Industria militară a Austro-Ungariei s-a străduit să țină pasul cu evoluțiile tehnice dinaintea Primului Război Mondial. Pistolul semiautomat Steyr-Hahn din 1912 este o altă creație a orădeanului Karel Krnka, o dezvoltare a pistolului Roth-Steyr din 1907, influențată de Colt 1911, dar rămânând un model original.
Krnka a renunțat pentru acest pistol la dubla jachetă care constituia baza mecanismului de înzăvorâre la Roth-Steyr 1907, așa cum Browning a renunțat la una din legăturile țevii de la pistolul Colt 1900. Steyr-Hahn 1912 preia de la Browning ideea unui manșon-închizător care îmbracă țeava armei și înzăvorârea țevii în manșon prin intermediul a două came, însă a modificat modalitatea de deszăvorâre: țeava în loc să basculeze pe verticală se rotește pentru a elibera camele din manșonul-închizător.
Ciclul de operare al pistolului Steyr-Hahn 1912 are următorii pași: sub acțiunea reculului manșonul-închizător se deplasează spre înapoi fiind ținute împreună de 2 came ale țevii blocate în locașurile manșonului; în partea inferioară a țevii o camă în diagonală transformă această mișcare rectilinie într-o mișcare de rotație; țeava se rotește 20° și cele 2 came superioare se desprind din manșonul-închizător ceea ce oprește cursa țevii; manșonul-închizător își continuă cursa spre înapoi realizând extragerea cartușului tras, sub presiunea arcului recuperator aflat sub țeavă manșonul-închizător revin, culege un nou cartuș din încărcător pe care-l introduce în camera cartușului; împinsă de manșonul închizător și sub acțiunea camei diagonale țeava se rotește și camele superioare reintră în locașurile din manșonul închizător ceea ce realizează înzăvorârea.
Rezultatul acestor modificări a fost o armă compactă, mult mai ușor de fabricat și cu performanțe excelente. De altfel a fost și primul pistol semiautomat al armatei române, fiind adoptat în 1913, iar la începutul războiului existau 50.000 astfel de pistoale în dotarea militarilor români. Steyr-Hahn 1912 a rămas în dotarea armatei române și în al Doilea Război Mondial, deși în acel moment era depășit de evoluțiile celei de-a doua generații de pistoale semiautomate militare.