Gheorghe Ioanovici este unul dintre românii despre care nu se găsesc foarte multe informaţii pe internet – şi totuşi trecerea lui prin lume a lăsat urme zdravene. Născut la Timişoara în anul 1821 într-o familie de aromâni, Gheorghe Ioanovici a avut o carieră la vârful politicii din Ungaria în a doua jumătate a secolului al XIX lea. Printre altele, Gheorghe Ioanovici a fost preşedintele Marii Loji Simbolice din Ungaria (după ce a intrat în masonerie în anul 1871).
Gheorghe Ioanovici a fost deputat de Timişoara în Dieta de la Bratislava între anii 1847-1848. Între anii 1854 – 1857 a făcut închisoare pentru participarea sa la Revoluţia din 1848. Între anii 1867-1873 a fost secretar de stat în Ministerul Cultelor de la Budapesta. Realizarea sa de căpătâi din această perioadă a fost separarea ortodocşilor români din Transilvania de Biserica Ortodoxă sârbă. Practic Gheorghe Ioanovici este întemeietorul autonomiei bisericeşti a românilor din Transilvania în timpul lui Andrei Şaguna. Emanoil Gojdu l-a numit pe Gheorghe Ioanovici drept unul din executorii faimosului său testament. Din anul 1883 Gheorghe Ioanovici a devenit membru cu drepturi depline al Academiei de Ştiinţie de la Budapesta. A murit în anul 1909 şi a fost înmormântat în cimitirul Kerepesi din Budapesta.
Datele de mai sus le-am cules dintr-o carte excepţională „Poveştile caselor. Români în Buda şi în Pesta”, scrisă de Maria Berenyi. O carte care ne dezvăluie faptul că românii au avut de jucat un rol deosebit de important la Budapesta. Maria Berenyi a fost decorată pe 1 decembrie 2011 de preşedintele Traian Băsescu cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor pentru merite în păstrarea şi promovarea identităţii naţionale. Cu aceeaşi ocazie a mai fost decorată cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofiţer şi Eva Iova, redactor şef al revistei românilor din Ungaria, Foaia Românească.
in alte tari decorarii personalitatilor/ persoanelor cu ocazia zilei nationale i se face publicitatea meritata. la noi se desfasoara in clandestinitate , parca. de ce?
Ai mancat o virgula. Dupa cuvantul „Comandor”. Mi-a fost greu sa inteleg.
Am studiat reclamaţia primită. Refuz să pun virgula acolo.
-Ha-ha-haaa, batä-te norocul, da’ al mâtzelor mai esti..! Îmi place tare stilul täu, cä bine le zici si bine le faci. Tine-o tot asa frate Damiane, noi îti tinem urma.. Poate asa sä mai scoatem Românica la luminä.
NICIODATA un aroman nu va fi mason!!!!!
arhivar al istoriei nobila initiativa felicitari
Pingback:Poveştile caselor: despre urmele românilor la Budapesta (carte gratis!)
Pingback:Poveştile caselor: despre urmele românilor la Budapesta (carte gratis!) | Dan Tanasa Blog