr-o ampla miscare migratoare de la nord la sud, miscare care dureaza pana in sec. al XVII-lea si care ii duce in Epir, in multe zone ale Greciei, si pana in Calabria si in Sicilia. Exista convingerea neta ca aceasta miscare dureaza deja de secole si ca noi nu ne dam seama decat de ultimul act: ca, la fel ca aromanii, albanezii vin cu totii de la nord, si in mod precis din Dacia transdanubiana.
In concluzie: toate argumentele – lingvistice si nonlingvistice – ne duc la concluzia ca albanezii si romanii sunt acelasi popor. Acest popor traia in Dacia in epoca cuceririi romane si a ramas in acel loc in continuare devenind roman in mare parte, dar albanezii plecasera deja de acolo in epoca invaziei slave. Acest popor sunt dacii, de neam trac. Teoria „continuitatii” romane este pe deplin confirmata.
Romanii au fost sunt si vor fi acolo unde le este locul in istorie. Latinii au venit si au plecat…hunii ,persii , gotii, ungurii, turcii, toti au trecut pe aici. Si asa cum au venit au si disparut. Pamintul asta romaninesc e parte a esentei existentei noastre. Nu conteaza cum ne numesc unii.. Rumuni , vlahi sau aiurea..spiritul lui zamolxe e in fiecare din noi iar noi sunte parte din acest pamint. In pind sau albania, in ukraina sau serbia , bulgaria sau basarabia, noi suntem constienti de ceeace suntem, de unde venim, si mai ales de ceeace reprezentam pt acest colt de lume. Fara noi europa era jumatate islamica . Si pina la roma si berlin s ar fi vorbit si scris cu alfabet chiliric. Suntem singura natie ce nu a subjugat un alt popor. Suntem singura natie ce nu stie a urî pe cei ce ne au badjocorit delungul vremurilor. Suntem singurul popor precrestin ce era monoteist. Existenta noastra multimilenara a dat europei definitia cuvintului „toleranta”. Ceeace lipseste tuturor asazisilor „civilizati” ce ne inconjoara. Istoria noastra este crucea pe care trebuie sa o ducem mai departe. Pina ce dumnezeu ne va chema pe toti la EL.
Pingback:INRUDIREA ORIGINARĂ DINTRE POPOARELE ROMÂN SI ALBANEZ « CER SI PAMANT ROMANESC
Este foarte simplu !!!
Limba Albaneza si limba romana au in comun cuvinte cu origine Tracica pentru ca Iliri si daci au fost aproape aceasi popor si au vb aproape acelasi limba …. !!!!
Albanezi sunt Urmasi Ilirilor a dardanilor Albanilor si a Epriotilor si noi am pastrat limba stramosilor nostri si veri nostri Romani nu a putut face asa ceva si acum vb o limba latine dar cu multe cuvinte cu origine traca pe care se gasesc si in Albaneza bineinteles ….!!!